Când exegeza urmează hermeneuticii

Este o evidenţă faptul că în spaţiul religios interpretările scrierilor sacre date de fiecare mişcare religioasă sunt acceptate axiomatic, fără reclamarea vreunei demonstraţii, de către majoritatea adepţilor mişcării respective. Prea puţini sunt cei care se întorc la sursa primară care a generat la un anumit moment o anume tradiţie pentru a verifica acurateţea demersului hermeneutic al înaintaşilor. Creştinismul nu este nici el scutit de acest şablon al adoptării nefiltrate a modelului de gândire a întemeietorilor de cult. De pildă, este -cel puţin la noi- larg răspândită ideea (aş zice chiar, doctrina) că un creştin serios nu are voie să poarte bijuterii. O discuţie avută azi cu câteva persoane m-a pus pe gânduri. Sincer, subiectul nu a constituit mai niciodată un interes deosebit pentru mine, dar de data aceasta m-am întrebat care ar fi argumentul biblic pentru o asemenea afirmaţie.

Căutând, mi-am dat seama că logica interpretării Scripturii este, aici, oarecum ciudată. Adică avem o concepţie şi căutăm pasajul potrivit pentru a susţine această concepţie, sau preconcepţie.

Care este pasajul? 1 Petru 3:3-4, care zice

Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.

Adică  (pe scurt) podoaba voastră să nu fie pe dinafară, freze şi bijuterii. Punct.

Dincolo de respectul pentru opţiunea fiecăruia de a crede ce îi place în legătură cu acest subiect, nu pot să nu evidenţiez un aspect:

Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară,

                                               care stă în împletitura părului,

                                               (care stă) în purtarea de scule din aur sau

                                               (care stă) în îmbrăcarea hainelor

ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.

Este evident că urmărind pe aceste versete logica interdicţiei purtării de bijuterii, trebuie cu necesitate să afirmăm şi interdicţia de a purta haine. Aşa că, faptul că suntem creştini adevăraţi ar trebui să se vadă din faptul că umblăm dezbrăcaţi. Femeile au voie să poarte batic  :) 

Desigur, discuţia poate continua şi cu 1 Timotei 2:9  Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, care foarte des este citat incomplet, lăsându-se nerostite cuvintele “haine scumpe“.

Întrebare: ce înseamnă haine scumpe? Sau se pot purta bijuterii care nu sunt de aur? Dacă termenul “aur” se poate extinde asupra tuturor bijuteriilor, se poate interpreta versetul în sensul chemării la cumpătare şi simplitate şi extinzând categoria “haine scumpe” la maşini scumpe, case scumpe, vacanţe scumpe, celebrări scumpe? Ce înseamnă ieftin şi ce înseamnă scump? Este păcat lănţişorul unei credincioase care nu costă nici cât mânerul de la poşeta alteia?

Este evident faptul că în cele două texte citate accentul se pune pe importanţa omului interior, pe necesitatea unei preocupări deosebite pentru edificarea acestuia în comparaţie cu atenţia exagerată pe care adesea o punem pe omul biologic.

Cred că exegeza trebuie să premeargă interpretării. Cred că analiza trebuie să premeargă predicării. Cred că bunul simţ, decenţa, eleganţa trebuie să dea tonul îmbrăcării.

4 thoughts on “Când exegeza urmează hermeneuticii

  1. Foarte frumos Alex ce ai scris si f adevarat. Cred ca avea dreptate Domnul Isus cand spunea ca ne ratacim pentru ca nu cunoastem nici Scripturile si nici puterea lui Dumnezeu si am ajuns sa ne focalizam pe lucrurile exterioare si uitam interiorul, ceea ce e cu adevarat de pret. Ne cramponam si ne agatam de lucruri “ieftine” si uitam lucruri importante precum “sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” sau ne axam atat de mult pe exterior, imbracaminte, bijuterii si altele, incat uitam de dragostea si pasiunea lui Dumnezeu pt oameni si ne pasa de ce poarta sau cum sunt imbracati oamenii, in loc sa ne pese cu adevarat de ei. Sunt pt decenta, eleganta, frumusete, dar cred k avem nevoie de echilibru, de o rearanjare a prioritatilor si avem nevoie sa cunoastem cu adevarat pt ce bate inima lui Dumnezeu. Fii binecuvantat Alex.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s