think’n talk

Citeam zilele treut că un studiu american a relevat faptul că peste 90% dintre adolescenţi şi-au ales ca modele de viaţă staruri de televiziune, film şi sport. Aceşti idoli vin să ia cu asalt …şi reuşesc- reperele parentale sau religioase şi culturale. Pentru adolescentul american (şi fiţi siguri că şi pentru cel din ţara noastră) modelul de urmat este actorul, jucătorul, bandul, cântăreţul. Toţi îşi doresc să devină aşa cum se vede la TV: şi devin! Cum ne mai putem educa copiii în spiritul iudeo-creştin dacă Hollywood-ul prezintă ca oameni de succes pe cei mai imorali? MTV la fel. Aceştia sunt staruri… Ecranul îi face să strălucească. Ecranul îi face să devină atractivi. Ecranul ni-I oferă să ne îndrăgostim de ei. Apoi, odată ce inima e invadată, viaţa lor intimă- declarată sau vânatăde papararazi ne este oferită de presă ca “dezvăluire incendiară”, ca “extraordinar”. Astfel, tot ceea ce este negativ în viaţa lor, scos în faţă de unii şi de alţii, ne invadează sentimentele şi pornirile. La început le căutăm scuze celor “criticaţi”. Apoi îi tlerăm noi înşine şi în fine, sfârşim prin a-I copia. Ei sunt celebri, bogaţi (consultaţi AICI o listă cu celemai plătite staruri femei- ! bărbaţii sunt plătiţi mult mai bine; iar AICI, un articol cu vedetele TV cele mai plătite la noi- Andreea Esca, Moraru, Dan Negru şi Mircea Radu…), ei greşesc (AICI un articol cu divorţurile din România 2007), ei sfidează (marii drogaţi nu păţesc nimica -AICI şi politicienii nici atât -AICI), ei calcă în picioare conduita creştină (adulterul este de notorietate, pudoarea este ceva demodat)… noi şi tinerii noştri sfârşim prin a-i copia…

Modelul trebuie să fie Dumnezeu! Fiţi sfinţi, căci Eu sunt Sfânt! Relativizarea moralei nu va duce decât la decăderea societăţii şi la prăbuşirea democraţiei, care se va sfârşi întrun nou întuneric asemeni celui din evul mediu.