About alexandru ionescu

About> http://alexionescuthinks.wordpress.com/about/

CREDINTĂ ŞI ATITUDINE partea 1

orion-nebula-hubble
Între credinţă şi etică există o relaţie care nu poate fi ruptă, o relaţie care le face inseparabile. Adică nu poţi să te consideri credincios dacă nu umbli în faptele bune pe care le-a pregătit Domnul pentru cei ce cred în Numele Lui.
Există însă o dificultate extraordinară adeseori în a păstra la nivel practic o viaţă de credinţă. Ispitele sunt multe şi croite pe slăbiciunile fiecăruia dintre noi, dar Domnul Isus menţine această pretenţie: credinţa se dovedeşte prin fapte-

Matei 22

36. “Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?”
37. Isus i-a raspuns: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.”- aceasta este credinţa Continue reading

3 gânduri pt voi, la deja o zi și jumătate din 2014

A fost o perioadă care ar părea ciudată pentru orice altă parte a anului, dar cred, perfect normală pentru sărbătorile sfârșitului și începutului de an. Încă din ajunul celebrării Nașterii Mântuitorului, și inclusiv azi, am adoptat viața de ignorare a ciclului orar ”firesc”, acela de om băgat în priză, care- cu siguranță- vă este așa de cunoscut și vouă. Așa că m-am culcat la ore când altădată sună alarma de deșteptare și m-am trezit pe când se sfârșește pauza de prânz. Interesant. Dar ca niciodată, în lungile ore de nedormire, n-am avut vreme să scriu emailuri, să dau telefoane, să trimit SMSuri. Și nici nu m-am forțat prea tare, am preferat să încerc să fiu pe cât posibil decuplat de la tehnologie în aceste zile. E drept, n-am prea reușit, dar oricum, am redus consistent statul cu ochii în tabletă, PC, TV, telefon si am incercat sa ma bucur mai mult de relațiile cu oamenii în carne și oase, cu familia, cu biserica, cu prietenii. So, așa se explică de ce scriu după o zi și jumătate aceste rânduri pentru voi și vă mulțumesc pentru înțelegerea binevoitoare cu care le primiți. Sunt gânduri bune, gânduri de apreciere și de încurajare:

1. Vă doresc în anul 2014 să fiți sănătoși, bucuroși, plini de pace și de iubire! În ciuda greului ce nu a pierit odată cu vechiul an, să rămâneți optimiști și încrezători, puternici, traversați cu încredere încercările vieții bucurându-vă de fiecare insulă de răgaz, de fiecare clipă în care puteți să beneficiați de frumusețea oamenilor, de căldura familiei, de minunea naturii, de cei pe care Dumnezeu vi i-a dat să vă fie alături în călătoria aceasta palpitantă, în aventura vieții, pe care fiecare trebuie să o ducem până la capăt!

2. Vă doresc ca în anul 2014 să fiti mai mulțumiți de voi înșivă, să căutați ceea ce Dumnezeu a așezat bun și frumos în voi și să faceți să strălucească. Bucurați-vă de ceea ce sunteți și căutați să deveniți mai mult decât atât, să creșteți, să vă dezvoltați personal prin educație, prin relații de calitate, prin rugăciune, prin urmărirea intenționată a scopurilor pe care vi le-ați propus pentru perioada următoare. Îmi doresc și vă doresc și vouă ca în 2014 să devin din ce în ce mai puțin un spectator al vieții mele: să mă ridic din fotoliul confortabil, să/mi dau jos ochelarii 3D și arunc cutia cu popkorn, să devin actorul propriei mele vieți și un actor important în viețile celor pe care îi iubesc.

3. Vă încurajez ca în anul 2014 să intrați în luptă pentru sănătatea voastră, a familiei voastre, a comunității din care faceți parte, a mediului în care trăim, a sistemelor în care societatea înțelege să funcționeze. Să facem ceva pentru curățirea morală a lumii noastre, crezând că este voia absolută a lui Dumnezeu să trăim acționând cu dragoste unii față de ceilalți, să trăim frumos, etic, prețuind viața, redescoperind valorile reale pe care promiscuitatea și decadența le-au pus într-un con de umbră ce devine cu fiecare zi mai întunecat. Să lăsăm ca inimile noastre să lumineze redescoperind comorile uitate în ungherele ființelor noastre, să ne bucurăm de perspectiva pe care 2014 ne-o pune înainte.

Fiți sănătoși, prieteni dragi!

Nevoia de lideri autentici

leading

Având în vedere că o comunitate creştină este puternică atunci când are lideri puternici, inspiraţi, dedicaţi, plini de Duhul lui Dumnezeu, oameni cu discernământ care să înţeleagă luptele bisericii, pericolele spirituale, aşteptările pe care le au membrii, societatea şi Dumnezeu (nu neapărat în această ordine) de la biserica locală, ar trebui să continuăm să stăm înaintea Domnului Isus, ştiind că El este preocupat de biserica Sa şi că este gata să dea binecuvîntare: o biserică reală are nevoie de o conducere reală.

Mi-am amint o descriere a slujitorului creştin făcută de John MacArthur şi a 9 dintre lucrările de slujire spirituală;  o împărtăşesc cu voi ca să ştiţi până unde ar trebui să insistăm în a cere lui Dumnezeu o conducere puternică:

“Aceia care sunt chemaţi să predice, aceia care sunt chemaţi să păstorească, cei ce sunt chemaţi să fie presbiteri în biserică au o imensă responsabilitate.

  1. Responsabilitatea lor este să predice Evanghelia pentru convertirea necredincioşilor şi a păcătoşilor.
  2. Responsabilitatea lor  este să-i adune pe cei credincioşi în adunări solemne şi să rânduiască biserica în scopul închinării înaintea lui Dumnezeu.
  3. Responsabilitatea lor este să înveţe congregaţia expunând clar şi cu putere şi aplicând direct Cuvântul lui Dumnezeu la vieţile oamenilor.
  4. Responsabilitatea lor este să administreze oficiile astfel încât să conducă oamenii la o reînnoire a Legământului ascultării, să îşi mărturisească păcatele şi să se curăţească de toate întinăciunile cărnii.
  5. Responsabilitatea lor este să vegheze biserica, să conducă viaţa bisericii, inclusive să se opună neascultării şi tulburării.
  6. Responsabilitatea lor este să antreneze, să echipeze, să asigure / să ridice învăţători şi lucrători pentru ca fiecare credincios să poată fi atins personal, astfel ca fiecare credincios din grija lor, în diferite moduri, să primească consiliere biblică, exemple pentru a-şi rezolva îndoielile, slăbiciunile, teama, dificultăţile, păcatele şi anxietatea.
  7. Responsabilitatea liderului spiritual este de asemenea, să fie un doctor care are grijă de toate infecţiile credincioşilor, fie că acestea sunt vicii sau erezii, să îi conducă la tratamente de însănătoşire sau să aplice excomunicarea.
  8. Liderul spiritual este responsabil sa fie blândul păstor care are grijă ca toate nevoile lor să fie asigurate, ca toate rănile să fie vindicate şi ca toate durerile si frământările să fie rezolvate.
  9.  Liderul spiritual luptă pentru victoria adevărului, apărând adevărul şi turma.

 Şi pentru toate acestea el trebuie să răspundă în faţa lui Cristos. Şi în toate acestea el trebuie să fie un model de virtute şi să trăiască ceea ce doreşte ca oamenii să devină.”

P.S.

-Dacă cineva are nemulţumiri vis-a-vis de aranjarea textului sau de traducere, rog vedeţi originalul aici:

“Those who are called to preach, those who are called to pastor, those who are called to be elders in the church have an immense responsibility. Their responsibility is to preach the gospel for the conversion of the unbelieving and the ungodly sinners. Their responsibility is to gather those converts in to solemn assemblies and order churches for the purpose of worshipping God. Their responsibility is to teach teh congregation by expounding clearly and powerfully and applying directly the Word of God to their lives. Their responsibility is to administer the ordinances in such a way as to lead the people to renew their covenant of obedience and to confess their sin and to purify themselves from all filthiness of the flesh. Their responsibility is to oversee the church, to govern its life including the rebuke of the disobedient and the strengthening of the faint. Their responsibility is to train and to appoint teachers and workers for each believer so that they reach all of those who are in their care and are able to in a diverse way offer biblical counsel and example for resolving their doubts, their weaknesses, their fears, their difficulties, their sins and their anxieties.

The responsibility of the spiritual leader is also to be the physician who runs the hospital which cares for all their infections, whether vice or heresy and leads them to holy cures or expels them. And the spiritual leader is responsible to be the tender shepherd who cares to see that all their needs are supplied and all their wounds are healed and all their distresses are resolved. The spiritual leader is to champion the truth, defending it and its flock. And for all of that he must answer to Christ. And in all of it he is to be a model of spiritual virtue and is to live what he wants the people to become.”

Top 10 toxine care iti otravesc copilul

poison

Cum poti elimina aceste chimicale din corpul copilului protejandu-l? Primul pas este sa intelegi care le este sursa. Apoi elimina-le si inaugureaza un stil de viata sanatos care detoxifica in mod natural corpul copilului.

Problema expunerii toxice se amplifica de la an la an. Inca ne amintim de perioade cand copiii erau mai sanatosi si mai activi. In zilele noastre insa sunt din ce in ce mai multi copii care sunt bolnavi si iau medicamente decat sunt copii sanatosi. Cu siguranta, exista multi factori care contribuie la asta, dare xpunerea extrema la toxine este un factor major pe care noi il putem controla.
Copii sunt expusi la aceleasi toxine ca si adultii, dar ei sunt mai vulnerabili din cateva motive:
- organismul lor este inca in crestere,
- beau mai multa apa, suc, mananca mai multa mancare si respira mai mult aer decat adultii, daca aplicam la greutatea corporala, deci expunerea la toxine este mai mare,
- in mod normal, un copil primeste vaccinuri incarcate de peste 50 de toxine, pana la varsta de 6 ani.
Iata deci cele mai des intalnite toxine la care copilul nostru este expus zilnic:

(Jurnal 3.11.2013)-Echipa ta are nevoie (4) -de Barnaba

support1  support

Faptele apostolilor 11:22. Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim si au trimis pe Barnaba pana la Antiohia. 23. Cand a ajuns el si a vazut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat si i-a indemnat pe toti sa ramana cu inima hotarata alipiti de Domnul. 24. Caci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfant si de credinta.

In aceasta seară la biserică am învățat ceea ce este un slujitor, un om care din proprie inițiativă decide să se pună la dispoziția Duhului Sfânt pentru a fi condus spre împlinirea nevoilor bisericii și ale societății. Dan Rotar a radiografiat starea creștinului de azi prin modelul Barnaba. Prezentarea lui Dan mi-a adus aminte de un articol din 2008, al pastorului Ciprian Gh. Luca. Predica din seara aceasta, motivatoare și absolut necesară bisericii, merită aprofundată, iar articolul lui Ciprian Luca se potrivește de minune pentru acest lucru. Vedeți și descărcați AICI

 

Echipa ta are nevoie- (3.2.) DE APRECIERE

Aprecierea aduce o valoare deosebită celor cu care lucrezi. Aprecierea (sau feedback-ul) este informaţia despre cum ne descurcăm în eforturile noastre de a atinge un obiectiv, un scop.

Peter Dhu subliniază valoarea şi importanţa oferirii feedback-ului în realizarea performanţei. Una dintre vorbele sale favorite este că “Feedback-ul este hrana campionilor”, este calea prin care învăţăm şi creştem. El enumeră câteva motive pt care a oferi feedback este foarte important:

  • ne permite să cunoaştem zonele unde avem nevoie de îmbunătăţire
  • permite identificarea problemelor sau a comportamentelor care defocalizează
  • oferă o idee despre cum este percepută activitatea ta din perspectiva celor din afară

Dar, spune P.D., pentru ca feedback-ul să fie util, acesta trebuie să fie

  •         Specific
  •         Imediat
  •         Sincer
  •         Actionabil.

