Monitorul (1)

Pecs, 11.XI.2008

 

index

 

M-am simtit putin trist cand mi-am dat seama ca prietenii cu care venisem pleaca. Era normal sa plece, si totusi aveam un sentiment ciudat cand ma indreptam singur spre poarta spitalului.

Ca sa ajung la salonul meu trebuie sa cobor cateva trepte plasate chiar in fata intrarii. Apoi, spre stanga, traversez pana la capat un corridor lung. Pe corridor sunt puse scaune, destul de multe, iar pe scaune stau oameni legati la perfuziile prin care li se face chimioterapia.

Presupun ca o astfel de perfuzie dureaza destul de mult, fiindca unii citesc, altii completeaza integrame, unii dorm, iar altii nu fac nimic. Desi scaunele sunt oarecum grupate, observ ca oamenii nu-si vorbesc. Ma gandesc ca poate, vazandu-se zilnic, si-au epuizat subiectele. Sau poate nu au putere sa vorbeasca. Probabil ca sunt intr-o faza a bolii care ii impinge la interiorizare, la introspectie.nu par nici disperati, nici speriati, nici plansi. (Ma intreb cum e posibil ca unora sa li se ascunda faptul ca au cancer? Cand ajungi sa fii tratat intr-o astfel de clinica nu se poate sa crezi ca, de fapt, ai diabet sau pietre la rinichi. De la poarta si pana la WC scrie pe mai toate usile “oncologie”, iar pe pereti sunt lipite afise de informare si educare, cele mai multe cu referire la cancer.)

 

Personalul este amabil. (Personalul…parka asa se zice, desi sin punctual meu de vedere personalul e un tip de tren, mai incet si care se opreste in mai multe gari). In fine, angajatii spitalului sunt amabili. M-au intrebat daca vreau sa-mi instaleze TV in camera. I-am refuzat, in schimb ma bucur ca in fiecare zi sa am acces cateva minute la email.

 

Maine incep tratamentul. Pana acum mi-au facut o masca cu care imi vor fixa capul ca sa nu se miste cand imi vor bombarda creierul cu neutroni.

 

Mi-e dor de ai mei.

 

back-index

2 thoughts on “Monitorul (1)

  1. ATUNCI CAND INTORCEAM MASINA PENTRU A PLECA SPRE CASA TE MAI URMAREAM CU PRIVIREA IN TIMP CE TU MERGEAI SPRE POARTA SPITALULUI.AM VAZUT CUM NU TE PUTEAI UITA INAPOI,AM FI VRUT SA-TI MAI FACEM ODATA CU MANA….ATUNCI SI NOI AM PLANS SI NE-AM RUGAT PENTRU TINE.AM REALIZAT CA NICI NU TREBUIE SA TE UITI INAPOI….AI UN DRUM PE CARE TREBUIE SA-L URMEZI. DOMNUL SA FIE CU TINE IN FIECARE ZI TRAITA IN PECS,DEPARTE DE CEI DRAGI SI TOTUSI ATAT DE APROAPE DE INIMA TA.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s