Boyce College este o redutabilă instituţie de învăţământ care pregăteşte temeinic oameni de bună calitate. Şi totuşi, o imagine din sala de curs, arată astfel:
Să fie coincidenţă că pe primul rând stau 3 stângaci? Mi-amintesc din şcoală cum se chinuiau învăţătoarele şi şcolăreii să se dezveţe de stânga şi să se-nveţe cu dreapta. O metodă proastă pentru că nu are utilitate. Nu ţin minte să se fi motivat vreodată de ce trebuie ca cineva să scrie cu dreapta. Oare se mai practică şi acuma metoda?
am primit-o pe email:
Poţi contribui la salvarea unei vieţi. Dacă trimiţi un SMS gol la 848 Bogdan Curelea va primi 2 Euro. Are nevoie de 40.000 de Euro pentru o şansă la viaţă. Ai şansa să faci un bine chiar acum…dacă amânăm, uităm.
Povestea lui Bogdan, AICI.
Poti citi, semna si comenta petitia împtriva legalitării prostituţiei si a drogurilor usoare AICI
Exprimă-te pentru o societate mai curată !
Opune-te îmbolnăvirii morale!
Cu un an în urma intram la radioterapie, departe de casă, pentru 6 săptămâni.
Am văzut ravagiile pe care le face cancerul. Amvăzut familiile celor veniti la spital, i-am văzut pe cei care rămâneau în spital şi oameni care au murit acolo.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-am întors acasă.
Requiem pt cei care nu s-au intors:
(My Chemichal Romance- Cancer)
That if you say
Goodbye today
I’d ask you to be true
‘Cause the hardest part of this is leaving you
Crede în El, orice s-ar întâmpla!
J. Piper a lansat un sfat care a devenit slogan: DON’T WASTE YOUR CANCER.
Dan Santimbreanu este omul care după experienţa numită Cancer s-a dedicat ajutării celor care trec prin astfel de probleme. El este un învingător şi îi ajută pe mulţi să învingă această boală.
Pentru mine, paginile lui, corespondenţa cu el, au fost de fiecare dată încurajări şi un ajutor real pe parcursul bolii.
Ultimul număr al revistei Readers Digest publică un articol cu drumul lui spre vindecare, un drum pe care el i-a învăţat pe mulţi să-l parcurgă. Articolul poate fi citit AICI.
Hei… mie mi-a dispărut blogrolul. M-a pus cel negru (folosindu-se ca mesager de fr Iancsi) să mai schimb faţa blogului şi acum arată aşa cum puteţi vedea şi singuri. Mai decolorat şi mai sărac în widgeturi. Ba mi-au şi dispărut multe dintre elementele care mie chiar imi plăceau… Şi degeaba am revenit la tema iniţială, că tot fără pagini şi widgeturi sunt.
Mă poate ajuta cineva?
Se mai pot recupera?
in Matei 7:12 Cristos spune:
Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel
Dee Hock, fondator si former CEO VISA redescopera acest principiu major si il reafirma, astfel: “Întocmeşte cu grijă o listă a tuturor lucrurilor suportate şi care ţi-au făcut silă. Nu face altora aceste lucruri niciodată! Fă o altă listăcu lucruri care atunci când ţi-au fost făcute, ţi-a plăcut! Pe acestea, fă-le altora cu fiecare ocazie!”
Pe de altă parte, Robert Sampson, general manager of Global Public Sector la IBM exprimă:
“Lasă ceva în urma ta! Împărtăşeşte ceea ce ştii! Devino un mentor!”
Această triafă este de fapt principiul ucenicizării, pe care Domnul Isus la demonstrat practic cu grupul intim al apostolilor şi l-a exprimat în Marea Trimitere.
Poate că, până la urmă, singura diferenţă dintre un lider si un manager, este nivelul de suflet şi pasiune cu care se investeşte în oameni pentru ca viziunea să devină realitate.
maikelnai71- asa apare pe Flickr. Pagina nu e fantastica, dar o fotografie mi se pare geniala (sau poate nu atat fotografia, cat ideea celui care a creat aranjamentul fotografiat)-
Pragmatismul a invadat puternic modul de gândire al societăţii, contaminând inclusiv mentalitatea creştină. La adolescenţă am fost foarte încântat când am dat peste raţionamentul lui Pascal referitor la credinţă, un argument care deşi pare pragmatic este mai degrabă argumentul unei logici simple: spunea el că, dacă cred şi Dumnezeu există câştigul este viaţa veşnică, pe când, dacă cred şi Dumnezeu nu există, nu pierd nimica.
Din secolul XVII, gândirea s-a pragmatizat atât de mult, încât acelaşi pariu a fost dus la extrem. În schimbul de replici al unor personaje ale lui D. Koontz, in discuţia despre credinţă, logica lui B.Pascal este continuată în genul (parafraza):
- Dacă cred şi Dumnezeu nu există nu pierd nimic
- Ba pierzi timp, iar timpul e lucrul cel mai important pentru om
- Păi nu pierd nici timp, pentru că mi l-am organizat de aşa manieră încât să mă rog doar în timp ce mă uit la TV!
Poate că e o chestiune fictivă, dar ea reflectă realitatea intenţiei umane de a-l şmecheri pe Dumnezeu. Si e mult mai evident acum decât atunci când Ioan Botezătorul le striga unora numindu-i pui de năpârci.
Zile agitate, zile calme, zile însorite sau reci. Zile.
Cum ar fi fost ca aceste zile, să nu fie? Mă plâng de stres, de epuizare, de faptul că zilele sunt din ce în ce mai grele, mai derutante, mai extenuante. Apoi mă întreb din nou: Cum ar fi fost ca aceste zile să nu fie?
Cum ar fi fost să nu mă mai sâcâie copiii, să nu mă mai streseze şefii, să nu mă cicălească soţia, să nu mă anunţe banca că-s în întârziere cu ratele, să nu mă plictisesc la timpul de învăţătură…cum ar fi fost să fie întuneric si liniste si frig şi gol şi ? Vreau să mă bucur în acest har şi să fiu recunoscător cu fiecare fibră a fiinţei mele, că Dumnezeu mi-a mai dat astfel de zile pe pământ, împreună cu cei pe care-i iubesc, care mă iubesc, împreună cu cei care-mi sunt tot una sau care poate că nu încap de mine.
