King James BIBLE online

pt că am primit unele solicitări pt Biblii KJV, si pt că nu am o astfel de sursă, vă îndrum spre variantele online … iata 3 resurse de citire pe PC:

http://etext.virginia.edu/kjv.browse.html
sau
http://www.allonlinebible.com/read/
sau
http://www.godtube.com/virtualbible/
pe ultimul link poti alege intre authorised kjv si american standard version.

succes!

Violul continuă

De ce se intoarce Europa spre păgânism?

De ce preferă reprezentanţii Europei să nege creştinismul?

Poate pentru că, de la început, locuitorii Olimpului şi-au lăsat sămânţa în ea.

Poate pentru că demonii din spatele zeităţilor antice au dorit cu tot dinadinsul ca această opoziţie să continue, şi pentu că Suveranul le-a permis acest joc. De fapt, jocul acesta e un război, ca să se arate credinţa unora şi forma de evlavie a celorlalţi. Povestea iubirii lui Zeus cu Europa e cunoscută… Printesa feniciana care dă numele continentului nostrum este prinţesa Tirului sau Sidonului, iar fraţii ei sunt întemeietorii Tebei şi Feniciei. Zeus, din ceţurile Olimpului, o vede pe printesă şi fermecat de frumuseţea ei ia chipul unui taur alb, cu coarne impunătoare şi se înfăţişează Europei seducând-o, ademenind-o să i se aşeze pe spate, apoi o răpeşte şi o duce în Creta.  Din relaţia lor se nasc Minos, Sarpedon si Radamante.

Se pare că Zeus continuă să violeze Europa. Chiar dacă acum se preface în europarlamentar, sau în doctor sau în purtătorul de grijă al sănătăţii mentale a europenilor şi în protectorul homosexualilor.

 

(pentru cei care nu au citit postul precedent…)

Stralucirea si mizeria

Citeam zilele treut că un studiu american a relevat faptul că peste 90% dintre adolescenţi şi-au ales ca modele de viaţă staruri de televiziune, film şi sport. Aceşti idoli vin să ia cu asalt …şi reuşesc- reperele parentale sau religioase şi culturale. Pentru adolescentul american (şi fiţi siguri că şi pentru cel din ţara noastră) modelul de urmat este actorul, jucătorul, bandul, cântăreţul. Toţi îşi doresc să devină aşa cum se vede la TV: şi devin! Cum ne mai putem educa copiii în spiritul iudeo-creştin dacă Hollywood-ul prezintă ca oameni de succes pe cei mai imorali? MTV la fel. Aceştia sunt staruri… Ecranul îi face să strălucească. Ecranul îi face să devină atractivi. Ecranul ni-I oferă să ne îndrăgostim de ei. Apoi, odată ce inima e invadată, viaţa lor intimă- declarată sau vânatăde papararazi ne este oferită de presă ca “dezvăluire incendiară”, ca “extraordinar”. Astfel, tot ceea ce este negativ în viaţa lor, scos în faţă de unii şi de alţii, ne invadează sentimentele şi pornirile. La început le căutăm scuze celor “criticaţi”. Apoi îi tlerăm noi înşine şi în fine, sfârşim prin a-I copia. Ei sunt celebri, bogaţi (consultaţi AICI o listă cu celemai plătite staruri femei- ! bărbaţii sunt plătiţi mult mai bine; iar AICI, un articol cu vedetele TV cele mai plătite la noi- Andreea Esca, Moraru, Dan Negru şi Mircea Radu…), ei greşesc (AICI un articol cu divorţurile din România 2007), ei sfidează (marii drogaţi nu păţesc nimica -AICI şi politicienii nici atât -AICI), ei calcă în picioare conduita creştină (adulterul este de notorietate, pudoarea este ceva demodat)… noi şi tinerii noştri sfârşim prin a-i copia…

 

Modelul trebuie să fie Dumnezeu! Fiţi sfinţi, căci Eu sunt Sfânt! Relativizarea moralei nu va duce decât la decăderea societăţii şi la prăbuşirea democraţiei, care se va sfârşi întrun nou întuneric asemeni celui din evul mediu.