Ştiu că în româneşte sună ciudat acest “acţionabil”, la noi sensul fiind utilizat în sfera litigiilor, dar neavând la dispoziţie un echivalent din engleză încerc să explic: aprecierea trebuie să ofere o direcţie, o idee despre ceea ce trebuie să realizez în continuare. Simpla remarcă de genul “nu ai procedat corect”, sau “data viitoare să faci mai bine” nu mă va ajuta să progresez. Aprecierea trebuie să fie concretă şi utilă, să se refere la ceea ce trebuie să am în vedere ca să pot să acţionez în sensul indicat şi să fie livrată într-o formă acceptabilă pentru a mă face să doresc să acţionez în direcţia indicată.

planning

Partea 1 AICI

Echipa ta are nevoie- (3.1.) DE APRECIERE

planning
Nu trebuie să presupui că cei din echipă ştiu nivelul la care se găsesc sau calitatea pe care o oferă. Fiecare persoană are simpatizanţă şi persoane distante sau chiar ostile. Acestea vor fi mereu gata să spună o vorbă filtrată prin subiectivismul lor. În lipsa unui feedback din partea ta, cei cu care lucrezi îşi vor contura imaginea despre calitatea lucrării lor prin prisma semnalelor venite de la aceste două categorii de persoane cu care interacţionează. Efectul va fi ori dezamăgirea, ori o falsă încredere în sine.
.
Feedback-ul negativ este dificil de oferit, dar este absolut onest din partea ta să o faci cu obiectivitate şi cu perspectivă. În felul acesta colaboratorii tăi vor şti unde să se pregătească mai mult, unde pot oferi mai mult, ce fel de lucrare, de misiune li se potriveşte mai bine. Nu le colecta greşelile pentru ca la un moment dat să ai un arsenal nimicitor, sau ca în caz de eşec să-ţi ofere un ţap ispăşitor. Cu eleganţă şi onestitate, cu disponibilitate de a ajuta, de a direcţiona, a indica zonele mai puţin tari a unui membru al echipei, este esenţial pentru îmbunătăţirea performanţelor. Performanţa celui care lucrează cu tine înseamnă performanţă pentru tine.
.
Aprecierea pozitivă este un element indispensabil. Echipa ta trebui să ştie că  eforturile ei contează pentru tine şi că îi datorezi victoriile. Fii realist în aprecieri. Feedbackul pozitiv nu înseamnă linguşire, şi nu trebuie folosit în nici un caz pentru ca punând reflectorul pe o persoană să intenţionezi eclipsarea alteia. Aceasta nu va crea unitate în cadrul echipei.
.
În general feedback-ul, mai ales cel negativ, ar trebui dat în privat, dar trebuie să simţi acele ocazii când aprecierea publică este esenţială.
.
O regulă a aprecierii pe care mulţi lideri o consideră deosebit de utilă spune astfel: în victorii, poţi oferi indicii despre ce trebuie îmbunătăţit pentru şi mai bine, iar în eşecuri trebuie să indici spre calităţile, eforturile şi potenţialul oamenilor tăi.
.
Când s-a întors fiul rătăcitor (Luca 15:11-32), tatăl i-a arătat afecţiunea prin îmbrăţişări şi săruturi, i-a comunicat aprecierea prin oferirea unei haine în acord cu statutul de fiu al său şi i-a reconstruit încrederea oferindu-i inelul, sigiliul prin care putea să administreze în continuare afacerile familiei.
.
DAR aprecierea pozitivă nu înseamnă negarea eşecului. Aprecierea pozitivă nu este tot una cu diminuarea implicaţiilor ori cu contrazicerea realităţii şi a evidenţelor. O astfel de atitudine crează confuzie, crează debusolare, jaloanele se prăbuşesc, realitatea se estompează. Bătrânul tată a dat un banchet pentru fiul său, dar nu a spus că nu s-a întâmplat nimica. Nu a spus nici măcar că a ştiut că lucrurile se vor rezolva, deşi a fost evident că îl aştepta pe fiul său să revină din rătăcirile lui. Din contră, el afirmă explicit şi fără ocolişuri realitatea situaţiei:  fiul său a fost pierdut; şi chiar mai mult: fiul lui a fost mort (Luca 15:32).
.
 Succes!

Jurnal- 26.10.2013

IMAG0215La Bis. Betania- Workshop “Ucenicia ca mod de viață” cu pastorul Mihai Dumitrașcu

Am realizat ineficiența modului in care am lucrat până acum. Biserica are rolul de a produce ucenici…Biserica are nevoie de schimbare. Domnul Isus ne-a dat această misiune: să facem ucenici. Ucenicii nu se fac prin simpla predicare. Nici prin programele artistice ale bisericii. Ucenicii se fac prin aplicarea cu consecvență a etapelor ”tehnologice” prin care:

- păcătosul este convins de nevoia crucii prin evanghelizare și cateheză,

- apoi prin consolidare în grupuri dedicate creștinul învață lucrurile fundamentale ale vieții de credință și deprinde utilizarea instrumentelor harului (citirea zilnică a Bibliei, rugăciunea și postul) devenind ucenic

- următoarea etapă constă în echiparea ucenicului cu cele necesare pentru a deveni lucrător, pentru a rodi, pentru a putea realiza misiunea pe care i-a dat-o Dumnezeu

- ca lucrător, copilul Domnului răscumpărat, având un fundament ferm și echipat corespunzător intră în faza de trimitere pentru a duce și altora Vestea Bună

cc

Biserica ce nu mai face ucenici începe să facă reguli. Regulile încorsetează, robesc, paralizează lucrarea. Avem nevoie de reguli acolo unde am încetat ca în mod intenționat să creem caractere.

 

 

 

Jurnal 25 Octombrie 2013

O zi minunată în mijlocul unei toamne mohorâte. Am profitat de soarele care se pare ca ne va mai însoți strălucitor câteva zile înainte să se întoarcă cu spatele la noi pentru cine știe câte luni de iarnă… Frunze de aur crocante, foșnitoare, o adiere caldă, aer curat și multă liniște. Și ciripitul vrăbiuței mele, desigur! :)

IMAG0152 IMAG0160

2 lucruri de care biserica locală are nevoie

infl view foto source

Brian Dodd, a publicat pe pagina lui un articol din care am extras două idei.

1)  Prima idee: Calitatea serviciilor noastre trebuie să fie atât de provocatoare, de relevantă și să aibă un așa nivel de excelență încât nimic din ceea ce lumea poate oferi să nu fie mai atractiv sau mai fascinant (The quality of our services must be so challenging, relevant, and have such a level of excellence that nothing the world could offer would possibly be as attractive or compelling.)

2)  A doua idee este că cu cât bisericile sunt mai capabile să identifice, să dezvolte și să implice un număr mai mare de leaderi și oameni cu influență, cu atât mai de succes și mai relevantă le va fi misiunea (Churches who are able to identify, develop, and unleash larger numbers of leaders, people with influence, the more successful and relevant their ministry would be.)

Aș critica prima idee dintr-un anumit punct de vedere: biserica atrage spre sfințenie, spre o viață nouă și spre separare de lume în primul rând prin proclamarea și manifestarea lui Dumnezeu. Când biserica îl înalță pe Cristos, oamenii sunt atrași și fascinați de El. Când biserica este dedicată lucrării Lui, Duhul Sfânt va înclina inimile oamenilor spre Isus. Pe de altă parte, îndemnul la o creștere calitativă a programelor bisericii este corectă. Bisericile care au pierdut ungerea, au pierdut și preocuparea pentru calitatea slujbei. Biserica nu va putea concura cu lumea. Nivelul de calitate al spectacolelor lumii este inegalabil în primul rând pentru că biserica nu este chemată să ofere spectacol, ci o prezentare clară, vie și însoțită de putere a Evangheliei. Da, cred totuși, că în multe biserici contemporane trebuie lucrat la calitate și la atractivitate. 

A doua idee este verificată în practică și confirmată de practică: echipa de conducere contează. Leadership-ul este determinant. Oamenii care influențează alți oameni din punct de vedere spiritual sunt oameni care au o puternică influență a Scripturii în viața lor, oameni influențați, iluminați de Duhul lui Dumnezeu. O biserică în care există asemenea oameni este o biserică vie, care se întărește și crește.

Echipa ta are nevoie -(2) DE PLANIFICARE

planning
Oamenii tăi nu doar că doresc să ştie ceea ce urmează, când şi cine trebuie să se implice, ei trebuie să cunoască aceste lucruri. Altfel adesea vor fi surprinşi de complexitatea problemei, vor intercala acţiunile călcându-se şi ciocnindu-se sau vor rămâne pasivi aşteptându-se ca taskul să fie îndeplinit de altcineva. Rolurile trebuie să fie clare, la fel şi atribuţiile fiecărui rol. Lipsa unui plan duce la o lucrare haotică. Ghidajele tale în timpul misiunii sunt esenţiale, dar insuficiente. Adesea nu va fi timp suficient sa coordonezi echipa, dar dacă detalii de lucrare sunt cunoscute din timp, înţelese, dezbăture, revizuite, asumate, “jucătorii” tăi vor înţelege direcţia, momentul, conlucrarea, participarea.
Sigur, inspiraţia de moment, flerul, reacţia, intuiţia au rolul lor care vine atat din înzestrarea nativă cât şi din experienţa acumulată în practică. Dar pregătirea celor pe care te bazezi să atingi ţelul trebuie să conţină şi dezvăluiri ale felului cum ai gândit în avans lucrurile. Ai curajul să le prezinţi planul. Ai curajul să îl revizuieşti. Ai curajul să îl pui în practică, să-i aduci ajustările şi completările pe care nu le-ai văzut de la început.
Pentru asta, fii sigur că ai un plan.
Cineva spunea că este indiscutabil mai avantajos să eşuezi pe hârtie, decât să falimentezi în misiune.
Adevăraţii lideri lucrează planificat.

Dumnezeu a planificat. El a lucrat după planul pe care l-a alătuit în Sine însuşi (Efes. 1:9), planul cel veşnic pe care l-a făcut în Isus Cristos, Domnul (Efes. 3:11). Dumnezeu şi-a descoperit planul Său colaboratorilor Lui. Lui Moise îi descoperă planul de eliberare a poporului şi în mod amănunţit construcţia şi utilarea Cortului Întâlnirii (Exodul 3, Exodul 25 şi urm.). Despre David se spune că a slujit celor din vremea lui, dupa planul lui Dumnezeu (Fapte 13:36), iar Pavel afirmă despre sine: nu m-am ferit sa va vestesc tot planul lui Dumnezeu (Fapte 20:27).
David însuşi a planificat cu grijă construcţia Templului şi a predat planul acesta lui Solomon pentru realizarea întocmai a lucrării şi Neemia la făcut planuri pentru reconstruirea Ierusalimului şi apărarea lui.
Succes!

Echipa ta are nevoie- (1) DE DEZVOLTARE

NWM

Echipa ta trebuie să lupte

Echipa ta trebuie să supravieţuiască

Echipa ta trebuie să învingă

 

De ce ai construi o echipă dacă nu pentru a atinge un scop?

Cum să atingi un scop dacă nu atingând obiectiv după obiectiv, cucerind rând pe rând fiecare piedică, fiecare obstacol şi bucurându-vă împreună de fiecare pisc pe care aţi lăsat o urmă a trecerii voastre?

 

Pentru a supravieţui ca echipă, pentru a realiza visul pentru care v-aţi adunat împreună, Echipa are nevoie de câteva lucruri esenţiale. Desigur, le cunoşti. Dar câteva dintre ele nu strică să ţi le aminteşti şi să ţi le aminteşti iarăşi şi să nu le uiţi :)

 

Echipa ta are nevoie de câteva lucruri estenţiale.

 

Primul se referă la DEZVOLTARE. Dezvoltarea este de două tipuri: internă şi expansivă. Dezvoltarea internă depinde în mare măsură de lider, poate fi stimulată şi implementată. Dezvoltarea internă se face prin  ECHIPARE şi ANTRENARE:

 

“Echipare” este un cuvânt care are aceeaşi rădăcină lingvistică cu termenul “Echipă” şi face parte din aceeaşi familie lexicală cu “Echipament”.

Echiparea este acţiunea de a pregăti, de a înzestra, de a instrui în vederea misiunii. Echipamentul reprezintă ansamblul de instrumente şi accesorii necesar pentru realizarea misiunii. 