Cu un an şi ceva în urmă orice zi pe care mi-ar fi promis-o Dumnezeu ar fi fost un dar de nepreţuit. Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de fiecare zi din viaţa mea! Dă-mi puterea ca atâtea zile câte voi trăi să-ţi mulţumesc pentru familia mea, pentru prietenii mei, pentru biserica în care m-ai pus, şi să mă bucur de fiecare clipă a prezenţei Tale şi a prezenţei lor lângă mine!
Cum e să afli că ai o tumoră uriaşă la creier? Eu nu trebuie să-mi imaginez, amintirea e încă proaspătă.
Cum e să afli că operaţia trebuia făcută cu mult timp în urmă pentru garanţia reuşitei? Cum e să afli că urmările operaţiei ar putea fi din cele mai rele? Cum e să afli că rezultatul histopatologic nu e cel aşteptat? (Aici)
În asemenea momente Dumnezeu are de făcut o lucrare. În cel bolnav şi în cei din jurul lui. În asemenea momente fiecare clipă petrecută cu oamenii pe care-i iubeşti devine un tezaur. Şi boala, sau suferinţa vine peste oricine. Nimeni nu va pleca din lumea aceasta fără să cunoască suferinţa. De aceea, să fim înarmaţi cu o atitudine care să-i permită lui Dumnezeu să creeze prin boala noastră în noi şi în ceilalţi.
În 1999, după ce a fost diagnosticat cu cancer, Iosif Ţon a scris: ”Boala poate sa produca ravagii in trupul nostru fara sa ne atinga sufletul nostru si spiritul nostru. Boala devine insa distructiva cand o lasam sa ne devasteze si sufletul si spiritul”. Şi tot el, propunea următoarea rugăciune în boală, indiferent de gravitatea ei:
“Domane, tu ai permis sa vina in mine boala aceasta. Cu siguranta tu vrei sa lucrezi ceva bun in mine prin boala aceasta. Te rog sa-mi faci clar ce vrei sa lucrezi tu acum in mine. Eu vreau sa ma las lucrat de tine. Iti multumesc de pe acum ca stiu ca tu esti un mester plin de dragoste desavarsita si tu vei scoate din mine ceva special pentru imparatia Ta cereasca.”
Pentru că, “suferinta noastra poate atinge alte vieti. Atunci, cand suferinta noastra produce ceva nou, ceva dumnezeiesc in alte persoane, suferinta noastra a devenit creativa”.
Nu lăsa ca suferinţa să treacă pur şi simplu prin tine. Nu lăsa ca vindecarea sau moartea să anuleze scopul suferinţei tale pe pământul acesta! Caută rostul durerii. Fii tandru cu cei pe care doar pentru o vreme îi mai ai lângă tine. Preţuieşte oamenii pe care El i-a pus un timp aproape.
Adu-ţi aminte de ei în rugăciunile tale!
Viziunea trebuie primită. Ea nu este produsă de fiinţa umană , chiar dacă face apel la un întreg complex informaţional existent. Ca să fie primită, viziunea trebuie căutată cu smerenie şi post, cu studiul Scripturilor şi cerută în rugăciuni, apoi aşteptată activ şi cu disponibilitate.
Apoi viziunea trebuie descoperită. Analizată. Completată. Corelată. Contextualizată. -pt că adesea planurile se suprapun şi se întrepătrund, elemente proeminente părând a fi în primplan şi elemente de început, mai mici dar esenţială părând a fi plasate în plan secund. Descoperirea, interpretarea, înţelegerea viziunii trebuie făcută cu discernământ şi sub asistenţa continuă a Duhului Sfânt şi a Scripturii.
Descoperirii ei îi urmează dezvoltarea. Atenţia sporită la lucrurile din jur. Efortul activ al înţelegerii relaţiilor în care te-a aşezat Dumnezeu, a elementelor care ajută sau pot fi utile dezvoltării viziunii, alimentarea spiritului care hrăneşte viziunea.
O păstrare în stadiul primit face ca viziunea să râncezească şi să-şi piardă savoarea, poate chiar şi povara, transformându-se într-un sentiment de neîmplinire care generează blazarea. Trecerea la implementare înainte de dezvoltare atrage pericolul şocului piedicilor şi abandonarea viziunii cu acelaşi efect frustrant, Este deci important ca fazele să fie parcurse complet.
După dezvoltare, urmează etapa maturizării. Expunerea viziunii. Transpunerea în formă transmisibilă, comunicabilă, coerentă. Identificarea argumentelor relevante, a resurselor şi a parteneriatelor.
Urmează apoi împărtăşirea. Răspândirea. Expunerea publică şi implementarea. Iar implementarea, cu toate rănile, sacrificiile, eforturile şi problemele, nu face altceva decât să te conducă spre o nouă viziune mai măreaţă, mai incitantă, mai dureroasă şi mai plină de satisfacţii.
Pentru fiecare om, Dumnezeu a pregătit o viziune.
Caut-o, primeşte-o, dezvolt-o, spune şi altora şi acţionează pe baza ei. Apoi… treci la nivelul următor!
Pocăinţa, este asociată foarte adesea, aproape automat, fie cu aderarea unei persoane la o mişcare creştină alta decât cea de stat (ortodoxă sau catolică), fie cu o stare de remuşcare acută pentru păcat.
