Noi direcţii în misiologia ortodoxă?

Am privit azi cu tristeţe la degradarea concepţiei necesităţii recunoaşterii jertfei cristice pentru mântuire. La ştirile prânzului era prezentat pe unul dintre canalele TV un eveniment spiritual deosebit de important din Cecenia: inaugurarea celei mai mari moschei din… nu contează. O astfel de inaugurare mă lasă rece, tot astfel cum o astfel de ştire aproape că nu mă interesează. Mă veţi critica, poate, dar sincer acest “deosebit de important” pentru mine nu înseamnă nimica, cu atât mai mult cu cât el se întâmplă în Cecenia. Ceea ce m-a întristat însă, este faptul că în descrierea acestui eveniment a fost menţionat şi cuvântul de apreciere şi bucurie al bisericii ortodoxe ruseşti pentru realizarea acestei moschei… adică …mi-a venit greu să înţeleg: într-o ţară care se îndreaptă cu paşi repezi spre talibanism, într-o ţară care tinde să înlocuiască guvernarea laică cu o guvernare religioasă islamică, adică acelaşi islamism care în Pakistan devine din ce în ce mai violent contra creştinilor, care în Europa presează scoaterea creştinismului din şcoli şi ştergerea oricărui desen cu porcuşori din cărţile de poveşti sau din manuale, biserica lui Cristos zice Bravo la ridicarea unui bastion al anticreştinismului? E asta toleranţă şi respect?

Toleranţă înseamnă să îi laşi să construiască şi să se bucure, respect este să le dai pace să-şi trăiască religia, dar a trimite cuvinte de laudă şi apreciere mi se pare abdicare de la esenţa învăţăturii creştine. De ce să nu îi lăudăm atunci şi pe hinduşii care incendiază misiunile şi bisericile creştine din India cu tot cu preoţi şi misionari în ele? De unde atâta zâmbet pe bărbile ortodocşilor pentru islamici şi atâta pizmă pentru evanghelici. Un ecumenism prost şi o îmbrăţişare cu diabolicul stat încă sovietic: biserica ortodoxă rusă a trimis mai mult ca sigur acest mesaj datorită politicii prieteneşti a cecenilor cu Putin, dar cine a calculat consecinţele compromiterii mesajului bisericii? 

Consider această gafă ca fiind una de proporţii. Ştiu, se mai întâmplă şi la noi ca reprezentanţii cultelor evanghelice să dea cu bâta în baltă (am în vedere mesajul trimis la moartea preaf Teoctist, care nu s-a limitat la expunerea condoleanţelor, ci s-a apreciat binecuvântarea conducerii lui pentru biserică). Mă rog…marii prelaţi au poate altă lumină, mai bună, dar care lasă umbre mult prea negre peste creştinul de rând a cărui învăţătură se bulversează în confuzia creată de discrepanţa dintre proclamaţiile amvonului şi proclamaţiile politice ale unor “slujitori” care nici n-ar avea voie să se atingă de politică.

 

un link aici

One thought on “Noi direcţii în misiologia ortodoxă?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s