 

Echipa ta are nevoie de a beneficia de pregătire. Dacă vrei succes, echipează-ţi echipa. Valoarea echipei tale este cea care asigură succesul misiunii tale. Puterea echipei tale este măsurată după înzestrările lor. Înzestrează-i cu unitate, cu comunicare, cu sinceritate, cu entuziasm, cu ataşament.

Echipează-i cu cunoştinţele necesare. Nu precupeţi nici un efort ca să adaugi valoare fiecărui membru al celor pe care-i conduci. Dacă vrei succes, antrenează-i.

 

Antrenamentul este exersarea în vederea menţinerii si dezvoltării unor deprinderi si abilităţi. Învăţarea lucrurilor trebuie sedimentată prin antrenare. I-ai învăţat? Arată-le cum se aplică în practică. Le-ai arătat? Condu-i într-un proiect in care să facă ei înşişi. Crează conjuncturile in care echipa ta să poată exersa ceea ce aştepţi de la ea.

 

Efes. 4:12-13 ne spune că slujbele spirituale au fost date în vederea echipării sfinţilor. Eşti responsabil să slujeşti de aşa manieră ca grupul tău să fie echipat si antrenat. 

 

Succes!

 

Dumnezeu nu lucreaza cu jumatati de masura

J cult You won’t relent until You have it all,

My heart is Yours (4x’s)

I’ll set You as a seal upon my heart
as a seal upon my arm
For there is love a that is as strong as death
Jealousy, demanding as the grave
And many waters cannot quench this love

You won’t relent until You, have it all
My heart is Yours
You won’t relent until You, have it all
My heart is Yours

Come be the fire inside of me
Come be the flame upon my heart
Come be the fire inside of me
Until You and I are One (2x”s)

I don’t want to talk about You
Like You’re not in the room
I want to look right at You
I want to sing right to You (3x”s)

You won’t relent until You have it all,
My heart is Yours (4x’s)

I’ll set You as a seal upon my heart
as a seal upon my arm
For there is love a that is as strong as death
Jealousy demanding as the grave
And many waters cannot quench this love

Come be the fire inside of me
Come be the flame upon my heart
Come be the fire inside of me
Until You and I are One (2x”s)

 

AVORTUL: 10 motive (de fiecare parte)

Abortion_by_Amelee

Foto source

Sacralitatea vieţii este importantă şi pentru faptul că fiind un concept revelat este primit de la Fiinţa absolută, fiind prin urmare supraraţional. Sacralitatea vieţii se bazează pe argumente dintr-o lume pe care societatea contemporană s-a obişnuit s-o ignore: lumea invizibilă, lumea lui Dumnezeu. Când ignorăm preceptele primite de umanitate pe bază de revelaţie, când supraraţionalul este considerat fals pentru că nu poate fi măsurat prin experienţa umană, se ajunge la conflictul argumentelor raţionale. În cele ce urmează vă prezint o listă de motive contradictorii pe tema avortului, culese de manager.ro într-un articol care fotografiază scindarea societăţii în privinţa acestei probleme:

Articolul începe cu poveste frumoasă: “Cand am fost insarcinata a doua oara, mi s-a spus ca exista un risc ridicat de sindrom Down. Am mers sa fac amniocenteza, dar, pentru ca rezultatele veneau abia la inceputul celui de-al treilea trimestru de sarcina, am renuntat sa mai trec prin procedura respectiva, pentru ca, oricum, nu as fi fost dispusa sa renunt la copil. „Fie ce-o fi”, mi-am zis si sotul a fost de acord. Multumesc lui Dumnezeu, copilul a fost bine.”

Apoi sunt prezentate 10 argumente pro viaţă:

10 argumente impotriva avortului

1. Din moment ce viata incepe in momentul conceptiei, avortul este inrudit cu crima, caci presupune luarea vietii. Avortul este un act de sfidare a ideei comun acceptate de sanctitate a vietii umane.

.

2. Nicio societate civilizata nu permite ranirea intentionata a altei fiinte umane sau luarea vietii altcuiva fara a pedespi acest act, iar avortul nu este nicidecum diferit.

.

3. Adoptia este alternativa viabila la avort si are acelasi rezultat. Nu exista copil nedorit, cu atatea familii care abia asteapta sa infieze.

.

4. Un avort poate duce la complicatii medicale. Dubleaza riscul de sarcini ectopice si creste si riscul avorturilor spontane si a bolii inflamatorii pelvine.

.

5. In cazul violului sau al incestului, medicul se poate asigura ca femeia nu ramane insarcinata. Avortul pedepseste copilul nenascut care nu a comis nicio infractiune.

6. Avortul nu trebuie folosit ca forma de contraceptie.

.
7. Pentru femeile care cer sa aiba control absolut asupra trupului lor, acesta trebuie sa includa prevenirea riscului aparitiei unei sarcini nedorite prin folosirea cu cap a contraceptiei si a abstienntei.

.

8. Multi oameni se opun avortului, deci este imoral sa folosim banii publici pentru a-l finanta.

.

9. Majoritatea celor care fac avort sunt minore sau femei neexperimentate care nu inteleg pe deplin ceea ce fac. Multe regreta apoi toata viata.

.

10. Avortul duce mai mereu la durere sufleteasca.
iar în continuare sunt prezentate 10 argumente  pro avort:
1. Aproape toate avorturile au loc in primul trimestru, cand fetusul nu exista independent de mama. Din moment ce este atasat prin placenta si cordul ombilical, sanatatea lui depinde de sanatatea ei si nu poate fi privit ca entitate separata, caci nu poate trai in afara pantecelui.

.
2. Daca e sa o luam adliteram, si ovulele fertilizate in vitro sunt vieti, dar astea sunt, in mod curent, irosite. Putem vorbi si in acest caz de crima?

.

3. Adoptia nu este alternativa avortului, caci este alegerea femeii de a-si da sau nu copilul spre adoptie. Statisticile arata ca foarte putine femei care nasc aleg sa-si dea copilul (mai putin de 3% dintre femeile necasatorite si mai putin de 2% din cele casatorite).

.

4. Avortul este o procedura medicala sigura. Vasta majoritate a femeilor – 88% – care fac avort, trec prin procedura in primul trimestru de sarcina, iar riscul de complicatii este de sub 5%. Sanatatea ulterioara a femeii nu este afectata, si nici abilitatea ei de a ramane insarcinata pe viitor.

.

5. In cazul violului sau incestului, fortarea unei femei care a ramas insarcinata in urma unui astfel de act violent duce la traume serioase. Adesea femeii ii este teama sa vorbeasca sua nu stie ca este insarcinata, asa ca pilula de a doua zi este ineficienta.

.

6. Avortul nu este folosit ca forma de contraceptie. Sarcina poate aparea si cand se folsoesc metode de contraceptie. Doar 8% dintre femeile care raman insarcinate nu se protejeaza in niciun fel si asta este cauzat de lipsa individuala de grija, nu de posibilitatea de a face avort.

.

7. Abilitatea femeii de a avea drepturi asupra trupului este este esentiala pentru drepturile civile. Elimina posibilitatea alegerii de a se reproduce si ajungi pe o panta foarte alunecoasa. Daca un guvern poate sili o femeie sa-si duca sarcina la capat, o poate forta si sa se sterilizeze?!

.
8. Banii contribuabililor sunt folositi sa le permita celor fara posibilitati sa aiba acces la servicii medicale si avortul este unul dintre acestea. Finantarea avortului nu difera de cea a razboiului din Orientul Mijlociu. Cei care se opun trebuie sa se exprime prin vot.

.

9. Adolescentele care devin mame nu au sanse mari la un viitor stralucit. Sunt predispuse la abandon scolar. Se bazeaza pe ajutorul social pentru a-si creste copilul. Au probleme de sanatate. Sau ajung sa divorteze.

.

10. Ca in cazul oricarei alte situatii dificile, avortul cauzeaza stres. Dar medicii spun ca acesta este mult mai mare inainte de avort, nu dupa. 

 

 

 

Conducere

boss leader

Leadership inseamnă să faci lucrurile să meargă înainte, să îi ajuţi pe cei pe care îi conduci, să îi înveţi, să îi inspiri, să îi echipezi şi să îi anterenezi: să contribui la dezvoltarea lor şi, implicit, la înaintarea organizaţiei.

În dimineaţa asta am stat 2 minute cu Maxwell :)   Stai si tu (clik pe imagini)

John-Maxwell

John-Maxwell 2

John-Maxwell facebook

De ce nu se manifestă Dumnezeu?

Sau de ce nu suntem capabili să simţim uneori sau adesea sau poate de multă vreme faptul că El se coboară în mijlocul laudelor noastre?

Azi la biserică (FILADELFIA Tg-Mures) vom analiza textul din Isaia 58, pasajul de la v. 1 la 12:

Isaia 58

1. Striga in gura mare, nu te opri! Inalta-ti glasul ca o trambita si vesteste poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, pacatele ei! Vine o vreme când păcatele noastre vor fi scoase la iveală, vor fi făcute publice.

 

2. In toate zilele Ma intreaba (ok, dar…) si vor sa afle caile Mele(ok, dar…), ca un neam care ar fi infaptuit neprihanirea (Ipocrizie? Inconstienţă? Complacere?Desconsiderarea lui Dumnezeu? Prea mult “Dumnezeu este dragoste”?) si n-ar fi parasit Legea Dumnezeului sau.

Părăsirea Legii lui Dumnezeu este o problemă de voinţă; ei nu au pierdut-o; au abandonat-o. Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta, si Eu te voi lepada si nu-Mi vei mai fi preot. Fiindca ai uitat Legea Dumnezeului tau, voi uita si Eu pe copiii tai! (Osea.4:6)

Imi cer hotarari drepte(vai ce bine că Dumnezeu este bun şi nu ne face dreptate ci ne judecă cu milă şi cu răbdare…), doresc sa se apropie de Dumnezeu(ok, dar…). -Atenţie:

Dumnezeu nu procedează aşa.

Păcatul ne desparte de Faţa lui Dumnezeu.

Păcatul şi starea păcătoasă ni-L ascund pe Dumnezeu

3. “La ce ne foloseste sa postim” – zic ei – “daca Tu nu vezi?

 

Dumnezeu vede. Ne-ar place ca Dumnezeu să ne vadă numai cand postim. Ne-ar place ca Dumnezeu să ne vadă doar efortul. Dar iată, El vede tot, inclusive cârtirea şi reproşul pe care i-L aducem. La ce sa ne chinuim sufletul, daca Tu nu tii seama de lucrul acesta?” Blazare nejustificată. Cât timp noi nu ţinem seama de interesele lui Dumnezeu/ de voia Lui, cum putem avea pretenţia ca El să ţină cont de nevoile noastre?

Poate Dumnezeu nu se manifestă de ani de zile la închinarea noastră. Poate de mult timp nu mai simţim atingerea Lui. De ce? Doar suntem în poziţia corectă, îmbrăcaţi corespunzător, cântăm cântarea potrivită, citim din Scriptură….DE CE?

- Pentru ca, zice Domnul, in ziua postului vostru, va lasati in voia pornirilor voastre / si asupriti pe simbriasii vostri.

- avem un comportament firesc;

- dacă în ziua închinării speciale firea noastră pământească îşi face voia în viaţa noastră, cum suntem într-o zi obişnuită?