…nu s-a găsit loc pt ei

Există specii de plante care rămân la fel în condiţii prielnice şi în condiţii vitrege. Dumnezeu le-a înzestrat cu capacitatea extraordinară de a se menţine la nivele apropiate indiferent de ceea ce se petrece meteorologic în jurul lor. Iată, spre exemplu …

Dumnezeu ne învaţă că trebuie să ne comportăm asemenea lor în libertate şi prigoană, în belşug şi în sărăcie, în … pentru că-

Cine îşi asumă numele de creştin, trebuie să îşi asume şi destinul de creştin…Domnul să ne ajute!

Destinul creştinului este între respingere şi glorie, un drum care sinusoidal se petrece între aceste două coordonate, dar care, ne asigură El, se va consuma în Gloria şi Prezenţa Sa. Acum avem momente de linişte (relativă) şi acceptare. Dar trebuie să ştim că această vreme este una trecătoare, capricioasă, care se va sfârşi odată cu conjuncturile care o generează. Posesiunile noastre, relaţiile sociale şi libertatea de expresie şi cuvânt pentru pocăiţi se va termina mai devreme sau mai curând. Cei ce-L însoţesc pe Cristos, trebuie să-I împărtăşească şi respingerile: “…L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei“(Lc.2:7). Lumea s-a raportat la Isus în mod oscilant, de la frenezie isterică (se îmbulzeau, căutau să se atingă de El, îşi aruncau hainele înainte-I etc etc) la ură drăcească, până acolo încât căutau să-L omoare şi, în final - L-au omorât… De ce ar face altfel cu creştinii? Şi El ne-a spus acest lucru: Joan 15:18-19 Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu Sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Dar când vorbim de faptul că împărtăşim acelaşi destin cu El, trebuie să nu uităm că dincolo de lumea aceasta strâmbă, zgronţuroasă şi colcăitoare, există un Tată care ne oferă cu bucurie strălucirea veşnică a Fiului Său. Atunci când lumea ne urăşte, iată cum ne vede El: 1 John 4:17 Cum este El, aşa Suntem şi noi în lumea aceasta .

Cum este El?

Răspunde… şi să ştii: Exact aşa suntem noi!

Silent night

Crăciunul interzis

În anul 1644 Parlamentul englez, dominat de puritanii care îl înlăturaseră pe regele Carol I, au interzis sărbătorirea Crăciunului. Sărbătorile ocazionate de celebrarea crăciunului erau considerate nereligioase şi vulgare. De fapt, aşa şi cred că erau. De fapt, aşa sunt şi azi. Naşterea Mântuitorului este doar un refren sporadic de colindă, în timp ce sărbătoarea este chef, beţie, divertisment. Toate firmele dau cristmas paryuri pentru angajaţi, rafturile se golesc în supermarcheturi, showurile TV sunt populate de crăciuniţe lascive etc etc.

Şi Dumnezeu…El urăşte combinaţia dintre sărbătoare şi nelegiuire…

deco pt fumatori…deloc optimist, dar …

diseara.ro a publicat o poza superba; nu ofera detalii despre artist, nici despre tehnica realizarii, nici… dar de buna, e excelenta 

Iat-o:

maxime

am primit pe email ceva ce mi-a placut.

vedeti si voi… Aici

bisericile penticostale & baptiste

Din păcate nu doar la ţară, dar şi la oraş, majoritatea bisericilor noastre arată aşa; cu anumite variaţiuni neglijabile, pe care nu m-am mai obosit să le desenez (poate voi posta nişte poze pentru exemplificare, dar sunt convins că ştiţi despre ce vorbesc; atunci când treceţi cu maşina prin oraşele şi satele patriei, ochiul vă fuge automat spre anumite clădiri şi ziceţi “Uite că şi în satu’ ăsta sunt pocăiţi!”).