Al doilea sens este adesea exagerat, hiperbolizat şi în mod greşit, este considerat un semn al întoarcerii reale a omului la Dumnezeu. Mai ales în cadrul mişcărilor creştine axate pe exprimarea publică a trăirilor sufleteşti, acest sens este parte a învăţăturii şi pretinde membrilor mişcării, cultului sau grupării să manifeste o căinţă puternică în vederea primirii harului. Îndemnurile sunt atât de manipulante încât cei care nu pot să aibă remuşcări şi chin sufletesc, lacrimi şi transpiraţie, trăiesc sentimente de angoasă şi ajung să se vadă respinşi de la iubirea lui Dumnezeu. Presărarea discursurilor cu lozinci de genul că Dumnezeu nu poate să lucreze din cauza celor împietriţi, a celor cu inima împietrită prezenţi în adunare, face ca cei ce nu pot să verse lacrimi amare să se simtă excluşi, păcătoşi, piedici în calea harului.
Haideţi să vedem cum s-au pocăit primii ucenici:
Matei 4
Simon Petru şi Andrei
18 În timp ce mergea pe malul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi, pe Simon, zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau un năvod în mare, căci erau pescari. 19 El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ 20 Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.
Iacov şi Ioan
21 Mergând mai departe de acolo, El a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, şi îşi cârpeau năvoadele. Isus i-a chemat, 22 iar ei au lăsat imediat barca şi pe tatăl lor şi L-au urmat.
Matei 9
Matei
9 Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, şezând la masa unde se colectau taxele şi i-a zis: „Urmează-Mă!“. El s-a ridicat şi L-a urmat.
Ioan 1
Un ucenic, Andrei, Petru, Filip, Natanael
35 În ziua următoare, Ioan stătea iarăşi cu doi dintre ucenicii lui 36 şi, văzându-L pe Isus trecând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ 37 Cei doi ucenici ai lui au auzit ce a spus şi L-au urmat pe Isus 38 Isus S-a întors şi, văzând că aceştia Îl urmează, i-a întrebat: – Ce căutaţi? Ei I-au răspuns: – Rabbi – care tradus, înseamnă „Învăţătorule“ – unde stai?
39 El le-a zis: – Veniţi şi veţi vedea! Ei s-au dus şi au văzut unde stătea; şi în ziua aceea au rămas cu El. Era cam pe la ceasul al zecelea. 40 Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi-L urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 El l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia!“ – care este tradus „Cristos“. 42 Şi l-a dus la Isus. Când l-a văzut, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan; tu vei fi numit «Chifa»“ – care este tradus „Petru“
43 A doua zi Isus a vrut să se ducă în Galileea. L-a găsit pe Filip şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ 44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
45 Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis: – Noi L-am găsit pe Cel despre Care a scris Moise în Lege, precum şi profeţii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret! 46 Natanael i-a zis: – Poate ieşi ceva bun din Nazaret?! Filip i-a răspuns: – Vino şi vezi! 47 Isus l-a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată, într-adevăr, un israelit în care nu este viclenie!“ etc
Aţi sesizat în descrierea acestor porniri pe cale ca oamenii respectivi să cadă în agonie cu lacrimi şi cu mustrări neîmpăcate de conştiinţă?
A, da! Păi asta era înainte de crucificare!
F.Ap 8
Famenul etiopian
36 În timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis: – Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat? 37 Filip a zis: – Dacă crezi din toată inima ta, poţi! El i-a răspuns: – Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu! 38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât şi eunucul, iar Filip l-a botezat. 39 Când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut şi şi-a continuat drumul bucuros.
Simplu. Natural. Fără isterii.
A…, poate că nu aveau păcate majore!
Hai să vedem pe un ucigaş şi un persecutor:
F.Ap. 9
Saul (Pavel)
În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer. 4 El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: – Saul, Saul, de ce Mă persecuţi? 5 El a întrebat: – Cine eşti, Doamne? Isus i-a răspuns: – Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! 6 Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci! .
7 Bărbaţii care-l însoţeau în călătorie s-au oprit amuţiţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. Prin urmare, l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. 9 Timp de trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
10 În Damasc era un ucenic pe nume Anania. Domnul i-a vorbit într-o viziune: – Anania!
– Iată-mă, Doamne! a răspuns el. 11 Domnul i-a zis: – Scoală-te, du-te pe strada numită „Dreaptă“ şi caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Iată, chiar acum el se roagă 12 şi a văzut într-o viziune un om pe nume Anania, intrând şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea! 13 Anania I-a răspuns: [...] 17 Anania a plecat, a intrat în casa undeera Saul şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m-a trimis Domnul – Isus, Cel Care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai – ca să-ţi recapeţi vederea şi să fii umplut de Duhul Sfânt!“ 18 Imediat, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi, şi el şi-a recăpătat vederea. Apoi s-a ridicat, a fost botezat 19 şi, după ce a mâncat ceva, i-au revenit puterile.
Simplu. Fără mare spectacol.
A, dar nu i-am spus pe toţi apostolii! Să nu se fi căit nici unul?
Ba da. Iată unul care s-a căit:
Matei 27
Iuda
Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi la conducătorii preoţilor şi la bătrâni, 4 zicând: – Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat! Ei i-au răspuns: – Ce ne pasă nouă? Treaba ta!
5 El a aruncat arginţii în Templu şi a plecat. Apoi s-a dus şi s-a spânzurat.
Nu vreau să fiu înţeles greşit: regretul pentru trecutul păcătos, aversiunea faţă de păcat, tristeţea în cazul cedării la tentaţii, mustrările cugetului, toate acestea sunt elemente care însoţesc pocăinţa, care ne acompaniază pe drumul sfinţirii în paralel cu rodirea de fapte bune, trăirea etică, trăirea biblică şi slujirea lui Cristos. Ceea ce critic este practica şi învăţătura care pretind în mod obligatoriu ca aceste sentimente să fie manifestate public, să fie alimentate artificial şi calificate ca semn de spiritualitate.
Ştiu:
De curând la biserică s-a vorbit despre criză, despre modul în care biserica este afectată de criză, despre crizele relatate pe paginile Scripturii, despre ieşirea din criză. Intrebarea legitimă care se ridică este următoarea:
Dacă noi suntem cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu şi dacă această Împărăţie este una a resurselor inepuizabile, a posibilităţilor absolute, a sursei oricărui lucru fizic existent şi dacă Împăratul ei atotputernic este binevoitor faţă de noi, este normal ca şi noi, fiii Lui să suferim? este normal ca biserica LUI să fie afectată de criza lumii?