- dacă în ziua închinării special, dacă în ziua postului, suntem nedrepţi şi orientaţi spre profit, cum suntem în celelalte zile? Postul reprezintă o declaraţie că pentru perioada respectivă mă închid faţă de lucrurile din jur, ca să mă deschid faţă de Dumnezeu; mă opresc de la lucruri necesare, ca să îi spun Lui că nădăjduiesc în El; mă abţin de la mâncare fizică pentru o hrană mai bună, de la apa fizică pentru apa vie. Deci cum postim? Cum ne închinăm duminica? Dumnezeu spune că nu discută comportamentul nostru cotidian. Probabil ar fi un dezastru. El se limitează să ne pună înainte comportamentul din ceea ce considerăm noi a fi cel mai religios timp:

- carnalitate/pofte

- asuprire

- materialism

 

Mai mult,

4. Iata, postiti ca sa va ciorovaiti (ciorovaiala= cearta pentru lucruri mărunte, fără a se folosi ton ridicat sau cuvinte grele) si sa va certati, ca sa bateti rautacios cu pumnul;

- postul/închinarea noastră nu este ca să ne facem mai buni, ci ca să lase spaţiu pentru manifestarea răutăţii în raport cu semenii

- şi alte comportamente religioase pot genera comportamente care displac lui Dumnezeu: de pildă, venitul la Biserica era pentru cei din Corint un antrenament spre rău: va adunati laolalta nu ca sa va faceti mai buni, ci ca sa va faceti mai rai. (1Cor.11:17)

 

 nu postiti cum cere ziua aceea, ca sa vi se auda strigatul sus. (raportul astfel-încât)

-       Postul are prescripţii speciale pentru a avea efectele dorite

-       Postul sau ziua specială sau ziua închinată Domnului sunt perioade care trebuie să fie pe placul Său

-       Noi avem de multe ori impresii greşite despre ceea ce îi place sau nu îi place lui Dumnezeu; de multe ori, devenim partizanii acestor impresii şi începem să ne impunem părerea, să încercăm să ne-o susţinem şi să o promovăm, să devenim nemulţumiţi dacă vine cineva cu o altă perspectivă şi în felul acesta ne umplem de răutate, de virulenţă, de ambiţii care nu sunt lupta lui Dumnezeu ci din contră, care îl întristează pe Dumnezeu

-       Dar Dumnezeu nu ne cere să ghicim. Cum aş putea eu să cunosc gusturile Lui?! Dumnezeu ne spune clar ce îi place şi ce nu îi place.

 

Iată ce nu îi place lui Dumnezeu:

5. Oare acesta este postul placut Mie: sa-si chinuiasca omul sufletul o zi? Sa-si plece capul ca un pipirig si sa se culce pe sac si cenusa? Aceasta numesti tu post si zi placuta Domnului?

- penitenţa, asceza, canoanele religioase făcute dintr-un spirit de religiozitate fără urmărirea intenţionată de schimbare a caracterului prin pocăinţă; sau

- penitenţa şi canoanele practicate în ideea ca Dumnezeu se bucură de întristarea noastră şi de suferinţele noastre; că autodisciplinarea pentru o zi ar trebui să-L oblige să mă considere vrednic de a-mi împlini cererile şi nevoile

- o arătare smerită pe dinafară, în atitudine şi în îmbrăcăminte în ciuda unei îngâmfări a inimii

- o pocăinţă de scurtă durată şi axată numai pe mine, cel mult pe mine şi pe relaţia mea cu Dumnezeu, făcând abstracţie de ceilalţi

Şi iată ce îi place lui Dumnezeu:

6. Iata postul placut Mie:

dezleaga lanturile rautatii, vs Astfel, dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare. (Col.3:12)

deznoada legaturile robiei, vs cautati sa pastrati unirea Duhului, prin legatura pacii. (Efes.4:3)

da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug; vs Deci daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi. (Ioan.8:36) & Ramaneti, dar, tari si nu va plecati iarasi sub jugul robiei. (Gal.5:1)

7. imparte-ti painea cu cel flamand

Dumnezeu a avut mereu o simpatie plină de milă pentru cei flămânzi; de asemenea Domnul S-a preocupat în mod special de cei flămânzi

-       Flămânzii din punct de vedere fizic- nu vă cunosc, nu ştiu cum vă raportaţi la ei, în ce mă priveşte sunt deficitar; resturile alimentare nu înseamnă că ne împărţim pâinea cu ei; când ies cu căruciorul plin din supermarket şi îl las unuia să-l ducă pentru fisă, nu înseamnă că mi-am împărţit pâinea cu cel flămând

-       Avem flămânzii spirituali- cum ne raportăm la ei? Ascundem cu grijă bucatele alese? Pâinea din cer? Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati! (Mat.5:6)

si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost;

-       În astfel de vremuri, în care criminalitatea este la cele mai mari cote?

daca vezi pe un om gol, acopera-l, si

nu intoarce spatele semenului tau.

-       Fii dispus să dai o mână de ajutor

 

Beneficii şi condiţii:

8. Atunci lumina ta va rasari ca zorile, si

vindecarea ta va incolti repede;

neprihanirea ta iti va merge inainte, si

slava Domnului te va insoti.

 

9. Atunci

tu vei chema, si Domnul va raspunde,

vei striga, si El va zice: “Iata-Ma!”

 

Daca vei indeparta jugul din mijlocul tau, amenintarile cu degetul si vorbele de ocara,- Daca crede cineva ca este religios, si nu-si infraneaza limba, ci isi insala inima, religia unui astfel de om este zadarnica. (Iac.1:26)

 

10. daca vei da mancarea ta celui flamand,

daca vei satura sufletul lipsit, Religia curata si neintinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor si sa ne pazim neintinati de lume. (Iac.1:27)

atunci lumina ta va rasari peste intunecime, si intunericul tau va fi ca ziua in amiaza mare!

 

11. (Atunci) Domnul te va calauzi neincetat,

iti va satura sufletul chiar in locuri fara apa si

va da din nou putere madularelor tale;

(Atunci) vei fi ca o gradina bine udata, ca un izvor ale carui ape nu seaca.

 

12. (Atunci) Ai tai vor zidi iarasi pe daramaturile de mai inainte,

vei ridica din nou temeliile strabune,

vei fi numit “Dregator de sparturi”, “Cel ce drege drumurile si face tara cu putinta de locuit”.

 

  • Căci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele (Efes.2:10)-     nu ca eveniment, ci ca mod de viaţă

 

30 de zile cu Isus

jc

„Cei mai mulți creștini se pocăiesc suficient pentru a fi iertați, dar nu suficient pentru a vedea Împărăția. Israel îl aștepta pe Mesia ca pe un rege ce avea să domnească peste toți regii. […] Însă prea puțin au bănuit ei că răzbunarea Lui nu va fi îndreptată atât spre dușmanii lui Israel, cât spre dușmanii omului: păcatul, diavolul și lucrările lui, atitudinile de auto-neprihănire cultivate de religie.

Isus, Mesia, a venit plin de surprize. Doar cel măcinat de remușcări putea să țină pasul cu învățătura Lui radicală și să nu se simtă jignit. El și-a revelat scopul în mesajul Său fundamental: Ppcăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape (sau la îndemână, sau lângă voi)! (Mat. 4:17). Acesta i-a surprins cu garda jos; El adusese lumea Lui cu El! […]

Isus a venit să ofere beneficiile lumii Sale tuturor acelora ce se supun domniei Lui. […] Beneficiile domniei Sale au fost ilustrate prin lucrările Sale de iertare, vindecare și eliberare.”

(Bill Johnson- Cand Cerul invadeaza Pamantul)

Stai 30 de zile cu Isus!  Clik AICI

Parcurgerea acestor texte te va echipa cu credință, bucurie și dragoste, cu smerenie și cu putere în rugăciune. Dar parcurgerea zilnică a acestor texte va amplifica și va consolida în viața ta lucrarea ziditoare pe care Cuvântul o face în omul nostru lăuntric. În lume și în biserică ducem o lipsă acută de modele. Oamenii dezamăgesc, pentru că sunt oameni. Dar stai 30 de zile avându-l ca model pe ISUS Cristos Domnul! Citește în zorii zilei și meditează pe parcursul zilei la ceea ce ai citit. Dacă preferi să citești seara, roagă-L după lectură pe Dumnezeu ca a doua zi să-ți amintească despre lucrările Domnului pe care le-ai citit în seara precedentă!

Îți doresc să beneficiezi de atingerea Duhului Sfânt în timpul de părtășie cu Domnul, să primești har și milă de la Dumnezeu și viață din Cuvântul Scripturii!

biserica imperfecta

V-aţi simţit vreodată enturziasmaţi de Biserica lui Cristos? Este aşa de glorioasă istoria Ei, pasiunea lui Dumnezeu pentru Ea, sacrificiul milioanelor de martiri de dragul Ei, supremaţia eticii Bisericii faţă de oricare din filosofiile lumii, este aşa de cutremurător destinul pământesc al Bisericii, aşa de revoltătoare ascensiunea bisericilor contrafăcute care pângăresc, e drept că doar pentru puţină vreme, chipul Miresei cereşti, aşa de stralucitor destinul ceresc al alesei Doamne şi a copiilor Ei. V-aţi entuziasmat vreodată de faptul că aveţi cinstea de a împărtăşi gloria Bisericii, acum /aici în parte, dar perfect, deplin, când se va arăta Domnul slavei?

Până atunci însă, avem aici biserici. Unele sunt mai bune decât altele, unele sunt mai mari, mai bogate, mai spirituale, altele sunt mai împiedicate, mai dezorganizate, mai cofuze. Unele strălucesc în har, altele se reclădesc din ruine, unele trec în marş biruitor spre veşnicie, altele se reculeg trezindu-se dintr-o neaşteptată înfrângere în care unii au căzut pradă rănilor şi ortăvii duşmanului, unele ostenesc să recolteze holde, altele aruncă sămânţă, altele flămânzesc şi însetează în arşiţa unui teren arid, lipsit de izvoare.

Biserica este perfectă, este fără pată şi fără zbârcitură în ochii perfecţi ai Lui Dumnezeu şi aşa va fi la întâlnirea faţă în faţă cu Mântuitorul Ei. Până atunci însă trebuie să facem totul ca biserica locală să fie biruitoare prin adevăr, sinceră dar nu naivă, smerită dar demnă, iubitoare şi sinceră, luptătoare dar pentru pace, bogată în fapte sfinte, credincioasă, fără făţărnicie, aplecată spre nevoile oamenilor, în special spre cele sufleteşti.

În urmă cu 200 de ani, marele Ch. Spurgeon scria despre nevoia esenţiale de a sta în bisericiile imperfecte pentru a avea parte de Biserica desăvârşită:

hands

Give yourself to the Church. You that are members of the Church have not found it perfect and I hope that you feel almost glad that you have not. If I had never joined a Church till I had found one that was perfect, I would never have joined one at all! And the moment I did join it, if I had found one, I should have spoiled it, for it would not have been a perfect Church after I had become a member of it. Still, imperfect as it is, it is the dearest place on earth to us… All who have first given themselves to the Lord, should, as speedily as possible, also give themselves to the Lord’s people. How else is there to be a Church on the earth? If it is right for anyone to refrain from membership in the Church, it is right for everyone, and then the testimony for God would be lost to the world!

As I have already said, the Church is faulty, but that is no excuse for your not joining it, if you are the Lord’s. Nor need your own faults keep you back, for the Church is not an institution for perfect people, but a sanctuary for sinners saved by Grace, who, though they are saved, are still sinners and need all the help they can derive from the sympathy and guidance of their fellow Believers. The Church is the nursery for God’s weak children where they are nourished and grow strong. It is the fold for Christ’s sheep—the home for Christ’s family.

–Charles Spurgeon, “The Best Donation,” (No. 2234) an exposition of 2 Corinthians 8:5 delivered on April 5, 1891 at the Metropolitan Tabernacle in London, England.

Nu este un mesaj pentru blazare, pentru a-ţi accepta biserica în starea în care se află, ci- din contră, pentru determinarea de a rămâne în lucrarea pentru o biserică mai bună, pentru că indiferent cât este de bună la acest moment, standardul este mai sus.

…şi în final: a merge la biserică e degeaba- a fi biserică, pentru biserică contează!

All who have first given themselves to the Lord, should, as speedily as possible, also give themselves to the Lord’s people

CINE SUNTE EU?

who am i

Lectura devotională din această săptămână te ajută să înţelegi cine eşti tu, dacă crezi în Isus Cristos. Vei vedea cum percepţia ta se schimbă şi viaţa ta va primi perspective noi. Nu eşti la cheremul hazardului: TU EŞTI ÎN ATENŢIA LUI DUMNEZEU !

Citeşte în fiecare zi. Reciteşte cînd ţi se clatină credinţa! Clic pe imaginea următoare:

who am i_2 inspirat de JMD

după lectura cărţii Fascinat de măreţia lui Dumnezeu

Cand parasesc oamenii biserica

wlk

 

[Puterea Bisericii este Cristos. Si asta, fără nici o îndoială.

Puterea bisericii locale, stă în oamenii care o compun.

