Pendulul uman

minci.jpg

… fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. (Ap. Pavel, Gal.2:16)

Lumea de azi descoperă ceea ce crestinismul a afirmat de la început: că nimeni nu poate fi calificat ca neprihănit de calitatea faptelor sale! În cartea Promisiune Mincinoasă (The Promise of a Lie), autorul Howard Roughan (http://www.howardroughan.com/HowardRoughanExcerpts.html# ) scrie despre „Pendulul uman”, metafora care defineşte comportamentul instabil al individului pe parcursul vieţii, un comportament care poate parcurge fulgerător sau lent, vizibil sau ocult, distanţa de la exemplar la abominabil. Faptele (oricât de altruiste, onorabile, caritabile, sau alegeti orice epitet al eticii) nu pot defini pe cineva ca neprihănit…dovada, o multime de campioni ai bunului simţ, ai umanismului, ai bunelor intenţii, ai bunei-credinţe, ai etc etc, transformaţi fie de circumstanţe, fie (cel puţin aparent) absurd, în fiinţe capabile de cel mai cumplit rău.

Faptele, morala, etica, principiile, educaţia, nu sunt de ajuns ca să definească pe cineva ca neprihănit. Doar o natură nouă, divină, primită prin naşterea din nou poate realiza consacrarea, sfinţirea.

Omul natural e înclinat spre rău. Omul natural e, cu siguranţă, rău. Umaniştilor care ar dori să mă contrazică nu ţin să le indic mai mult decât ceeace sunt capabili să facă militarii cu civilii din teatrele de război, ce fac oamenii care ajung puternici sau care pot conta pe faptul că legea nu îi poate atinge, ce au făcut oamenii de la Cain până azi şi ceea ce vor continua să facă. Lucruri pe care motivaţia, oricare ar fi ea, nu le poate justifica, iar educaţia, nu le poate frâna.

Poate că dascălul nu-şi va viola eleva, poate că vecinul cumsecade de pe etajul tău nu-şi va ciopârţi familia cu toporul, poate doctorul care mâine îţi va umbla prin maţe nu se va face mangă la noapte, poate, poate nu…dar poate…

Există o singură nădejde pentru ca omul să devină bun: Cristos. Dar nădejdea asta e pentru foarte puţini oameni, deci să ne păstrăm pesimismul şi să începem să ne rugăm!

human.jpgfl-sol-e.jpg

4 thoughts on “Pendulul uman

  1. Inteleg pesimismul, insa …..totusi…oare nu se pastreaza nimic din creatia originara in noi?
    Imi este prea greu sa inteleg un rau ce pare a fi absolut.
    nu cred in notiunea de rau absolut raportat la umanitate.
    sau poate este de vina optimismul varstei mele….

  2. Salut, baracule🙂
    Cu siguranta pastram inca in noi chipul lui Dumnezeu, dar profund distorsionat, diform, care necesita reconstrucţie. Totuşi, pe de o parte, creştinul trebuie (apropos de subiect) să penduleze şi el- între pesimism şi optimism: pesimismul că omul este absolut rău, decăzut, lipsit de slava lui Dumnezeu, ceea ce îl împiedică într-o măsură oarecare să manifeste plenitudinea răutăţii sale iind harul general al lui Dumnezeu; optimismul că pentru aleşii Lui Dumnezeu, există nădejdea răscumpărării.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s