Ideea de baracă din timpul comunismului a pus stăpânire pe imaginaţia şi creativitatea comunităţilor. Sentimentalismul religios, nostalgia experienţelor spirituale din anii de opresiune au rămas ancorate în structuri geometrice simple, ca cele care creau ambientul respectivelor momente: baraca, sau camera modificată a unei case. Lipsa de estetică însă nu ar trebui confundată cu simplitatea. Unii mi-au justificat forma cu asemănarea acestei forme cu arca lui Noe privită de la nivelul apei până la acoperiş. …poate…dar…mă îndoiesc sincer că baptistul sau penticostalul comun se sinchiseşte de astfel de exerciţii de imaginaţie. Să fie un alt însemn definitoriu pentru noi?  Capela protestantă adevărată este la fel de simplă, dar cu siguranţă de o estetică superioară, aparte, emanând eleganţa simplităţii şi utilităţii, nu povara simplităţii. Adică unei forme greoaie, mult prea utilitare, i se poate adăuga simplu un element care schimbă complet echilibrul, simbolistica şi estetica. Mă refer, de pildă, la asta:

de ziua mortilor :)

Mie mi-a placut, deşi e cam macabru:

Un tip se trezeste in ambulanta:
- U… u… unde ma duceti?
- La morga!
- Pai nu am… murit!
- Pai… nu am ajuns!

Păcăleala din lumea medicală şi farmaceutică

Am primit pe email un extras dintr-un articol interesant. Vi-l redau în continuare.

Vaccinul anti-gripal ajută la răspândirea gripei

Este chiar ironic faptul că vaccinul anti-gripal dă o mana de ajutor în răspândirea epidemiei de gripă. În ultimii ani se pare că epidemiile de gripă au fost atent programate în societate. La sfârşitul lunii octombrie, dintro dată apare o foarte activă epidemie de gripă. Nu este deloc o coincidenţă faptul că exact în această perioada oamenii sunt vaccinaţi anti-gripal. Oficialii din sănătate ne fac să credem că tocmai de aceea ar trebui să ne vaccinăm cu toţii.

O altă imensă păcăleală perpetuată de cartelul farmaceutic este ideea că vaccinul conţine virus gripal inactiv sau mort. Imensă prostie! Dacă virusul ar fi mort, atunci vaccinarea nu ar duce la stimularea unui răspuns de imunizare. Oficial, se spune că vaccinul conţine un virus cu activitate “atenuată”. În cartea “Sfinţenia sângelui uman: vaccinarea nu este imunizare”, Tim O’Shea, o mare autoritate în domeniul pericolelor vaccinurilor, explică ce înseamnă de fapt virus “atenuat”: “Atenuat înseamnă mort pe jumătate. Virusul este slăbit într-atât încat capacitatea lui de a declanşa un răspuns inflamator în corpul uman se afla imediat sub limita valabila în cazul a 99 % dintre oameni. Prin acceptarea inocularii unui virus sau a unei bacterii cu acţiune atenuată facem ceea ce natura nu a permis niciodată. Pur şi simplu violăm integritatea fluxului sanguin uman. Am păcălit sistemul imunitar pentru a nu declanşa un răspuns de apărare la invazia agentului patogen. Dacă virusul nu ar fi atenuat, sistemul imunitar ar declanşa imediat o acţiune eficientă de anihilare şi eliminare a invadatorului”.

Aceasta dovedeşte că cei care primesc vaccinul sunt întro stare contagioasă timp de câteva săptămâni, timp în care nu fac decât să răspândească public virusul. Vaccinul nu numai că manipulează sistemul imunitar, dar mai conţine şi microorganisme străine de corpul uman care se pot înmulţi foarte uşor în interiorul nostru. Autorităţile afirmă în mod ridicol că aceşti germeni nu sunt contagioşi. Există mulţi experţi renumiţi care atrag atenţia că numărul de oameni care contactează gripa ar fi cu mult mai mic dacă nu s-ar administra vaccinurile. Cea mai sigură metodă de a nu face gripă este să nu fii în preajma celor care au făcut vaccinul.

Vaccinul nu garantează imunitatea

Medicii şi companiile farmaceutice ignoră statisticile care arată că chiar şi cei care se vaccinează fac gripă. În schimb, suntem bombardaţi cu o propagandă penibilă despre cât de mult ne ajută vaccinarea. De exemplu, în 2004 oamenii au aflat de la ştiri că vaccinurile administrate în 2003 nu au avut niciun efect de protecţie pentru sezonul gripal anual. La fel este în fiecare an.