Dacă biserica locală are oameni puternici (în sfinţenie, în loialitate, în coeziunea familiilor lor, în rugăciune şi în Cuvânt, în dărnicie, facere de bine, dedicare şi în slujire reciprocă, oameni puternici în dragoste), biserica locală va fi puternică. Oamenii sunt importanţi pentru biserică, deoarece oamenii sunt biserica. Oamenii sunt importanţi pentru biserică, deoarece biserica a fost creată de Dumnezeu pentru oameni. Oamenii sunt importanţi pentru o biserică deoarece Dumnezeu se manifestă în biserică prin oameni. O biserica puternică este o biserică cu o misiune puternică. O misiune puternica are oameni cu determinare puternica. Biserica trebuie să investească în oameni, pentru a beneficia de slujirea lor. Brian Dodd observă câteva semne care indică faptul că cineva părăseşte sau va părăsi biserica locală.  Dacă ne pasă de oameni, trebuie să ne întrebăm: “Suntem pe cale să pierdem oameni?” şi ce este de făcut pentru a menţine oamenii în biserică.] Iată câteva semnale de avertizare care indică faptul că o potenţială mutare sau ieşire din biserică este pe cale să se întâmple. Dacă observi următoarele semnale venite de la oamenii din biserică, atunci în mod proactiv trebuie să îi reconectăm la comunitate şi să reconstruim relaţiile:

 

1. O descreştere sau o completă degradare a implicării financiare.  Ultimul lucru care vine de la un membru este banul lui. Primul lucru care dispare de la un membru este implicarea sa financiară.

 

2. Semnalele din partea soţiei. Dacă vrei să ştii dacă un bărbat este fericit, priveşte totdeauna la nevasta lui. [Ataşamentul soţiei faţă de organizaţie este importantă. Biserica este pentru familii, o biserică puternică are familii puternice. Familiile trebuie să îşi găsească locul în biserică, altfel vor migra spre comunităţi cu copii mai mulţi, cu lucrare special pentru femei, cu învăţătură pentru viaţa de familie, cu lucrare pentru adolescenţi şi studenţi.]

 

3. Intârzierea asumării responsabilităţilor. Acest aspect reprezintă scăderea/pierderea pasiunii. [Este dificil să dispui de timpul şi energia cuiva care nu are o motivaţie pentru lucrarea în care biserica are nevoie de el. Motivaţia contează. Lucrarea cu pasiune este importantă.]

 

4. Chestiile minore cauzează frustrări majore. Acesastă atitudine denotă lipsa de răbdare faţă de modul in care se dezvoltă slujirea sau modelul de slujire.

 

5. Plângerile indică frustrări adânci raportate la slujire. [Bârfa e un păcat. Dar nemulţumirile oamenilor spuse pe coridoare sau pe la colţuri sunt semnale că este timpul ca slujirea bisericii să fie evaluată şi împrospătată.]

 

6. Exaltare faţă de viziunea unei alte biserici. Oamenii navighează în mod natural spre un viitor mai strălucitor [Nimeni nu poate să fie acuzat pentru asta. De fapt, însăşi biserica este reprezentarea unui viitor in care cei ce o compun vor fi veşnic şi direct în iubirea şi lumina lui Dumnezeu].

 

7. Divorţul. Când are loc un divorţ, de cele mai multe ori cel puţin un membru al fostei familii va pleca din biserică. Din păcate, cealaltă persoană va găsi dificilă potrivirea cu familiile cunoscute, prietene, aşa că va căuta cât mai curând o nouă congregaţie. Cheia menţinerii relaţiei constă într-o lucrare puternică de consolidare a copiilor în cadrul comunităţii bisericii.

 

8. Renunţarea la slujire/ la o slujbă voluntară. Acesta este începutul mutării responsabilităţii şi ataşamentului faţă de o altă comunitate.

 

9. Lipsa de conectare la un grup mic. Dacă o persoană nu poate relaţiona, va părăsi biserica. [Cheia slujirii este relaţia. Biserica nu poate sluji lui Dumnezeu, decât slujind oamenilor: in primul rând celor care o compun, şi secundar, tuturor celorlalţi]

 

10. O biserică mare deschide o biserică satelit în zonă. Aceasta poate că pare distractiv…dar este adevărat. [Internetul topeşte distanţele; misionarii marilor biserici caută grupuri de iniţiativă; expansiunea unei biserici puternice survine cu success în zonele demografice nevalorificate de o biserica slabă.]

Un factor mortal pentru biserică

 (un clip de 57 de secunde care vorbeste cat un seminar)

Am vazut multe slujbe in care biserica era chemata la bucurie, la manifestarea bucuriei, la descoperirea bucuriei mântuirii. Oricum, probabil că în primul rând ar trebui să conştientizăm importanţa salvării noastre ca să o putem aprecia, pentru a ne putea bucura deplin de lucrarea deplină, completă şi veşnică pe care a făcut-o Dumnezeu Tatăl prin Fiul la Cruce.

Sau o fi civilizaţia noastră de vină? Avem prea multă pioşenie, sau credem că a fi pios înseamnă a fi încruntat şi a purta discuţii cu voci groase şi grave.

Când ne-am îmbrăţişat ultima dată fericiţi că suntem ÎMPREUNĂ copii ai lui Dumnezeu?

Când ne-am sărutat cu sinceritate ultima dată cu o sărutare sfântă, pentru simplul motiv că suntem ÎMPREUNĂ copii ai lui Dumnezeu?

Când am permis ultima dată Duhului Sfânt să rodească spontan în noi bucuria, pentru simplul motiv că suntem ÎMPREUNĂ?

În timp ce în lumea civilizată multe biserici evanghelice se sting, în timp ce unii mai curajoşi riscă totul căutând experienţa bucuriei autentice, ingenue, originale în grupuri creştine din afara bisericii sau în biserici creştine ieşite din sisteme convenţionale, în acest timp, Dumnezeu lucrează o manifestare de bucurie pură în rândul celor ce nu au nici case, nici haine, nici medicamente, poate nici hrană şi apă suficiente (57 de secunde):

tribe

Fie ca Dumnezeu să ne trezească !

Gloria LUI

Sam Storms  spune că Dumnezeu este cel mai glorificat în noi când înţelegerea şi experienţa noastră cu El aprind o pădure de bucurie care consumă orice plăcere contrară şi numai El devine comoara pentru care alergăm.

(God is most glorified in us when our knowledge and experience of Him ignite a forest fire of joy that consumes all competing pleasures and He alone becomes the treasure that we prize.)

KJ 1 Steffy Frizzell    SF1  kari jobe

Vatican- proiect virtual

Minunat!

Am primit pe email 4 linkuri care m-au dus intr-o lume fascinanta: un tur virtual coplesitor.

Dă clik pe imaginea fiecărei catedrale și apoi intră efectiv într-o impresionanta vizită tridimensională, circulă prin sanctuar admirând frescele, coloanele, sculpturile monumentale la un nivel de detaliu pe care probabil vizita efectivă nu l-ar permite turistului.

Cu mousul sau cu săgetile tastaturii poți circula pe mozaicul acestor catedrale, poți să privești de jur ămprejur, să admiri cupola, tavanelele, pardoselile, iar cu +/- din colțule jos stânga sau cu +/- de la tastatura numerică te poți apropia sau îndepărta cât vrei de mult.

Bucură-te!

Începe!

sixtina Capela Sixtina

st PeterBasilica Sf. Petru

st paul Basilica Sf. Pavel

st ioan Basilica St. Ioan 

Daniel Branzei despre cateva teme de interes

Aseara tarziu am dat peste acest interviu. Mi s-a parut excelent.

Intr-un fel este o voce autorizata care imi reconfirma si imi intareste credinta in anumite lucruri cu privire la care, de ceva vreme, unii din jurul meu au reusit sa-mi strecoare indoieli: conducerea presbiteriana, calitatea spirituala a bisericilor americane, calitatea invataturilor lui Iosif Ton, pasiunea lui John F. MacArthur pentru o echipare completa a bisericii.

M-am bucurat mult de acest interviu, sper sa fie si pentru voi cel putin o placere sa il urmariti.

 

Pasaje dificile

dificil Are cineva o explicatie pentru acest pasaj din Iov?

Face parte din discursul lui Elihu, care accentueaza suveranitatea lui Dumnezeu și scopul perfect al lui Dumnezeu în suferință precum și faptul că omul nu are dreptul să-L chestioneze pe Dumnezeu cu privire la deciziile Sale. Totuși, nu aș dori să-mi răspundeți pe baza faptului că mai târziu Dumnezeu îi mustră pe prietenii lui Iov spunându-le că au vorbit ca niște nebuni cum ca ar fi doar vorbe omenesti fără conținut spiritual cert. Ar fi destul de simplu atunci…

Iată pasajul despre omul aflat sub pedeapsa lui Dumnezeu și care primește har:

Iov 33 începând de la v. 23:

Job 33:23 Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor* pentru el, unul din miile acelea, cari vestesc omului calea pe care trebuie s’o urmeze,
Job 33:24 Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: „Izbăveşte-l, ca să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!
Job 33:25 Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţei lui.
Job 33:26 Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-i vadă Faţa cu bucurie, şi-i dă înapoi nevinovăţia.
Job 33:27 Atunci el cîntă înaintea oamenilor, şi zice: „Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n’am fost pedepsit după faptele mele;
Job 33:28 Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!”
Job 33:29 Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
Job 33:30 ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

Deci, ”Job 33:23 Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, cari vestesc omului calea pe care trebuie s’o urmeze,
Job 33:24 Dumnezeu Se îndură ….

În versiunea King James expresia ”înger mijlocitor” apare ca fiind ”un mesager”.

Dictionarul Strong traduce termenul original מלאך [mal'âk], care la noi apare ca ”înger mijlocitor” astfel: un mesager; în special un mesager al lui Dumnezeu, care este un înger (de asemenea poate fi un profet, preot sau învățător): ambasador, înger, rege, mesager.

Versiunea English Standard este următoarea: “If there be for him an angel, a mediator, one of the thousand, to declare to man what is right for him…”, adică nu un înger mijlocitor la în VDC, nu un mesager ca în KJV, ci ”un înger, un mijlocitor, unul din miile…”

Este deci acest mal’ak un spirit angelic? sau este o ființă omenească, un prieten care își asumă rolul de mijlocitor înaintea lui Dumnezeu? sau este -ținând cont de termenii mesianici din v. 24 (îndureare, izbăvire, preț de răscumpărare) și v.26 (acordarea neprihănirii) o proorocie privitoare la Domnul Isus?

Merci.

 

 

Rânduri care m-au şocat

nepas

Foto: corruptct.com

Am citit ieri câteva rânduri, în grabă, pe telefon, în timp ce aşteptam să se facă ora 9 şi să se deschidă atelierul de reparaţii electronice unde aveam treabă. Aceste rânduri, citite mai mult în diagonală, m-au urmărit. Am dat un Like, iar azi am revenit asupra lor. Sunt despre viaţa unei persoane destul de cunoscute în bisericile noastre. O să-i spun A., ca să nu profit la trafic de numele lui.

Ceea ce am realizat, a fost faptul că am devenit suficient de arogant în credinţa mea ca să nu mă mai simt dator să îmi arăt credinţa prin fapte; să fiu destul de egoist încât să nu-mi mai împart pâinea cu cel flămând, suficient de leneş încât să nu mă ostenesc să bag în seamă mizeria aproapelui meu. Oare nu am ajuns în aceeaşi stare cu Sodoma? Dumnezeu clarifică prin Ezechiel (16:49)- Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit.

Suntem siguri de răsplata pe care o vom primi de la Cel ce judecă orice om? Vă redau fragmente din rândurile care m-au tulburat, texte copiate de pe “Spre destinatie- Blogu’ lui Duţu

“A avut parte de dureri si suferinte mai rar intalnite (lucruri care nici nu pot fi redate prin cuvinte). Haina din spate devena tot mai murdara si mai rupta,pantalonii rupti si si papucii nu mai faceau nici o oprire apei ,zapezii si frigului care fara mila ii macinau viata lui de tanar… Containarul de gunoi era alimentara lui si painea mucegaita era cozonacul cel mai bun,coltul strazii era livingroomul unde isi petrecea ziua ,televizorul la care privea era imaginea oamenilor grabiti care nu aveau timp pentru un copil abandonat , cladirea parasita era locul unde infasurat intr-o bucata de covor rupt isi invartea oasele inghetate sa se mai dezmorteasca peste noapte…ca in dimineata urmatoare sa o inceapa de la inceput…..