În vremurile de bunăstare (mai multă sau mai puţină) pe care le trăim, perspectiva răspunsului este de obicei una pozitivă, gen: e greu uneori, dar clipa de încercare trece şi Dumnezeu va aduce din nou belşugul; rugăciunea deschide cămările îmbelşugate din Cerul lui Dumnezeu- şi se citează majoritar din Psalmi, optimist, că Dumnezeu nu va lăsa să ne coborâm în ţărână, că nu morţii îl laudă pe Dumnezeu, că El e păstorul cel bun care ne pune înainte un ospăţ şi paharul ni-l umple în exces.
Ce facem însă cu cei pentru care acest răspuns şi această intervenţie întârzie să apară?
Putem să spunem că sunt necredincioşi? Sau păcătoşi? Aceste afirmaţii sunt adesea subânţelese sau insinuate.
Pentru foarte mulţi în zilele noastre ospăţul îmbelşugat va fi doar după trecerea prin valea morţii şi intrarea în luminişurile veşnice ale Cerului, iar licoarea cerească va da peste cupă numai după ce vor fi închis ochii trupeşti. Pentru mulţi dintre copiii lui Dumnezeu criza se va termina doar când se va termina viaţa lor terestră.
Iată AICI un om al suferinţei, iar aici:
mărturii prezente ale suferinţei bisericii lui Cristos!
Ce-i de făcut cu crizele care lovesc biserica- apostolul Petru ne îndeamnă să înţelegem că destinul bisericii este legat indisolubil de suferinţă, că pe pământul acesta, la suferinţă am fost chemaţi, şi că însuşi Domnul Isus ne-a fost un exemplu de suferinţă pe care trebuie să-l urmăm (1 Petru 2:20-21).
Schimbarea modului de gândire este un element esenţial al pocăinţei. Căci dacă doar pentru viaţa asta ne-am pus noi nădejdea în Cristos, atunci cu adevărat suntem nu doar nenorociţi, ci cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii (ap. Pavel corintenilor )
Ieri seară pe Prima TV a fost difuzat un film simpatic cu titlul “The Fighting Temptations”. Iată câteva replici :) 
- Strigatul tare în biserică nu te face creştin, după cum nici statul într-un garaj nu te face cadillac
- E vorba de Cele 10 porunci, nu de Cele 10 sugestii
- Crezi că-i prea cald aici? Iadul nu are aer condiţionat!
- Luptă-te cu ispita în mod tradiţional: Fugi de ea!
- Nu amâna venirea la biserică până vine dricul să te aducă!
Pentru a veni in sprijinul economiei de timp şi de energie a celor care lucrează cu documente în cadrul birourilor bisericilor, iată câteva modele orienative ale celor mai uzuale acte:
5. Proces Verbal dare de seamă
Am discutat (in articolele precedente) despre ceea ce trebuie să facă predicatorul pentru ca predicarea sa să tindă spre excelenţă. De ce m-am concentrat pe partea umană?
Pentru simplul motiv că această parte este fie neglijată, fie utilizată excesiv în predicare.
Cei ce o neglijează au un simţământ de condmnare atunci când încearcă să-şi pregătească predica şi altfel decât rugându-se la întâmplare ca atunci când vor urca la amvon să primească inspiraţie. Poate că Dumnezeu îi inspiră, dar gura lor neantrenată nu va putea să redea integral şi coerent ideile. Nu vreau să dau exemple de asemenea predicatori, pentru că prea puţin pot indica surse. Am convingerea că ştiţi foarte bine despre ce vorbesc. Aceştia aparţin unei generaţii apuse care nu s-a putut desprinde de concepţia că predica trebuie să fie agresivă auditiv şi dramatic şi axată pe inducerea artificială a unei stări de anxietate în audienţă.
De partea cealaltă se află cei care exagerează rolul uman în predicare, până acolo încât se apropie de limita negării lucrării Duhului Sfânt. Pot indica aici, concepţia unui om pe care îl admir şi care mi-a influenţat definitiv percepţia asupra vieţii, dar care, rămâne totuşi un om imperfect. Mă refer în sens critic la afirmaţia lui Rick Warren care in Biserica- O viziune, o pasiune, afirmă : “Convingerea mea profundă este că oricine poate fi câştigat pentru Hristos, cu condiţia să-i fie descoperită cheia inimii”(pg 251).
Dar Biblia afirmă clar că nu oricine şi nu prin metode omeneşti.
Partea omului se opreşte la metoda de studiu şi de expunere, metoda mântuirii nu este a noastră, ci a Lui !
Abordarea corectă trebuie găsită în îmbinarea efortului intenţionat de aplecare asupra Scripturii sub descoperirea Duhului Sfânt şi studierea ei pioasă, în scop de hrănire personală şi de dăruire către biserică.
Pocăinţa înseamnă o trăire nouă, într-o stare nouă, sub o stăpânire nouă bazată pe o schimbare a felului de gândire, pe o înnoire a minţii sau pe o întoarcere a minţii. Iar mintea ce nouă, metanoia, se face prin auzirea cuvântului lui Dumnezeu şi prin lucrarea de regenerare a Duhului Sfânt în ascultător. Mintea cea nouă se păstrează şi se înnoieşte continuu prin aceleaşi elemente- Cuvânt şi Duh Sfânt.
Pentru ca eficienţa să fie maximizată, este deosebit de important ca acest Cuvânt să fie predicat astfel încât remanenţa sa în memorie să devină amplă atât ca şi conţinut cât şi ca durată. Ce va face Duhul Sfânt cu ceea ce reţinem dintr-o predică, este ceva ce ţine în principal de harul lui Dumnezeu, prin care suntem făcuţi tot mai asemănători cu El.