Un exemplu relevant s-a petrecut în Canada în 2003. O casă de îngrijire a trimis un ordin intern ca întreg personalul medical să fie vaccinat anti-gripal, iar cei care nu acceptau erau trecuţi absenţi şi riscau desfacerea contractului de muncă. O asistentă medicală a refuzat însă să fie vaccinată, deşi întreaga ei echipă o făcuse. Spre surprinderea ei, toată lumea a făcut gripă în acel sezon, în afară de ea. Această poveste nu este deloc singulară, însă mass-media nu e deloc interesată de aceste aspecte, mulţumindu-se să încaseze banii din publicitatea făcută la vaccinurile anti-gripale.

Încercând să prezică ce tip de gripă va apare în sezonul curent, specialiştii nu fac decât să o ia pe ghicite, devenind penibili. În plus, vaccinul nu protejează deloc împotriva întregului spectru de agenţi patogeni care afectează aparatul respirator. Ceea ce nu se spune este că aceste vaccinuri slăbesc sistemul imunitar, pe termen lung.

Nu se ştie ce efecte negative au mercurul, aluminiul, formaldehida sau alţi “adjuvanţi” asupra sistemului imunitar. Se ştie însă că unii dintre aceşti agenţi chimici afectează activitatea ADN-ului. Şi atunci, de unde ştim că ADN-ul nu va acţiona greşit, odată modificat de aceşti componenţi chimici? În plus, chiar dacă nu ai făcut gripă fiind vaccinat, corpul tau este mult mai susceptibil să nu poată lupta împotriva altor viruşi şi agenţi patogeni. Oare merită riscul? Asta e decizia pe care trebuie să o iei.

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://active.info.ms/?a=301 şi este publicat la Active Information Media.

Tim O’Shea mai scrie în cartea sa: “Un vaccin conţine o versiune a agentului patogen, întro formă slăbită. În ceea ce priveşte gripa, din momentul în care virusul a fost izolat şi multiplicat pentru a fi apoi distribuit în doze de vaccinare, virusul a avut suficient timp pentru a se transforma devenind o varietate atât de diferită de cea existentă în vaccin, încât eficienţa acestuia este foarte mică”.

Chiar Michael Decker, de la Aventis (companie producătoare de vaccinuri), recunoaşte că în momentul în care se descoperă tulpina (varietatea de virus) corectă, e deja prea târziu. Vaccinul nici nu ia în considerare faptul că virusul are o formă diferită pentru fiecare persoană, deci nu se justifică deviza “un vaccin pentru toţi”. Dacă chiar ar fi util, nu ar mai fi nevoie ca în anul următor să faci un nou vaccin, pentru că imunitatea natural dobândită ţine o viaţă.

Aţi observat că cei care se vaccinează anti-gripal se tot îmbolnăvesc mai mereu? Oare pentru că nu-i lasă răgaz corpului să înveţe să lupte singur împotriva gripei?

Nu poţi să te aştepţi la o întărire a sistemului imunitar dacă injectezi direct în sânge o mulţime de agenţi ce contaminează sângele, viruşi, bacterii, neurotoxine, conservanţi şi disruptori de ADN. Vaccinurile sar peste posibilităţile naturale de apărare oferite de ficat, rinichi, colon, sistemul limfatic şi sistemul imunitar, deversând substanţe toxice direct în corp. Corpul tău nu ştie cum să procedeze atunci când mercurul, aluminiul, formaldehida şi diverse microorganisme sunt lansate împotriva lui întocmai ca o bombă. Unii oameni ajung chiar întro stare de şoc. Alţii mor sau sunt foarte afectaţi iremediabil imediat după ce au fost vaccinaţi.

 Materialul integral poate fi lecturat AICI.

Generaţia depresivă

Evenimentul Zilei publică un articol despre ciudaţii zilelor noastre. Emo.

Un nou trend. O nouă generaţie de furioşi şi de depresivi. Un nou rezultat al societăţii zilelor noastre. Un nou efect al diluării relaţiei copil-părinte. Omul postmodern.

Emo „Inseamna sa fii rupt de lume si mai tot timpul trist”
<!–[if !supportLineBreakNewLine]–>
<!–[endif]–>

Astăzi sunt ei, mâine –poate- copiii noştri.