***Cand scriu aceste randuri ochi imi sunt napaditi de lacrami, trebuie sa ma opresc din cand in cand si fara sa vreau parca il ajut pe A. la intrebarea lui ,intrebare la care cauta un raspuns:”Unde ai fost Dumnezeule,de ce ai ingaduit atata suferinta unui copil nevinovat?”

Unde au fost oamenii de bine? Romanii aceia asa de primitori care intotdeauna aveau in casa lor o bucata de slanina si pentru strainul de langa ei?

…unde au fost pocaitii, oamenii aceia minunati care vorbesc asa de frumos despre aproapele lor,despre cel cazut intre talhari,ei care gasesc pietre sa arunce dupa un preot,dupa levit,cum de nu isi gasesc piatra care sa ii nimereasca direct in frunte ,in fatarnicia lor de “samariteni milosi”  gata de  mila fata de ei ,dar nu pentru nenorocitul din strada mare care sta ca o marturie vie descoperindu-le viclenia inimii lor…

E trist,construim catedrale ,bisericiile pocaitilor se intrec in marmura care le imbraca zidurile in timp ce flamandul nu mai gaseste bucata de paine in containarul plin de gunoi, facem misiuni in tari straine pentru nume si fala,pentru reclama biserici noastre si a pastorului nostru in timp ce in curtea noastra copiii mor de foame, le sunt gaturile sugrumate ca la niste pui de gaina golasi,… nici biserica asa zi sa mama religilor, ortodoxia nu e mai buna ,construim catedrala poporului ,ne plimbam cu masini de lux,asteptam si avem pretenita la sarutul plin de pietate a babei de pe strada sa se aplece sa ne pupe poalele vesmintelor in timp ce ii luam banutul invartit intr-o naframuta si asuns sub zadie de frica hotilor. ÎI da biata batrana de buna voie la prefacutii slujitori ai Domnului…

O,pana cand vei ingadui Dumnezeule sa accepti atata nedreptate si sa vezi atata viclenie, pana si la cei ce slujesc altarelor???!!!.

Flamandul din strada ,saracul cu haina rupta si cu pantofii ramasi fara varfuri,rosi pe margine, ei nu cersesc prea mult de la voi(noi), nu asteapta prea multe caci ei stiu prea bine ca abia v-ati construit un hambar nou  si trebuie umplut, ca mercedesul merge cu benzina si benzina s-a scumpit,ei stiu ca branza,casul,laptele ,slanina si ouale  aduse in plasa surorii batrane cand vine la biserica duminica dimineata si va cheama la usa din spate ca v-a adus ceva..(sora batrana are respect fata de voi) e mancare voastra … si luxul in care va rasfatati…uitand  de cel ce doarme noaptea in strada si care ar fi bucuros sa stea intins pe treptele bisericii sub covor in noapte friguroasa in timp ce voi va lafaiti in plapume moi,dar nu au harul acesta, ei nu doresc mai mult decat farimiturile care au cazut sub masa si le aduna sluga casei voastre….

A, n-a dorit prea multe, dar Dumnezeu a stiut de ce are nevoie… atunci cand disperarea lui a fost la culme si  cand planul sinciderii   era gata sa devina realitate; daca voi “samariteni milostivi” n-ati actionat ,Dumnezeu s-a ridicat de pe tron ,n-a mai putut sa stea nepasator la intrebarea lui A. şi a vrut sa ii dea raspunsul mult asteptat de el,raspuns pe care il astepta de multa vreme ….

Dumnezeu a  oprit un pastor din preocuparile lui (un anonim, am ajuns sa ii cunosc numele si sunt mandru de un asemenea pastor) l-a facut sa se opreasca  in dreptul lui A……i-a terzit mintea si la facut sa gandeasca pozitiv: eu A nu sant un ratat al societatii, am fost abandonat de parinti, dar, as putea, sa am un Tata ceresc,eu nu sunt un nimenea in drumul mare ,ci eu sunt un fiu de Dumnezeu, eu am frati si surori care ma vor imbratisa cu dragoste.

Ca tanarul care plecase de la casa parinteasca ,s-a ridicat A si s-a dus sa-si caute fratii lui..A avut aceiasi respingere pe care a avut-o Iosif de la fratii lui (vine visatorul), a trait in biserica cu frati si fratii n-au observat ca haina e tot murdara,nu au vazut niciodata “mercedesul” cu care avea A sa plece de la biserica ,si ca se opreste la aceiasi “casa” de sub primul pod intalnit in drum,ei ,fratii s-au inveselit de cantarile lui,dar A  n-a avut parte de o mancare de pranz dupa programul de la biserica (desi toate prediciile erau indreptate inspre aproapele lor,si spre ajutorul oferit saracului de langa ei)…n-a avut parte de vorba calda si prietenoasa a fratilor de credinta ci mai degreba de reprosul acestora:”unde iti este costumul de duminica?” si nici unul dintre ei aproximativ 6 ani nu l-au vazut .

Ispita era mare: oare acestia sunt “sfintii frati”care vorbesc asa de frumos de dragostea fata de aproapele lor?  “

Lucrarea cu studenţii: 4 elemente esenţiale pentru leaderi

together

sursa foto

Care sunt cele 4 ingrediente absolut necesare pentru a crea coeziune în grupul de tineri pe care îl conduci? Doug Franklin identifică 4 aspecte care ţin de relaţia cu tinerii din organizaţia ta, de relaţia cu tinerii pe care vrei să-i creşti şi să-i păstrezi. În cele de mai jos am adaptat cu multă libertate sfaturile lui, iar pentru cei care doriţi să-l ascultaţi pe Doug fără adaosuri sau limitări,  materialul video este la finalul postării:

1. Petrece timp cu tinerii din organizaţia ta. Este mereu una dintre dorinţele adolescenţilor şi studenţilor de a petrece timp împreună cu ei. Pentru aceasta trebuie să sacrifici din timpul tău, să cauţi oportunităţile de a fi împreună cu ei, de a crea ocazii, de a participa la evenimentele lor. Ia-i cu tine, arată-le ceea ce ştii sau pur şi simplu fii în prezenţa lor, vizionaţi un film împreună, ieşiţi în parc sau la o cafea la mall.

2. Cunoaşte-i. Inima tinerilor strigă spre a fi cunoascută. Ei au frământări şi sentimente, trăiri pe care vor să le împărtăşească. Tinerii aşteaptă să fie întrebaţi, să fie angrenaţi în discuţii, să fie consultaţi pe diverse aspecte. Nouă ni se pare că sunt la fel, că se îmbracă la fel, că se comportă la fel, dar fiecare din ei, dincolo de îmbrăcăminte sau alte lucruri comune are ceva unic, pe care dacă-l descoperi poţi crea o legătură estenţială. Cel mai important lucru nu este să le vorbeşti. Toţi vorbesc în jurul nostru şi în jurul lor, dar ei aşteaptă să fie ascultaţi. Când “discuţi” cu ei, nu le vorbi doar, discuţia reală are acea parte esenţială care este ascultarea, ascultarea activă, interesată.

3. Relaţionează cu ei. Tinerii, adolescenţii, îşi doresc să fie în comunitate, împreună. De aceea contactul cu ei, ţinerea legăturii, relaţionarea, sunt deosebit de importante. Găseşte o cale de a fi în relaţie cu ei, prin diverse aspecte: filme, muzică, reţele de socializare, jocuri de societate, hobby, orice care va poate face să relaţionaţi.

4. Urmăreşte-i/Convinge-i că interesul tău pentru ei este autentic. Ei au întotdeauna nevoie să ştie că îi doreşti în comunitatea sau organizaţia ta pentru că îţi pasă de ei, pentru că ţii la ei, pentru că ei contează pentru tine. Ei vor să ştie până unde merge ataşamentul tău faţă de ei. De aceea ei aşteaptă să fie căutaţi, atinşi, solicitaţi, băgaţi în seamă- sms-uri, telefoane, facebook, orice metode prin care poţi intra in legătură cu ei.

Dacă ne uităm la Isus, El nu este un Dumnezeu care aşteaptă pasiv ca să mergem la El. Permanent, Isus se implică în viaţa noastră, ne atrage, ne arată dragostea Lui, ne caută şi ne cheamă să fim împreună. Modelul Domnului este esenţial pentru felul în care un leader se raportează la tinerii din organizaţia pe care o conduce.

Singuratatea leaderului

untitled

Am vizionat azi un clip motivaţional de la John Maxwell. Pentru a-şi atinge scopul, a pornit de la contestarea unui principiu specific pentru zona de leadership: “În vârf te loveşti de singurătate”. E ca şi cum leaderul este pe vârf şi toţi ceilalţi, cei care “îl urmează” ar fi undeva dedesupt, spune Maxwell, ca şi cum din vârf leaderul îşi pune mâinile-n sân şi priveşte în jos la oameni, spunând “Uită-te la ei… uită-te la ei!!”

Concluzia este că un leader adevărat nu face niciodată aşa ceva, ci se coboară de pe munte la oameni să îi ajute să ajungă în vârf împreună cu el.

Ascultându-l, mi-am adus aminte de leaderii poporului lui Dumnezeu, şi de Marele nostru conducător, Isus Cristos, Domnul. Ei urcau singuri pe munte, ca să stea în prezenţa Lui Dumnezeu, cu scopul de a primi instrucţiuni, viziune, binecuvântări pentru cei pe care trebuiau să-i conducă. Dar de fiecare dată, coborau cu ceea ce primeau de la Domnul la cei care aveau trebuinţă de darurile respective pentru a-şi continua calea.

Ba încă Domnul Isus s-a coborât din glorie până în locuinţa întunecoasă a morţii, pentru ca întunericul care zăcea peste urmaşii lui să se lumineze de dragostea Sa nemărginită!

Un exemplu de coborâre a leaderului la popor, pentru popor, înaintea lui Dumnezeu, este întruchipat în Moise. În repetate rânduri el s-a coborât pentru popor smerindu-se cu post şi rugăciune. Moise înţelege această lucrare de coborâre ca fiind una dintre cele mai importante în poziţia sa de leader şi o prezintă înaintea poporului său astfel:

  • Cand m-am suit pe munte, ca sa iau tablele de piatra, tablele legamantului pe care l-a facut Domnul cu voi, am ramas pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti, fara sa mananc paine si fara sa beau apa; (Deut.9:9)
  • Dupa acele patruzeci de zile si patruzeci de nopti, Domnul mi-a dat cele doua table de piatra, tablele legamantului. (Deut.9:11)
  • M-am aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului, ca mai inainte, patruzeci de zile si patruzeci de nopti, fara sa mananc si fara sa beau apa, din pricina tuturor pacatelor pe care le savarsiserati, facand ce este rau inaintea Domnului, ca sa-L maniati. (Deut.9:18)
  • M-am aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului: patruzeci de zile si patruzeci de nopti, m-am aruncat cu fata la pamant, pentru ca Domnul spusese ca vrea sa va nimiceasca. (Deut.9:25)
  • Eu am ramas pe munte, ca si mai inainte, patruzeci de zile si patruzeci de nopti. Domnul m-a ascultat si de data aceasta; Domnul n-a voit sa va nimiceasca. (Deut.10:10)

Când în jurul nostru lucrurile o iau razna, leaderul trebuie să coboare înaintea lui Dumnezeu, să caute prezenţa Lui în smerenie şi, dacă poate, împreună cu cei pe care îi călăuzeşte. Foarte practic, ascultaţi-l pe V. Pustan (să ascultăm, şi să facem):

untitled

Satanizarea

hell

Am rămas uimit să aflu că unul dintre cei mai proeminenți mentori ai socialismului, Karl Marx- demolator al conștiinței creștine, omul care a determinat (prin filosofia sa, prin scrierile lui și prin prelegerile promovate) instaurarea dictaturilor comuniste cu milioanele lor de victime- a fost la un moment al vieții atins de cercetarea lui Dumnezeu. Acest om, a fost atins de Domnul și L-a recunoscut, a înțeles nevoia omului de Cristos și măreția relației cu Domnul Isus.