Capacitatea memoriei umane de a reţine anumite lucruri, atunci când există un efort conştient al voinţei de a acorda atenţie subiectului respectiv, este influenţată de câţiva factori pe care ar trebui să îi avem în vedere:
O programare publică a textelor, ar permite comunităţii să lectureze textul înainte de venirea la biserică. Lectura va ajuta memoria să reţină cam 10 procente. În acest sens, există în majoritatea bisericilor, calendare pentru întregul an (cel puţin pentru predica de duminica dimineata). Problema e, că aceste calendare, de obicei tipărite de cult, sunt utilizate doar de predicatori, şi doar cand le vine rândul. O altă modalitate este programarea citirii Bibliei într-un anumit interval de timp, cu predicare din tema sau dintr-unul din textele relevante lecturate în săptămâna respectivă. Predicarea pe textul citit face ca în influenţarea memoriei să intervină şi auzirea, ascultarea în citire publică şi apoi recitirea textului pe fragmente, în timpul predicii, recitire explicativă, revelatoare.
Un alt demers important pentru ca auditoriului să i se fixeze principiile de trăire creştină, este implicarea vizualului în predicare. Vizualul poate fi implicat prin planşe explicative, folosirea imaginilor proiectate sau, ideal, prin utilizarea sugestiei vizuale a cuvintelor. O predicarea în care să fie expuse sugestiv învăţăturile scripturii, determinând aparatul imaginativ al ascultătorului să creeze imagini mentale. Combinaţia ascultare-vizualizare oferă şansa unei memorări de aproximativ jumătate din informaţia furnizată.
O tehnică de aprofundare a principiilor predicate este discutarea temei în cadrul grupurilor mici/celulare, astfel încât majoritatea membrilor bisericii să aibă posibilitatea afirmării unor aspecte de interes. Vorbirea sporeşte considerabil fixarea în memorie a informaţiei. Multe biserici încurajează organizarea grupurilor de studiu, a grupurilor mici, efectele obţinute în creşterea spirituală fiind de cele mai multe ori deosebite.
În fine, predicile ar trebui să conţină aplicaţii cu adevărat practice, deoarece a face ceea ce ai auzit sau ai învăţat, a face ceea ce spui, este de importanţă majoră, pentru că practica şi scrisul nu doar fixează mai bine în memorie, dar şi clarifică aspecte teoretice pe care auzirea sau lectura le trece cu vederea ca pe nişte detalii nesemnificative.
Metanoia, pocăinţa, este o stare a minţii, a cugetului, pentru că totul -sentimente, fapte, obiceiuri- pornesc din modul de gândire, au ca sămânţă un gând ce prinde rădăcini şi în final răzbate în vorbire şi în trăire.
Înţelege ceea ce vorbeşti- Nu explica ceea ce nu înţelegi
Trăieşte ceea ce predici- Nu predica ceea ce nu practici
Predică Scriptura- Nu predica preconcepţii
Predică- Nu spune poveşti
Excelenţa în predicare este un lucru de dorit pentru cei mai mulţi dintre creştinii practicanţi. Chiar şi cei care nu conştientizează această dorinţă, au o bucurie sufletească şi intelectuală ori de câte ori li se oferă predici excelente. Desigur, excelenţa în predicare este rezervată unui mic număr de vorbitori, dar necesitatea de a tânji spre excelenţă este liberă pentru fiecare dintre cei care au acces la amvon. Aceasta este o dorinţă nu doar legitimă, ci şi necesară, astfel încât progresul spiritual şi technic al predicatorului să imprime un impuls pentru creştere şi iluminare bisericii căreia îi vorbeşte.
Dorinţa de a excela în predicare trebuie să se manifeste practic pe două linii de acţiune personală, care nu sunt paralele sau divergente ci trebuie să se suprapună, să se întrepătrundă până la idealul contopirii într-un parcurs unic: vorbesc, pe de o parte, despre practica spirituală a devoţiunii intime cu Dumnezeu, a părtăşiei active cu biserica şi a relaţionării testimoniale cu societatea, iar pe de altă parte, despre dezvoltarea abilităţilor de studiere şi înţelegere a Scripturii şi de proclamare a acesteia.
Dacă prima linie trebuie să fie comună tuturor credincioşilor, cea de-a doua este rezervată predicatorului, care trebuie să dorească să ajungă la o expoziţie briliantă a adevărului mântuitor al lui Dumnezeu. Dacă, aşa cum spuneam, acest nivel al strălucirii discursive este atins de un număr redus de persoane, expunerea clară şi utilă a textului biblic trebuie să fie unitatea de măsură pentru fiecare predicator.
Trebuie să facem efortul mental ca să ajungem la înţelegerea că la amvon nu urcăm ca să vorbim, ci ca să oferim ceea ce Dumnezeu a hotărât pentru biserică. Este absurd să continuăm a considera un semn de loialitate dispoziţia membrilor de a suporta predici anoste, lipsite de învăţătură, de greutate doctrinară şi de stil. După cum, ar trebui să nu mai considerăm predică povestirea unor episoade biblice, deoarece orice persoană care a trecut prin ciclul primar trebuie să fie capabilă să redea în rezumat un text proaspăt lecturat.
Având în vedere dubla natură a bisericii, care este un organism divino-uman, este de pretins ca omul să-şi facă partea sa în lucrarea de slujire. Acest lucru este valabil şi în predicare. Partea omului constă în a avea disponibilitatea de a sta în prezenţa lui Dumnezeu pentru primirea inspiraţiei şi apoi de a lucra efectiv pe baza inspiraţiei primate.
Cu privire la predicare, începutul transpunerii în practică este planificarea subiectelor de predicat, într-o etapizare care să urmărească o înţelegere sistematică, progresivă şi practică a adevărurilor Scripturii, recapitulativă şi circumscrisă unor scopuri clare, motivatoare. Urmează planificarea predicatorilor şi fiecare predicator în parte va trebui să-şi dea întreaga silinţă ca prin practică spirituală, studiu şi elaborare să fie capabil să ofere bisericii hrana spirituală necesară, proaspătă şi savuroasă, necontaminată şi neamestecată.