Vă redau articolul în continuare:

Emo: generatia copiilor deprimati

Importat din Occident, curentul are ca adepti tineri care se imbraca in negru, nu zambesc, au coafuri ciudate, sunt depresivi si au la activ numeroase tentative de suicid.

Ii intalniti peste tot, pe strada, la metrou sau adunati in grupulete la Teatrul National ori prin Piata Romana din Bucuresti au piercinguri in buza si spranceana, se imbraca in negru cu dungi si patratele, au frizuri ciudate care, de obicei, le acopera o jumatate din fata, poarta podoabe sub forma de schelete si zeci de bratari.

Ei fac parte din noul val de adolescenti. Nu ii uneste doar stilul vestimentar, ci si muzica pe care o asculta, dar, mai ales, atitudinea fata de viata: sunt retrasi, depresivi, melancolici, antisociali si se cresteaza cu lama pe corp, iar unii dintre ei ajung chiar sa se sinucida.

Ei sunt copiii emo, iar curentul, care a patruns si la noi in tara de cativa ani, aduna din ce in ce mai multi adepti din randul celor aflati la o varsta dificila……………………….. citeşte integral articolul AICI <!–[if !supportLineBreakNewLine]–>
<!–[endif]–>

Cum ne îmbrăcăm, cum ne tundem, ce cântăm etc

sau: de ce să educăm dacă putem să poruncim

Joi, 04.10.2007, a apărut pe blogul cultului penticostal publicarea unui regulament referitor la ţinuta, comportarea etc în bisericile penticostale.

E bine să cunoaştem care e viziunea.

O puteţi citi aici unde şi comentariile sunt interesante sau

sau o puteţi descărca aici.

Jargon penticostal

Aproape fiecare persoană îşi trădează apartenenţa la o comunitate, profesională, religioasă, socială, prin elemente de gestică, vestimentaţie sau vocabular. Nu vreau să mă refer la ceea ce înseamnă vestimentaţia la penticostali. Oricum, aceasta nu mai reprezintă o invariabilă definitorie, deoarece, în două biserici din acelaşi cartier poţi întâlni, în una femei îmbrobodite la maxim, iar în cealaltă chilograme de bijuterii.

Am observat însă, că cel puţin bărbaţii penticostali români, din România sau din diaspora, tineri sau bătrâni, cu mai multă sau cu mai puţină şcoală, folosesc un cuvânt definitoriu: „căci”!Ce e cu cuvântul acesta, cu „căci”?În sine, este un cuvânt nevinovat, o conjuncţie subordonatoare, care introduce un raport explicativ, sau cauzal. „Căci” înseamnă „pentru că”, „deoarece”, „fiindcă”.Problema apare în momentul în care penti brothers încep să îl folosească pe „căci” în loc de „că” şi auzim frecvent exprimări de genul „pentru căci” sau „i-a spus căci” în loc de „pentru că” şi „i-a spus că”. Este „căci” mai spiritual decât „că”? Mai spiritual, cu siguranţă nu. Mai deranjant, aproape sigur da.Pentru abuzatorii de „căci” le propun să îl înlocuiască întotdeauna cu „că”, deoarece „că” poate fi substituit lui „căci” fără încălcarea normelor lingvistice, pe când vice versa, nu!

Pocăiţii: trădători de neam şi de ţară !

Bine a zis cine a zis că pocăiţii şi-au trădat neamul şi ţara şi datinile străbune. Când te-ai pocăit, ai renunţat să mai fii român.

Am auzit de mai multe ori afirmaţe de genul precedentelor şi tot nu am înţeles logica, până azi, când un articol din „Gândul” mi-a adus lumina (poţi citi articolul aici). Zice „Gândul” că „De la Revelion încoace, fiecare român a băut cel puţin o sticlă de bere la două zile”. Păi da, acum e clar! Dacă eu nu am băut, înseamnă că nu sunt român! Să-mi fie ruşine! Vrei să fii român? Lunea, miercurea, vinerea şi duminica bagă câte o bere… cel puţin! Te cheama Geza sau Guţă? Păi, dacă ai băgat măcar o bere la 2 zile, nu eşti nici ungur nici ţâgan, eşti ROMÂN! Bravo !!

