Prin Rezoluţia nr. 1580/ 2007, UNIUNEA EUROPEANĂ dovedeşte şi dă glas, în mod explicit, concepţiei păgâne pe care o are în vedere pentru viitoarea coaliţie de state. Conform acestei decizii, “Creaţionismul nu se va preda în şcoli ca disciplină ştiinţifică”.
Acest document adoptat cu majoritate europarlamentară la finele anului trecut se adresează în principal Creştinismului, iar în subsidiar şi comunităţilor musulmane care invadează treptat arealul Europei. Se descoperă, în spatele textului, atât un efort diplomatic - acela de a exprima, proclamativ, respectarea credinţelor religioase (în partea introductivă), dar şi o impunere expresă, fără menajamente: UE nu este de acord cu prezentarea Creaţionismului ca disciplină ştiinţifică.
Motivele invocate pentru care s-a considerat necesară această rezoluţie:
-
pericolul creării în mintea europeanului, a unei confuzii care să-l facă să nu mai poată discerne, în mod clar, limitele dintre credinţă şi ştiinţă;
-
pericolul pe care creaţionismul îl constituie în calea progresului ştiinţific şi în calea cercetării ştiinţifice
-
subminarea, prin creaționism, a concepţiilor evoluţioniste
-
agresivitatea cu care adepţii creaţionismului încearcă să impună această materie ca parte a curiculei şcolare
-
subînţeles - acest text a fost creat pentru o singură generaţie, prevestind –conştient sau nu- sfârşitul Europei
Să analizăm punctual, d.p.d.v. spiritual, aceste argumente:
1. Omul European trebuie să gândească ştiinţific, adică ateist - evoluţionist.
Nu e prima dată când demonii antichităţii vin să elimine prin mijloace legale credinţa iudeo-creştină din Europa.
S-a întâmplat în primul secol, când împăraţii Romei- profund ataşaţi de puterea pe care le-o conferea idolatria şi practicile religioase păgâne- au martirizat milioane de creştini în întregul imperiu
S-a întâmplat la 1789, când umanismul, raţionalismul şi iluminismul au generat, sub auspiciile sloganului ”Libertate, Egalitate, Fraternitate!”, o revoluţie care s-a soldat cu un val de crime odioase, cu masacre şi execuţii. A nu se uita faptul că Revoluţia Franceză a ridicat în centrul Parisului şi la Bastilia un monument al umanităţii fără Cristos, al omului despărţit de Scriptură: ghilotina!
S-a întâmplat la 1939 când filosofia supraomului lui Nietzsche a transformat Germania în Germania Nazistă cu tributul a milioane de vieţi
S-a întâmplat în anii dictaturii comuniste care a văzut în spiritualitate o barieră înaintea propagării filosofiei materialismului dialectic, motiv pentru care a încercat să sufoce orice manifestare a credinţei prin măsuri coercitive, prin securitate, prin intimidare, prin crime, prin închisori în care brutele neşcolite, dar profund indoctrinate, convingeau preoţii şi credincioşii să se închine ”tătucului Stalin”
Se întâmplă din nou în renăscutul Imperiu Roman, ”STATELE UNITE ALE EUROPEI”, în anii aceştia…rezultatul fiind- deocamdată, propagarea legală a oricăror forme de destrăbălare, de distrugere a tinerilor şi a familiei…
A-L scoate pe Dumnezeu din şcoală, din centrul în care, pe lângă mediul familial, se formează omul, înseamnă a crea oameni fără de Dumnezeu. Ce fel de oameni sunt aceştia, se poate vedea uşor, încă de pe acum: priviţi la ştirile de la ora 17.00, priviţi la ceea ce se întâmplă în politică, priviţi la justiţie, în sănătate, uitaţi-vă în familii, chiar şi în unele familii din biserici, unde dacă încă nu există divorţ, homosexualitate, adulter (în fapt), există mari prăpăstii între soţi şi între părinţi şi copii. Uitaţi-vă în orice mediu social, la alegere. Să analizăm curba ascendentă a infracţionalităţii, a creşterea infracţionalităţii juvenile, a creşterii infracţiunilor cu cruzime, îndreptate împotriva vieţii şi demnităţii aproapelui, să observăm creşterea infracţionalităţii şi violenţei din familii; abandonul copiilor etc. Şi asta în condiţiile în care, încă, Dumnezeu este, formal, parte a vieţii publice. Ce se va întâmpla în epoca celor ce nu vor mai avea nici o legătură cu Dumnezeu ??