Si cel mai important lucru: nu predica ceea ce tu însuţi nu faci şi fă tu însuţi ceea ce predici. Înaintea fiecărei predici analizează-ţi viaţa, relaţiile, atitudinea, orgoliul, limitările, timpul de rugăciune, timpul de studiu biblic. Fă. Fii. Caută să devii.
Cineva scria odată despre blogurile moarte, abandonate, orfane…
Blogul meu a facut paianjeni pe dashboard, dar m-am bucurat sa vad ca nu e parasit de tot. Au mai ramas vreosută de oameni cu suflet bun care mai trec pe la el să vadă ce face, cum o duce, dacă mai respiră…
Hmm… e, intr-adevăr, netuns, pantalonii i-au rămas scurţi în glezne, dar fiind subnutrint îi atârnă în bretele de-şi poate băga mâinile până la coate pe lângă găicile de curea ca să-şi prindă buzunarele pe dinăuntru.
Neglijat blog!… Ei, asta e! Până la urmă, e criză, nu? Nu doar de bani, ci şi de timp şi când e criză de timp, renunţi la ce poţi. De fapt, nu l-am abandonat, dar ca ca cei ce au patima fumatului, am amânat de pe o zi pe alta, până au trecut săptămâni şi luni.
Încerc să reiau, dar Blogule… nu îţi promit nimic!…
Am primit pe email acest articol şi -deşi trasează cadrul principial fără detaliere- mi s-a părut excelent. Faceţi abstracţie de erorile de redactare pe care nu mai stau să le corectez. Nu ştiu cine e autorul, dar asta e mai puţin important:
Manifesta respect. Nu încerca sa schimbi protocolul, pentru a se potrivi mediului în care te simti cel mai bine. Observa granitele, respecta-i pe ceilalti si vei avea mereu în jurul tau oameni care sa te ajute sa ajungi unde îti este telul.
Puteţi salva viaţa unui copil popularizând acest anunţ. Dacă cunoaşteţi pe cineva cu un copilaş bolnav de inimă, nu ezitaţi să daţi această informaţie.
Am primit acest anunţ de la Dan Sântimbreanu. Informaţia este verificată.
____________________
In acest moment exista in ISRAEL o clinica medicala ce are o fundatie independenta care strange fonduri internationale pentru a PLATI OPERATII DE CORD PENTRU COPII , IN ACEST MOMENT SUNT STRANSE FONDURI ENORME PENTRU CAZURILE DIN ROMANIA. DACA STITI PARINTI DISPERATI AI CAROR COPII NECESITA INTERVENTII CHIRURGICALE PE CORD TRIMITETI -LE ACEST ANUNT . EL POATE SALVA VIATA UNUI COPIL !!!!!!!!!
Site-ul fundatiei este www.saveachildsheart.org sau se poate suna la redactia Radio Romania Cultural unde se pot cere detalii .
Se asigura costurile pentru operatia in sine, tratament complet pre si post operator, cazare pentru un parinte. Parintele si copilul platesc doar biletul de avion dus-intors !!!
Concertul va avea loc in data de 15 iunie 2009, ora 19:00 , laCasa de Cultura a Studentilor din Cluj-Napoca, P-ta Lucian Blaga (ex P-ta Pacii), Nr. 1-3, . Poti localiza Casa de Cultura folosind harta de mai jos via Cluj4all.
In deschiderea concertului va canta trupa aercurat iar apoi John Schlitt va concerta live, cu o trupa de instrumentisti de inalta clasa din Suedia.
Bilete:
Concert Casa de Cultura a Studentilor
Preț bilet concert : 45 Lei
Oamenii din jur nu ne schimbă potenţialul. (…)Ceea ce ei spun sau ceea ce cred ei despre tine nu schimbă cu nimic ceea ce dumnezeu a sădit în tine.
Încotro te vei uita, acolo vei ajunge.(…) trebuie să ai privirea aţintită înspre locul în care vrei să fii.
Dan Santimbreanu face un nou apel pentru a ajuta o persoană în lupta pentru viaţă. Nu ni se oferă poate prea des şansa de a salva o viaţă, acum însă e şansa de a o salva pe Ioana. Fiecare Euro, fiecare rugăciune, fiecare email trimis mai departe contează:
Dragilor,
Va trimit un apel primit recent pe email. Este o poveste trista care merita citita macar din prisma educatiei medicale daca nu din dorinta de a ajuta un suflet aflat in necaz.
DATI VA ROG MAI DEPARTE !!!
Nume: Ioana Laura Pirvu, 23 ani
Diagnosticul: MELANOM MALIGN- METASTAZE
Operatii, Tratamente:
- 2006, martie: Excizie Nev Pigmentar – toracal posterior – Sp. Colentina
Rezultat anatomo-patologie: MELANOM MALIGN
- 2006, aprile: Margini de siguranta – Sp. Fundeni
Dacarbazina 6 luni
Interferon 3 milionae U.I. x 3/spt/ 6 luni
- 2007, decembrie: Extirpare lant ganglionar axilar drept – Sp. Fundenti
Rezultat anatomo-patologie: METASTAZA MELANOM
Decarbazina + Cisplatin 6 luni
Interferon 6 milionae U.I. x3/spt/ 1 an
- 2008, decembrie: Indepartarea partiala a sanului drept – Sp. Fundeni
Rezultat anatomo-patologie: METASTAZA MELANOM
Interferon 18 milioane U.I. x3/spt
- 2009, februarie: Indepartarea in totalitate a sanului drept – Sp. Fundeni
Rezultat anatomo-patologie: METASTAZE MELANOM
Interferon 18 milioane U.I. x3/spt
- 2009, aprilie : Indepartarea in totalitate a sanului stang si a lantului
ganglionar axilar –Sp. Fundeni
Rezultat anatomo-patologie: METASTAZE MELANOM
Interferon 9 milioane U.I.x 3 spt
Ocupatia: Studenta an 5, Facultatea de Stomatolgie, UMF “Carol Davila”, Bucuresti
- ZIELINSKI CHRISTIAN Director, Department of Medicine I and Clinical Division of Oncology, Medical University of Vienna, Austria.