Înainte ca gestul revoltei să mute acest geniu în zona maleficului, înainte de satanizarea conștientă a propriei persoane și de pășirea voluntară într-o dedicare pentru predicarea apostaziei, a urii și a blasfemiei, Marx a cunoscut mila și iubirea Tatălui și a exprimat această cunoaștere.

Drumul parcurs de la înțelegerea profundă a mântuirii până la revoltă, ură, negarea lui Dumnezeu, promiscuitate a fost scurt. Teologul apostat, Bruno Bauer, filosof, politician, critic al Bibliei, inclusiv lector de teologie la Universitatea din Bonn, inițial adept al teologiei liberale, negând dumnezeirea lui Cristos, a miracolelor și a calității documentare a Evangheliilor a avut influența decisivă asupra tânărului Marx. Puterea de convingere a lui Bauer a fost enormă. Deși a cunoscut credința și s-a luptat pentru a rămâne credincios, odată căzut Bauer mărturisea că îi este cu neputință să se opună unui frecvent imbold demonic de a proclama ateismul, iar în Marx simțea că revolta lui contra Domnului prinde cele mai puternice rădăcini.

Lupta lui Bauer pentru a rămâne credincios a fost sinceră. Iată ce scria el ,,De cand am inceput sa ma indoiesc, ma rog zilnic pentru adevar, aproape toata ziua. Si totusi, pentru mine nu mai exista cale de intoarcere. Lacrimile imi curg pe obraz in timp ce scriu aceste randuri.”* Odată înfrânt, nu a mai avut puterea să se ridice ci a trecut de partea întunericului. El mărturisește într/o scrisoare:

,, Tin conferinte aici, la Universitate, in fata unui mare auditoriu. Nu ma mai recunosc atunci cand proferez blasfemii de la amvon. Acestea sunt atat de mari, incat acestor copii nevinovati li se face parul maciuca.

In timp ce hulesc, imi amintesc cum lucram acasa cu evlavie la o apologie a Sfintei Scripturi si a Apocalipsei. In orice caz, un demon cumplit pune stapanire pe mine ori de cate ori ma urc la pupitru si sunt atat de slab incat sunt nevoit sa ma predau lui… Spiritul meu de hula va fi satisfacut numai daca mi se va permite sa predic ateismul in mod oficial ca profesor.“*

Iar ucenicul și-a depășit profesorul. La exact 100 de ani de la nașterea lui Marx, a dat rod cea mai oribilă manifestare a urii pe care a promovat-o: dictaturile socialiste în forma comunismului și a nazismului (Marx s-a născut în 1818, iar în februarie 1917 prin revoluția bolșevică Lenin a instaurat marxismul extrem sub forma comunismului). Va rog, vedeți acest film… încercati sa ramaneti inaintea imaginilor măcar primele 10 minute:

Untitled

Dar sa revin la cele cu care am inceput articolul:

Iată câteva dintre cuvintele lui de creștin-

Prin dragostea lui Hristos ne intoarcem inimile totodata catre fratii nostri care sunt legati de noi in chip launtric si pentru care El S-a dat pe Sine insusi ca jertfa. Unirea cu Hristos confera inaltare spirituala, mangaiere in necazuri, pace sufleteasca si o inima capabila de dragoste pentru aproapele tau, capabila de orice fapta buna si nobila – nu de dragul ambitiei si al gloriei, ci numai de dragul lui Hristos.” (mai mult AICI)

*) NOTĂ:

Citatele marcate cu asterisc sunt preluate din cartea pastorului RICHARD WURMBRAND, ”Marx și Satan”:

marx

5 atitudini pentru a beneficia de lucrarea Duhului Sfant

 

pentecost_jacqui

foto source

Lucrarea Duhului Sfânt în adunările copiilor lui Dumnezeu este o necesitate. Duhul Sfânt, care mai este și Duhul lu Cristos, are o misiune terestră importantă în mântuirea, sfințirea și asigurarea credincioșilor. Pe toate aceste niveluri, Duhul Sfânt manifestă în bisericile noastre o activitate de alipire a credinciosului de Dumnezeu prin revelarea continuă a Domnului în caracterul creștinului și prin amprentarea firii noi cu trăsături specific divine. Totuși, nu rareori, lucrarea Duhului Sfânt în comunitate este la niveluri atât de scăzute, încât bisericile trec prin perioade de secetă spirituală, viața din belșug devine o dorință contrazisă de falimentele care se înșiră unul după celălalt, marșul spre ceruri devenind o dificilă șchiopătare cu lungi popasuri și ezitări. Bisericile devin sterpe, neatractive, calitatea membrilor lor devine îndoielnică, păcate perfide își fac loc în viața unor creștini care încep să se asemene din ce în ce mai mult cu lumea, înflăcărarea dispare, dragostea se răcește, frecventarea se diminuează, ritualul înlocuiește prospețimea.

În astfel de momente este important să înțelegem modul de lucru al Domnului, care începe să împingă lucrurile spre punctul în care individul, comunitatea, se deschid fără rezerve către Domnul, sau pier.

Iată 5 etape, pe care le identific în 2 Crinici 20:

1. RECUNOAȘTEREA CRIZEI ABSOLUTE 

2Cron 20:1 După aceea, fiii lui Moab şi fiii lui Amon, şi cu ei nişte Moaniţi, au pornit cu război împotriva lui Iosafat.
2 Au venit şi au dat de ştire lui Iosafat, zicînd: „O mare mulţime înaintează împotiva ta de dincolo de mare, din Siria, şi sînt la Haţaţon-Tamar, adică En-Ghedi.”

Peste fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, se abat evenimente care ne bulversează: probleme de sănătate, probleme financiare, probleme de liniște sufletească, tragedii care ne fac să credem că nu vom putea să le supraviețuim, perspective de pierdere a locului de muncă, despărțiri, falimente, ruină. De altă parte, cunoaștem că Dumnezeu este suveran, că nimic nu se poate întâmpla fără permisiunea Lui, că El controlează de la mișcarea Universului până la existența subatomică. Și atunci, de ce ni se întâmplă astfel de lucruri?

Pentru că de multe ori suntem atât de insensibili la vocea lui Dumnezeu încât avem nevoie de o zdruncinare a întregii noastre ființe pentru a ne întoarce spre El. Petru se afla la un moment dat întemnițat (Fapte 12:6-7) și a fost nevoie ca Îngerul eliberator să-l lovească în coaste pentru ca să obțină o realție de la Petru.

La fel, când necazurile vieții ne determină să ne afundăm și mai mult în lume, când încercăm să găsim soluții în noi și în cei de lângă noi, când Dumnezeu rămâne în continuare undeva estompat în fundal, El trimite o criză absolută, una care ne topește sufletul, ne alungă somnul și ne paralizează reacțiile. Pentru că El ne vrea să rămânem ancorați în măreția Lui și să ne găsim rezolvarea în El, care poate!

O astfel de criză aduce în noi înțelegerea lipsei oricărei nădejdi în resursele noastre sau în resursele lumii, fapt care ne îngrozește:

2. RECUNOAȘTEREA SITUAȚIEI DISPERATE

2Cron 20:3 În spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul, şi a vestit un post pentru tot Iuda. 

3. RECUNOAȘTEREA CĂ SOLUȚIA ESTE NUMAI LA DUMNEZEU: POSTUL și RUGĂCIUNEA

Postul înseamnă o practică ce înseamnă o ușă de intrare la Domnul; renunț la o mâncare sau la alte lucruri din lumea fizică, necesare sau plăcute trupului, simțurilor, declarând că doresc să beneficiez de spiritual, de lucrurile duhovnicești, că tânjesc după aceste lucruri

2Cron 20:3 În spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul, şi a vestit un post pentru tot Iuda.

Rugăciunea înseamnă comunicarea, verbalizarea, articularea acestei dorințe fierbinți, trăite organic, biologic și senzorial prin post. Dar lucrurile pot fi văzute și invers, fără a fi cu nimic mai puțin adevărate: postul este sublinierea cererilor pe care le fac prin intermediul rugăciunii; și încă: rugăciunea nu este doar cerere, ci proclamarea măreției și suveranității lui Dumnezeu, a legămintelor Sale, a făgăduințelor Sale pe care mă bazez, iar postul mă duce la acea smerenie care-l face pe Dumnezeu să dea har, sprijin, să ne dea mila Lui:

2Cron 20:4 Iuda s’a adunat să cheme pe Domnul, şi au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul.
5 Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi.
6 Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpîneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n’ai Tu în mînă tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?
7 Oare n’ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel, şi n’ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam care Te iubea?
8 Ei au locuit-o şi Ţi-au zidit în ea un locaş sfînt pentru Numele Tău, zicînd:
9 „Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfăţişa înaintea casei acesteia şi înaintea Ta, căci Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strîmtorării noastre, şi Tu ne vei asculta şi ne vei mîntui!
10 Acum, iată, fiii lui Amon, şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, la cari n’ai îngăduit lui Israel să intre, cînd venea din ţara Egiptului, -căci s’a abătut de la ei şi nu i-a nimicit,
11 iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpînire!
12 O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi sîntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sînt îndreptaţi spre Tine!”

4. RECUNOAȘTEREA LIMITĂRILOR: SMERENIA

2Cron 20:12 O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi sîntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sînt îndreptaţi spre Tine!”

Dumnezeu știe că suntem limitați. El știe că toată mândria noastră, că toată egolatria, că toată aroganța noastră sunt lipsite de orice temei.

Psa 103:14 Căci El ştie din ce sîntem făcuţi; Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă. Postul și rugăciunea ne fac și pe noi să ne vedem cu limitele noastre, infimi și dependenți în totalitate de mila și de harul lui Dumnezeu. Prin post și rugăciune ne îndreptăm fața spre Dumnezeu și când vedem gloria Lui și mizeria noastră, nu ne rămâne decât să mărturisim că suntem fără putere și că nu știm ce să facem.

Dar lucrurile acestea nu îl surprind pe Dumnezeu, El este cel care a pregătit ajutorul pentru cei slabi și susținere pentru cei nepricepuți!

2Cor 12:9 Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos să rămînă în mine.    și

Rom 8:26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
27 Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.

Vedeți în Ro.8:26 același mecanism ca în 2 Cron 20:12?

Ne recunoaștem slăbiciunile și neștiința, ca să permitem Celui ce are toată puterea și Care este atotștiutor să intervină în problema noastră!

Până aici lucrurile funcționează perfect și individual, pentru fiecare din noi când suntem în mari încercări. Dar când vine vorba de comunitate, de biserici locale sau de grupuri de biserici, un ingredient suplimentar este necesar:

5. UNITATEA
2Cron 20:13 Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele şi fiii lor.

Pastorii, evangheliștii, învățătorii, grupurile de studiu, proorocii, liderii de orice nivel din biserici sunt mai mult decât oricine altcineva din respectivele adunări responsabili să lucreze înaintea Domnului și a copiilor Lui  o slujire care să creeze premisele pentru o unitate puternică.

Și iată,

după ce liderul și poporul întreg au recunoscut criza teribilă în care se aflau, și-au recunoscut starea disperată, L-au căutat pe Dumnezeu cu post și cu rugăciune, s-au smerit în unitate, abia ATUNCI DUHUL DOMNULUI A VENIT ÎN MIJLOCUL ADUNĂRII și DUMNEZEU A VORBIT BINECUVÂNTARE:
2Cron 20:14-15 Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării … Şi Iahaziel a zis: „Ascultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: „Nu vă temeţi şi nu vă spăimîntaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu…

Starea bisericii și predicarea. Rugați-vă pentru predicatori

Percep această epocă a crestinismului european ca fiind una plăpândă, cu biserici lipsite de vigoare și de fertilitate. Nu mă refer la bisericile tradiționale, istorice, care de secole s-au închistat în ritualuri ermetice menite să țină departe de izvorul vieții pe enoriași. Nu mă refer nici la bisericile reformate, care și-au pierdut spiritul combativ și scopul de a asigura pe credincioși de importanța înțelegerii și trăirii credinței simple, scripturale, în Cristos și în lucrarea Sa completă prin care avem mântuirea. Mă refer la bisericile evanghelice, la neo-protestantismul pe care îl percep împrejurul meu. Da, știu, și ca să supraviețuiesc am nevoie să știu și să cred cu toată tăria că Biserica este Doamna Domnului Meu, că El o iubește și atunci când este înfloritoare, dar și atunci când trece prin slăbiciuni și când pășește cu astenie spre țintă. Nu mă refer deci la perspectiva cerească a Bisericii, care este minunată pentru că trăiește prin Duhul Sfânt și-și trage seva din Cruce. Mă refer la bisericile în care ne străduim să ne mântuim sufletele, la cei care ne slujesc și la cei pe care îi slujim, la lipsa de vizibilitate în lume, la lipsa de impact în societate, la neputința de amprentare a culturii, la dificultățile de a transforma oameni, de a ne dedica, la lipsa de reacție față de cursul moralei și la compromisurile, la etica situațională, la ușurința renunțării la termenii legământului, la lipsa de dedicare…Poate că nu este așa. Poate că trec eu printr-o perioadă mai cenușie, deși văd mila Domnului peste mine mai pregnantă, poate, ca oricând altădată. Oricum, câtă vreme rămâne în picioare făgăduința harului, simt că ar trebui să fac totul pentru a contribui la o repoziționare față de harul Domnului, astfel ca viața de credință să mi-o pot duce cu bucurie, să o trăiesc din belșug, pentru mine, pentru copiii mei, pentru cei pe care Dumnezeu mi i-a pus alături în vremea aceasta.