2. Pericolul pentru progresul cercetării ştiinţifice
Cele mai mari progrese s-au înregistrat în automatizare şi cibernetică. Rezultatele sunt cunoscute, iar efectele imediate au fost revendicarea noilor descoperiri, în primul rând, pentru industria divertismentului. Efectele… inocularea valorii supreme a existenţei: distracţia; să ne simţim bine; dependenţa de media, de MTV şi de cinema, de film, de divertisment. Consecinţa: depersonalizarea omului. Exemplu, un adolescent care joacă pe computer jocuri din ce în ce mai agresive nu are nici o reţinere în a lovi cu bestialitate un coleg până îl omoară, sau de a intra în şcoală cu o armă de foc…
Golirea de sentiment, de plăcerea de a trăi în părtăşie, de a lectura o carte, de a avea familie. Dacă până nu demult familia era o realizare, acum este privită ca o povară. Starurile de film devin idolii tinerei generaţii, cu frumuseţea, bogăţia şi lipsa de orice morală pe care o arată, cu divorţurile repetate şi cu căsătoriile de colecţie.
În ultimii ani, salturile tehnologice din mediul informatic sunt devansate de descoperirile genetice. Şi aici este problema: Dacă televiziunea sau internetul au fost acceptate relativ uşor de biserici, pentru că puteau fi folosite şi ca instrumente de informare şi evanghelizare, experienţele genetice sunt criticate permanent de lumea creştină. Aceste experimente pot promite vindecări ale multor boli care sperie lumea, pot promite fortifierea fiinţei umane etc, dar impasul constă în faptul că deocamdată se pot desfăşura, legal, doar pe animale. Or, embrionii umani sunt doriţi de orice cercetător genetician. Bebeluşii şi copiii sunt valută forte pentru traficanţii de organe. Femeile însărcinate ar putea constitui cel mai bun mediu pentru experimentele genetice. Dar creaţionismul, care încă “infectează” mintea societăţii crează o presiune puternică asupra legislativului european şi mondial pentru a nu da undă verde acestor experimente. Creașionismul este o piedică în calea înfloririi unei noi afaceri extraordinare: medicina transplantivă, medicina pe baze genetice, crearea de ţesuturi şi organe, medicina în care oricine are bani poate obţine sănătate şi tinereţe!
3. Subminarea concepţiei evoluţioniste
Concepţia evoluţionistă vede omul ca pe un simplu mamifer desprins din rândul patrupedelor şi al primatelor. Acest mod de gândire, reducerea fiinţei umane la un animal, ar da dreptul la rezolvarea problemei suprapopulării, a crizei locurilor de muncă, a crizei locurilor din spitale, a crizei de locuinţe mult mai uşor decât se întâmplă acum. Avortul şi euthanasia nu ar mai avea nici o restricţie. Pedeapsa capitală nu ar mai avea contraargumente. Etc., etc.
Dacă omul este doar un animal evoluat, atunci prelevările de organe, pedofilia, violul sau homosexualitate, crima şi tortura nu mai reprezintă nimic imoral. Vor contraargumenta parlamentarii Europei că astfel de pericole nu mai există pentru că în cadrul evoluţiei omul a ajuns nivelul de civilizaţie în care asemenea comportamente sunt accidentale şi corectabile. Urmele războaielor din Africa, Irak, Iugoslavia demonstrază, însă, contrariul. Omul are nevoie doar de conjunctură pentru a-şi manifesta o cruzime inimaginabilă. A-l îndepărta pe om de Dumnezeu, înseamnă a-i oferi şansa de a deveni un …animal, întocmai cum pretinde evoluţionismul, şi de a-i oferi un spaţiu confortabil, cum spunea cineva: Rezervaţia Darwin.
4. Destinatarii acestui act suntem noi, generaţia actuală.
Acest aspect se desprinde din menţionarea actualului reprezentant al Vaticanului şi al celui precedent ca exemple de “Aşa da !”, datorită îndrăznelii acestora de a recunoaşte rolul tot mai important al evoluţionismului, pe care l-au acceptat ca fiind mai mult decât o ipoteză. Va şti generaţia următoare cine sunt cei doi? Puţin probabil, mai ales dacă biserica catolică va redeveni ceea ce a fost la anul 1000, adică un instrument de opresie şi de teroare coalizat cu politicul !
Câteva critici ale documentului, care pot fi foarte uşor identificate, sunt următoarele:
-părăsirea oricăror dezbateri ştiinţifice cu adevărat serioase: cu ce este mai ştiinţific evoluţionismul decât creaţinismul
-încercarea de reducere la tăcere prin intimidare, prin impunerea legală a unui punct de vedere unilateral;
-menţionarea cu titlu de exemplificare considerată eshaustivă, cuprinzătoare, a poziţiei unor reprezentanţi ai unei singure denominaţiuni creştine, catolicismul, ignorându-se poziţia tuturor celorlalte culte creştine
-promovarea unei gândiri anticreştine, fără suport ştiinţific autentic
-indicaţia transmisă statelor member, indiferent de poziţia majoritară a populaţiei acestora, de a introduce texte similare în legislaţia proprie…
