rugăciune

 

Îmi picură cuvinte în urechi, în minte,

(asemeni ploii piezişe căzute în ferestre)

Dar se lovesc prelins de aripile grele-

Obloane, sufletului meu, închise.

 

Aud, dar parcă-s surd la înţelesuri,

Iar sensurile pier pe un fundal sonor

Şi-aş vrea să mă întind înspre cuvinte

Să smulg bucăţi din sufletele lor.

 

Nu pot nimic.

Încremenit în fire,

Eu peste neguri nu ştiu să privesc.

Lumina din cuvinte mi-e străină-

Le-aud, le simt, le caut, le strivesc.

 

Atinge-mă Tu, Duhule, pe pleoape

Şi dă-mi lumina după care gem,

Din Logos dă-mi să sorb spre veşnicie

In hubros me sanemi hem.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s