Pretul: 50.000 EURO
Ioana: “…am 23 ani si sufar de melanom malign…de 3 ani fac tratamente, dar se pare ca in ultima perioada boala evolueaza foarte rapid. Am sa incerc sa fac un tratament si in afara, dar pentru asta am nevoie de bani, imi este foarte rusine sa ii cer, mai ales ca stiu ca nu ofer nimic in schimb.
Va rog sa ma credeti ca daca nu ar fi acestea circumstantele nu as indrazni niciodata.
Consider ajutor si o lumanare aprinsa la biserica si o rugaciune. Multumesc si imi cer scuze.”
Cont: BRD sucursala Campina, Campina, Str Bd. Carol 1, Nr 62, Bl 17 A
RON: RO85BRDE300SV55380303000
EURO: RO28BRDE300SV55468743000
Ce ati citit pana acum pot parea ca lucruri groaznice, incredibile, socante; tragedii care se intampla in fiecare zi in lumea aceasta… dar care nu au legatura cu noi!
Stim ce inseamna Metastazele Melanomului Malign, stim ce inseamna Cancer, dar nu-l cunoastem de fapt; nu-l traim, nu are legatura cu noi si cu cei dragi noua. Doamne fereste!
Insa NOI o stim pe Ioana! Ea este Colega noastra, Prietena noastra, Studenta dumneavoastra iar acum mai este si acest Sulfet Disperat Dependent de Ajutorul Nostru!
AJUTATI-O PE IOANA! Va rugam…
Povestea completă AICI
Descoperă ce are de spus Dumnezeu în privinţa ta!
Cine ţi-a spus că e ceva în neregulă cu tine?
____________
You’re so 
!
Caută ocaziile potrivite pentru a trece la un nivel superior al existenţei tale, priveşte înainte şi zâmbeşte.
Trebuie să-ţi educi mintea…deoarece, dacă te înconjuri de gânduri negative referitoare la tine, îţi va fi greu să te împlineşti, ca om, după voia lui Dumnezeu.
S-a scumpit parcarea. Un tichet de parcare de o oră, costă 3 lei. Tichete de o zi, nu mai există.
Adică, dacă merg la servici am două opţiuni:
- Prima, îmi pun ceasul să sune din 50 în 50 de minute şi cobor să îmi răzuiesc un nou tichet de parcare şi să-l pun pe bord
- A doua, dimineaţa să îmi înşir pe bord 8, 9 sau 10 tichete, răzuite din oră în oră…
Frumos oraş…
Ce ţi se oferă în schimbul acestor scumpe incomodităţi? – Un serviciu de verificare online a numărului şi cuantumului amenzilor încasate. Introduci numărul maşinii şi ţi se afişează instantaneu situaţia delictelor.
Clik 
ca să îţi vezi amenzile.
Ba se mai întâmplă o chestie-
Ajung în centru la ora 8, parchez şi mă duc la chichineaţa care vinde tichete de parcare.
Pe uşă programul e “Zilnic L-V 8-17, Sâmbăta şi Duminica ÎNCHIS”, scris frumos cu litere aplicate de la multidecor, dar în geam, o fiţuică scrisă cu pix anunţă “Deschidem la 9”. Deci, am 3 lei, am o întâlnire la 8 pentru o oră, şi trebuie să dau telefon că amânăm cu 15 minute până fug să caut undeva tichet de parcare. Sau iau amendă. Amenda o iau de la un controlor care zice “Io vă-nţeleg domnuu, da ce pot io să fac, că de la hoţii ăştia îmi iau si io pâinea. Toţi sar pe mine, de parcă io am umflat tichetu la 3 lei ora şi şefu nici în …nu-l doare”.
Un calcul simplu pentru o zi de serviciu în centru Tg-Mureşului (fără să socotim motorina de dus şi întors): 8 ore ori 3 Lei= 24 de lei, ceea ce înseamnă că fac o economie de
- 14 lei dacă merg şi mă întorc cu taxiul (Favorit-Trandafirilor, Tranda-Favorit) şi
- 21 lei dacă merg cu maxi
- 24 lei dacă folosesc 
… de fapt, bicicleta mi-a fost furată de un vecin din uscătorie şi de fapt, doar 4 vecini aveau cheia de la uscătorie… deci maximul de economie e de 21 de lei.
În tine există puterea Lui. Şi întrebarea pe care trebuie să ţi-o adresezi este următoarea: eşti dispus să te debarasezi de limitele pe care singur ţi le-ai trasat şi să începi să avansezi către un nivel superior?Pentru a vedea articolele postate în SCRIBD într-un mod confortabil pentru ochi, procedează astfel:
1. Mergi la baza articolului şi fă clik pe vizualizarea în scribd a articolului. Exemplu:
2. Se deschide documentul în programul SCRIBD, iar în colţul dreapta sus a documentului apare un buton pe care faceţi din nou CLIK. Exemplu:
3. Rezultatul va fi o prezentare full-screen a documentului, foarte comod de lecturat. Exemplu:
Deci, folositi SCRIBD pt împărţirea (a se ceiti în rongleză sharing) documentelor.
Nu irosi timpul fără să descoperi comoara pe care Dumnezeu a pus-o în tine! Ar fi păcat să te stingi din această viaţă înainte ca să fi scos această comoară la lumină. Perseverează! Atinge-ţi visele! Împlineşte-ţi dorinţele pe care le-a sădit Dumnezeu în tine!… Dumnezeu a aşezat o parte din El în noi…în tine se află o parte a Celui omnipotent….Însă totul începe în mintea noastră. Trebuie să fim convinşi că avem toate resursele necesare (împlinirii viziunii noastre).
E timpul să scapi de toate prejudecăţile care te copleşesc. Eşti fiul lui Dumnezeu. El ţi-a insuflat viaţă şi a sădit în tine măreţia. Ai tot ceea ce-ţi trebuie ca să-ţi împlineşti destinul după voia Sa.