Unul din domeniile în care cer harul lui Dumnezeu pentru îndreptare este cel al predicării.

HPIM0710.JPG

Image from James Woodward

Ce predic, cum predic, cum mă pregătesc, cum trăiesc, cum stau înaintea Domnului pentru biserica Lui, cum mă las prelucrat de Duhul și de Cuvânt, cum mă smeresc…iată aspecte importante care crează calitatea predicii. Calitatea predicii nu înseamnă în mod singular satisfacția auditoriului pe parcursul auzirii mesajului. Ci actul predicării crează în timp, prin predicile succesive, o stare de sănătate, de vigoare, de înviorare, de bucurie, de deschidere a inimii și de zidire bisericii, sau din contră, moleșeală, suferință, împietrire, abandonarea sfințeniei, debusolare. Cred că o predică este de succes atunci când în ansamblul predicării zidește biserica Domnului. Oricum, starea unei biserici și actul predicării sunt strâns legate și decurg una din cealaltă, însă predicarea este cea care în mod cert poate doborâ sau poate ridica o biserică. Steve Murell a scris despre acest lucru subliniind importanța predicării unei Evanghelii complete.

In anul 604, papa Grigore a scris despre cele 7 păcate capitale, care includ mândria, mânia, pofta, lenea, lăcomia, invidia, îmbuibarea. In spiritul papei Grigore, Steve Murrell prezintă topul celor ”7 păcate capitale ale amvonului.”

1. PREDICAREA LUI CRISTOS FĂRĂ CRUCE,

Crează un creștinism ieftin. Pavel a decis să nu știe și să nu predice altceva decât pe Cristos și anume pe Cristos cel răstignit (1 Corinteni 2:2). Astăzi se pare că se predică orice altceva în afară de Cristos și de cruce, determinându-i pe mulți să trăiască precum niște dușmani ai crucii (Filipeni 3:18).

2. PREDICAREA MÂNTUIRII FĂRĂ SFINȚIRE,

Crează un creștinism netransformator. Așa de mulți se declară creștini astăzi fără nici o evidență a schimbării produse în viața lor. Iar predicarea, este cel puțin în parte responsabilă de acest fapt.

3. PREDICAREA ACCEPTĂRII FĂRĂ UCENICIE.

Un creștinism fără dedicare. Noi adunăm mulțimi și decizii, dar nu facem ucenici.

4. PREDICAREA DRAGOSTEI FĂRĂ SUPUNERE FAȚĂ DE DOMNUL,

Duce la un creștinism neconform cu norma de credință. Isus este Domn, și doar pentru că El este Domn, El vindecă, eliberează, asigură resurse și mântuiește. [În afara DOMNIEI Lui, aceste lucruri devin așteptări nerealizate, care dezamăgesc și care în timp subminează credința și manifestarea puterii lui Dumnezeu în biserică.]

5. PREDICAREA BINECUVANTARII FARA SCOP,

este un creștinism fără cauză. Dumnezeu ne binecuvântează ca să putem fi o binecuvântare.

6. PREDICAREA BINECUVÂNTĂRII FĂRĂ ASUMAREA MOȘTENIRII.

Un creștinism fără legământ. Esau și-a disprețuit dreptul său de moștenitor și totuși a așteptat binecuvântare. Însă lucrurile nu funcționează astfel. Dacă dorim binecuvântare trebuie să acceptăm responsabilitățile legământului care vin odată cu dreptul de fiu, de moștenitor.

7. PREDICAREA TREZIRII FĂRĂ REFORMARE.

Un creștinism netransformator. Noi suntem chemați să fim sare și lumină, să avem impact asupra aproapelui nostru și să amprentăm cultura, familiile și națiunile. Evanghelia se presupune că are acest rol, această calitate.

Chemare la RUGACIUNE

Ştiri creştine, Tineri pt Misiune Mediaş şi Frontiers România au editat un excelent calendar de rugăciune pentru 30 de zile. Calitatea acestui calendar constă în grija pentru prezentarea grafică, pentru informaţiile deosebite pe care le oferă şi pentru perioada aleasă. Merită cel puţin să îl aveţi şi să îl citiţi.

Descarcă AICI:

30

https://www.box.com/s/8k65sstilg4fbj0b5xfw

TBF- a fi sau a nu fi

Under

TBF este un grup care îmi este drag pentru clipele de satisfacție, de împlinire, de energie și de pasiune pe care de-a lungul anilor mi le-a oferit. TBF a fost revigorarea esențială spiritual, o gură de oxigen în multe momente în care sufletul meu căuta aer proaspăt, orizont deschis sau spațiul în care să-mi deschid brațele, gura sau inima fără să mă simt constrâns de cutume, de păreri diferite susținute radical sau de o critică prea aspră.

De câteva luni încoace, de vreo 4, constat că TBF a fost. Că TBF a coborât probabil într-o zonă subterană, mânat acolo de cauze care mie îmi rămân străine. Comportamentul normal al TBF, așa cum l-am perceput eu de-a lungul timpului a fost după tiparul următor: întâlnirile liderilor pentru concepție și clarificarea viziunii, întâlnirile de “club” sâmbăta pentru echipare, pentru consolidare, întâlnirile de studiu inductiv (periodic) și lucrarea publică în prima duminică din lună în plenul bisericii. Acum, din martie cel puțin, seara de duminică este inexistentă. O dată pe lună avem tineret, dar fără tineri. Luna trecută am avut o duminică a tinerilor în care nici măcar la amvon nu a fost un tânăr… Zona underground, peștera în care s-a închis TBF este din punctul meu de vedere total lipsită de beneficiu, atât pentru grupul în sine, cât și pentru comunitate.

De ce se întâmplă asta? îmi trec prin minte mai multe posibile răspunsuri. Ceva a dispărut. Mă întreb ce? Ce a determinat această dezertare? Ce a pierdut TBF atât de important încât să se piardă pe sine?

Viziunea? Cred că viziunea TBF este una dintre cele mai autentice pe care am putut să o constat la un grup spiritual. Autentică, vie, clară, această viziune a putut fi contrasă în următoarea formulă genială: o generaţie care excelează în relaţii, formând un climat în care Dumnezeu este glorificat şi proclamat într-un mod relevant, scopul TBF fiind ca fiecare tânăr să exceleze în relaţia cu Dumnezeu, cu familia, cu Biserica şi cu societatea. Eu cred în continuare în calitatea acestei viziuni, cred că Dumnezeu dorește cu ardoare realizarea ei. Mai cred că TBF trebuie să depășească probabil imaginea utopică pe care și-a format-o despre relații și care poate a adus dezamăgirea care l-a scos din scenă. Excelența în relații, odată proclamată nu înseamnă că este și obținută. Ba mai mult, viziunea este un câmp de luptă care trebuie apărat, pentru că dușmanii viziunii sunt mulți, perfizi, periculoși. Îi avem în noi pe unii dintre acești dușmani și cu siguranță îi avem în jurul nostru.

Liderii? …cred că liderii adevărați trebuie să se preocupe de succesiune; odată ce ai condus un grup, nu poți să-l abandonezi dacă te superi, sau dacă te simți obosit, sau dacă ești dintr-o dată prea ocupat. Da, poți să te retragi, foarte bine, faci ce vrei cu talantul tău, dar nu înainte de a fi convins că ai creat o succesiune care să susțină și să fie capabilă să ducă mai departe ce ai construit până la ieșirea ta din conducere. Altfel te faci vinovat de periclitarea misiunii și de neîmplinirea planului lui Dumnezeu pentru tine. Dragi lideri ai TBF, în relația voastră cu Dumnezeu lucrând în TBF și cu TBF este soluția revenirii TBF la nivelul existenței reale și nu a unei amintiri a ceea ce a existat până la începutul anului.  Octombrie al actualului ciclu a început perfect. Apoi, odată cu primăvara TBF a dispărut, tăcut. Mă irită că par a fi singurul care sesizează că TBF s-a redus la o sintagmă de 3 litere de la o formă de slujire care funcționa bine. Și acum vine vara ca un cuptor cu arșița lui spirituală, cu împrăștierea specifică. Dar dragi lideri ai TBF, fără replierea voastră octombrie 2013 va veni degeaba, noiembrie se va risipi cu planificări, decembrie-ianuarie cu prea puțin timp printre sărbători și 2014 va arăta la fel de fără TBF ca 2013.

Fără TBF sunt convins că Filadelfia este mai săracă, mai liniștită și mai somnoroasă. Ar fi păcat, dezamăgitor și trist.

În seara aceasta predica a fost de o claritate izbitoare în ceea ce privește voia lui Dumnezeu cu privire la biserica Lui. Dan a analizat excelent și motivator, păcat că în lipsa majorității bisericii și mai ales în lipsa TBF, pasajul din Efeseni 4:

Eph 4:11 Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
Eph 4:12 pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
Eph 4:13 pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, [pînă vom ajunge toţi] la starea de om mare, [pînă vom ajunge toţi] la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
Eph 4:14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
Eph 4:15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
Eph 4:16 Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.

Dacă veți reveni în slujire, dacă veți reveni în lumină, slujind generația care vine pe temelia generației care trece, TBF va fi generația care slujește excelând în relații. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

M-am uitat la viaţa mea

M-am uitat la viaţa mea. La ceea ce compune viaţa mea. Familia, finanţele, armonia, nivelul de stres, starea de sănătate, starea de oboseală, serviciul, slujirea în biserică, prieteni, îndatoriri sociale, statul român, perspective, experienţe, prognoze… M-am uitat şi am văzut că toate  crează un echilibru extrem de fragil. Un castel din cărţi de joc, vulnerabil în faţa oricărei trepidaţii sau adieri, vulnerabil prin sine însuşi, prin propria-i greutate sau prin propria lipsă de greutate. Acest echilibru incert, fragil, pe muchie, rămâne totuşi posibil în ciuda tuturor factorilor care-i stau împotrivă,  numai prin mila pe care o are faţă de mine Dumnezeu. Dacă Dumnezeu şi-ar ridica doar pentru o secundă degetul, sau dacă din contră, ar apăsa numai puţin mai tare pe elementele care compun universul vieţii mele, acest echilibru fragil s-ar risipi. Edificiul vieţii mele şi al celor care sunt legaţi să fie afectaţi pozitiv sau dezastruos de ceea ce se întâmplă cu mine, stă doar prin voia lui Dumnezeu, care este sursa, dătătorul vieţii şi binecuvântării. Depind de bunătatea, răbdarea, harul, providenţa, iubirea  şi  puterea lui Dumnezeu…viaţa mea depinde în mod absolut de voia lui Dumnezeu. N-am reuşit să realizez nimica pe care să mă încred. Orice  microb mă poate ruina, orice conjunctură nefavorabilă mă poate arunca în mizerie. Numai harul lui Dumnezeu poate sta între mine şi alunecare, între bunăstare şi faliment, între înaintare şi eşec, între o stare de bine şi dezastru.

Dumnezeu, numai Dumnezeu, poate să păstreze viaţa mea şi numai El poate să mă ferească de prăbuşire. El poate, pentru că El este GLORIOS!

y