Pendulul uman

„ … fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.” (Ap. Pavel, Gal.2:16)

Lumea de azi descoperă ceea ce crestinismul a afirmat de la început: că nimeni nu poate fi calificat ca neprihănit de calitatea faptelor sale! În cartea Promisiune Mincinoasă (The Promise of a Lie), autorul Howard Roughan (http://www.howardroughan.com/HowardRoughanExcerpts.html# ) scrie despre „Pendulul uman”, metafora care defineşte comportamentul instabil al individului pe parcursul vieţii, un comportament care poate parcurge fulgerător sau lent, vizibil sau ocult, distanţa de la exemplar la abominabil. Faptele (oricât de altruiste, onorabile, caritabile, sau alegeti orice epitet al eticii) nu pot defini pe cineva ca neprihănit…dovada, o multime de campioni ai bunului simţ, ai umanismului, ai bunelor intenţii, ai bunei-credinţe, ai etc etc, transformaţi fie de circumstanţe, fie (cel puţin aparent) absurd, în fiinţe capabile de cel mai cumplit rău.

Faptele, morala, etica, principiile, educaţia, nu sunt de ajuns ca să definească pe cineva ca neprihănit. Doar o natură nouă, divină, primită prin naşterea din nou poate realiza consacrarea, sfinţirea.

Omul natural e înclinat spre rău. Omul natural e, cu siguranţă, rău. Umaniştilor care ar dori să mă contrazică nu ţin să le indic mai mult decât ceeace sunt capabili să facă militarii cu civilii din teatrele de război, ce fac oamenii care ajung puternici sau care pot conta pe faptul că legea nu îi poate atinge, ce au făcut oamenii de la Cain până azi şi ceea ce vor continua să facă. Lucruri pe care motivaţia, oricare ar fi ea, nu le poate justifica, iar educaţia, nu le poate frâna.

Poate că dascălul nu-şi va viola eleva, poate că vecinul cumsecade de pe etajul tău nu-şi va ciopârţi familia cu toporul, poate doctorul care mâine îţi va umbla prin maţe nu se va face mangă la noapte, poate, poate nu…dar poate…

Există o singură nădejde pentru ca omul să devină bun: Cristos. Dar nădejdea asta e pentru foarte puţini oameni, deci să ne păstrăm pesimismul şi să începem să ne rugăm!

wordpressul are antipatii puternice

Iată ce mesaj este postat de furnizorii de internet dintr-o anumită zonă a lumii, atunci când încerci să accesezi wordpress:

 

Access to this site has been suspended in accordance with decision no: 2007/195 of T.C. Fatih 2.Civil Court of First Instance.

Bu siteye erişim mahkeme kararıyla engellenmiştir.

T.C. Fatih 2.Asliye Hukuk Mahkemesi 2007/195 Nolu Kararı gereği bu siteye erişim engellenmiştir.

Access to this site has been suspended in accordance with decision no: 2007/195 of T.C. Fatih 2.Civil Court of First Instance.

uneori, Dumnezeu…

“Se pare că există momente în care Dumnezeu trage un macaz cosmic, mişcând şinele de sub picioarele noastre, azvârlindu-ne vieţile în direcţii noi şi incerte. În astfel de momente, doar două lucruri sunt sigure: că cel mai bine e să nu ştim ce se află înaintea noastră, şi că nu ne putem întoarce niciodată.”

Richard Paul Evans, „Floarea Soarelui”

Bruiajele

Bruiajele

Am cunoscut o fetiţă, de vreo 7-8 anişori, pe care o cheamă Kayla, Kayla Pierce. E o fetiţă drăguţă, firavă, foarte inteligentă şi oarbă (dacă vreţi să o întâlniţi: “În derivă”, de Stephanie Gertler, în Colecţia de romane, Ed. Reader’s Digest, Bucureşti 2007).