El ţi-a dat puterea, creativitatea, spiritul organizatoric, înţelepciunea şi hotărârea. Toate acestea Toate acestea se află în tine. Ai un potenţial, dar trebuie să-ţi aduce propria contribuţie, să începi să-ţi sondezi interiorul. Trebuie să-ţi valorifici mai eficient talentele şi abilităţile cu care ai fost înzestrat.
R.D.Romania, nr. 16/2007:
“Două treimi dintre copii îşi doresc ca părinţii să îi asculte cu mai multă atenţie”
Dumnezeu nu vrea ca noi să abandonăm ideea de a ne dezvolta. Ar trebui să căutăm mereu noi provocări în ceea ce priveşte capacităţile noastre personale, credinţa şi relaţiile noastre. (…) Nu fi atât de delăsător încât să devii obtuz!
Continuă să visezi, să speri şi să pui la cale noi proiecte, experienţe şi aventuri alături de Dumnezeu.
Există constante care nu se schimbă în funcţie de credinţa oamenilor. Credinţa schimbă doar poziţia oamenilor faţă de acestea. De pildă, a nu crede în Isus, nu face decât să schimbe poziţia necredinciosului faţă de raiul lui Dumnezeu. Pentru că raiul există indiferent de părerea mea. La fel şi iadul.
Credinţa e o chestiune de alegere.
Dumnezeu nu-ţi poate arăta mila şi puterea faţă de tine, decât atunci când treci prin încercare, prin suferinţă, prin crize. Azi e un an de când în viaţa mea a avut loc o criză majoră, în care -omeneşte vorbind- viitorul era întunecat. Dar Dumnezeu a făcut lumină. Dumnezeu a folosit oameni. Dumnezeu a stat între mine şi moarte (Vezi AICI).
Eşti în necaz? E momentul să aştepţi o minune. Roagă-te pentru ea cu credinţă, pentru că Dumnezeu nu e limitat de legile naturii ci este creatorul lor şi ţiitorul lor. 
Primul pas, fără de care nu poţi atinge lucrurile pe care le vrei în această viaţă, este acesta: hotărăşte ce vrei.- Ben Stein 
După ce ai hotărât CE VREI, poţi să decizi UNDE VREI, CUM VREI şi CU CINE VREI să realizezi ceea ce vrei.
Există uneori situaţii în care tocmai încrederea în realizarea unui lucru foarte puţin probabil, face ca acest lucru sa se întample. Şansele ca lucrul să vină în fiinţă sunt sporite atunci când încrederea este copleşită de credinţă, iar credinţa este manifestată prin rugăciune. Pentru că lucrurile se intamplă, atunci când Dumnezeu intervine. Rezultatele apar atunci când Dumnezeu mişcă evenimentele intr-o anume direcţie, iar Dumnezeu mişcă atunci când voinţa Lui devine voinţa noastră prin harul credinţei şi a rugăciunii.
STRATEGIA “DIVIDE SI CUCERESTE ”
„Daca zicem ca n-avem pacat, ne înselam singuri, si adevarul nu este în noi.” 1 loan 1:8
În Noul Testament citim ca pe Isus „…l-a întâmpinat îndata un om care iesea din morminte, stapânit de un duh necurat… Totdeauna, zi si noapte, statea în morminte si pe munti, tipând si taindu-se cu pietre.” Marcu 5:2,5
Oare de ce locuia acest om într-un cimitir, departe de oricine caruia i-ar fi pasat de el? Deoarece strategia diavolului este sa divida ca apoi sa cucereasca, izolându-te de cei carora le-ar putea pasa de tine. Va face orice sa te convinga sa te desparti. Fara un sistem de sprijin, el stie ca te poate prinde mult mai usor. Va încerca sa te convinga: „tu nu esti ca ei, esti mult mai bun”. Sau „situatia ta este unica datorita mediului din care provii; ceilalti nu pot întelege deoarece nu le-a fost niciodata asa de greu”. Daca tu te gândesti ca esti diferit decât toti ceilalti, concluzia ar fi ca nu trebuie sa te supui acelorasi reguli ca si ei. Din acel punct minciuna satanei devine licenta actionarii si vorbirii în moduri care îl vor dezonora pe Dumnezeu iar pe tine te vor rani. Biblia spune: „Daca zicem ca n-avem pacat, ne înselam singuri, si adevarul nu este în noi.” Prin împietrirea atitudinii si fluturarea vechiului „da, dar…”, ne vom trezi deconectati de la adevar. E ceva periculos, mai ales când te separi de cei care sunt gata sa-ti spuna adevarul si care ar avea cel mai bun interes în inima. Când vine diavolul cu strategia sa „divide si cucereste” refuza sa o cumperi. Stai conectat indiferent ce ar fi, refuzând separarea de oamenii lui Dumnezeu, de Cuvântul lui Dumnezeu, de Duhul lui Dumnezeu, de planul lui Dumnezeu si de scopul Lui pentru viata ta.
Sursa – email
Nu te lăsa dezamăgit de nici un lucru şi de nici o persoană, ci crede mereu că prin orice conjuncturi, Dumnezeu te conduce mai mult spre binele suprem.
Picture from (see here)
ePrayer
Nu te aştepta ca cei pe care îi desconsideri să îţi dea importanţă sinceră!
Respectă, pentru a beneficia de respectul celorlalţi, relaţionează corect, sau vei rămâne singur!
‘!
Există mereu un mâine, pe care azi, trebuie să îl sperăm că va fi mai bun decât ieri.
More pictures by same artist HERE.
Ieri am primit aceste gânduri pe email. Nu ştiu cine e autorul, dar cred că a vorbit sub inspiraţie:
Sfinţenia se testează prin capacitatea de a te feri de păcat în timp ce relaţionezi cu păcătoşii, pentru că lumina e utilă în negură şi întunecime.
Roagă-te ca încercările vieţii să îşi atingă scopul pentru care Dumnezeu le aduce în viaţa ta: adică, din încercare, să ieşi mai bun, mai puternic, mai luminos!