 

Kayla s-a născut aşa. Nu s-a bucurat de forme şi de culori, de imaginile fascinante sau monotone ale lumii până când vederea i-a dispărut definitiv, ci de la naştere a avut parte de întunericul străfulgerat adesea doar de usturimi supărătoare sau dureri violente în străfundul ochilor. Faptul că nu a văzut niciodată, a obligat-o pe Kayla să facă asocieri ale imaginilor presupuse cu formele pe care reuşea să le pipăie, cu mirosuri, dar mai ales cu sunete. Mai ales sunetele deveniseră repere pentru compunerea mentală a peisajului, a lucrurilor de la care emană acestea. Şi totuşi, în lumea sunetelor care în mod usual îi conturau lumea în care se mişca, interveneau uneori, brutal, deconcertant, bruiaje de aceeaşi natură, sonoră, cu cele care o ghidau, cu cele care o făceau “să vadă”. Între bruiajele universului ei, cele mai deranjante, uneori până la lacrimi, până la derivă, erau sunetele aparatelor electrice, ale maşinii de spălat, ale ventilatoarelor etc. Erau sunetele care le acopereau pe celelalte, erau sunetele care o orbeau, care nu-I mai permiteu să audă mişcările, foşnetele, şoaptele care o înconjurau, “zgomotele albe” care risipeau culorile celorlalte, care ucideau muzica şi dansul celorlate sunete.

 

Kayla a înţeles efectele devastatoare ale acestor sunete…deşi nu era decât un copil. Sau poate tocmai pentru că era copil. Bruiaje la fel de distrugătoare ne ard şi nouă, în fiecare clipă, conştiinţa, sentimentele, inimile. În fiecare minut, lumea îşi toarnă cu nonşalanţă sau îşi strecoară perfid în fiinţele noastre bruiaje care ne fac să nu mai distingem simfonia celestă sau glasul lui Dumnezeu, ne fac să nu mai vibrăm la lucrurile importante, simple, autentice. În schimb, ne însetează după o muzică dizarmonică, din ce în ce mai stridentă, din ce în ce mai grotească, ne face dependenţi de senzaţii din ce în ce mai ciudate, singurele capabile să ne mai zgândăre sufletele tocite, desensibilizate, azvârlite într-o vâltoare a căutării unor lucruri care, odată găsite, nu sunt în stare să ne ofere satisfacţia urmărită, biciuindu-ne însă spre o goană mai aprigă spre imagini care să ne dea fericirea.

Kayla a identificat bruiajele şi le-a refuzat. Noi, din contră, le căutăm, le socotim muzică sau realitate şi le completăm pe cele sonore cu tone de imagini care ne pirogravează creierele şi care ne conduc viaţa şi ne despart de cei dragi, de valori şi de comuniune cu Dumnezeu. Adăugăm sunetelor (ştiri, muzică, ritmuri, veşti, stereofonie etc) imagini (TV, cinema,videoclipuri, filme, reviste, pictoriale, flashuri stroboscopice, reflectoare şi jocuri de lumini, coregrafii, decoruri ireale, desene animate, jocuri video, pictograme etc etc etc). Adăugăm imagini, pentru că, spre deosebire de Kayla, noi vedem. Şi pentru că vedem, suntem păcătoşi.. Iisus le-a zis: (Ioan 9:41)Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra. Pentru că nu suntem orbi, ajungem să nu mai vedem Nevăzutul (căci cele nevăzute ale Lui Dumnezeu se văd lămurit când…- Rom.1:20).

Dumnezeu ne-a născut prin Cuvântul Lui, ca să fim oameni ai Cuvântului Lui. Nu ai imaginii, nu ai imaginilor. De la început a poruncit El oamenilor de legământ să nu-şi fabrice imagini, chipuri (Exod 20:4), în schimb Dumnezeu a rostit cuvinte (Ex.20:1) şi S-a descoperit prin Cuvânt (Ioan 1).

 

Dumnezeu să ne ajute să controlăm ceea ce tinde să ne intre în suflete, ceea ce ne hrăneşte mintea, ceea ce ne educă sau ne intoxică. O şcoală a lumii acesteia, în care imaginile sunt violente, aţâţătoare, murdare, mincinoase, iar cei 7 ani de acasă sunt înlocuiţi cu zile şi nopţi şi ani de TV şi decibeli şi jocuri electronice, nu poate naşte decât indivizi mutilaţi sentimental, social şi spiritual. De lucrul acesta, lumea pare să se îngrozească mai tare (CNA) decât biserica, prea uşuratic de încrezătoare în faptul că nimic nu poate atinge decisiv ceea ce odată a fost binecuvântat.