Monitorul (6)

Pecs, 16.XI.2008

index3

Am plecat din spital. Azi noapte si noaptea asta stau la o pensiune. Noaptea dintre 14 si 15 mi-am petrecut-o pe holul spitalului pana catre 5 dimineata. In 14, pe la amiaza, ne-au mutat in saloanele de la etajul 1 cu toate lucrurile, fiindca parterul urmeaza sa fie dezinfectat. Pe luni, sper, ne vom reintoarce la locurile noastre.

Oricum, la etaj, situatia este (dintr-un punct de vedere) deplorabila. In saloane aerul e greu si oamenii sunt foarte grav bolnavi. In salonul 14 (acolo m-am mutat temporar) sunt 5 paturi. Unul dintre pacienti e plecat acasa pana luni. Mai am 3 colegi. Unul e batran si pare sa nu aiba nici rau, nici dureri, dar mai tot timpul doarme. E singurul din salon care are noptiera plina cu tot felul de mancare, fructe, bauturi. Cred totusi ca mi-a baut din sticla de suc, asa ca o sa-mi cumpar altul. Se pare ca e si putin surd, asa ca asistentele striga tare cand vorbesc cu el. Striga tare si vorbesc rar.

Oare de unde tendinta asta de a vorbi rar cand te adresezi unui om cu auzul slab? Daca aude, aude si cand vorbesti repede. Daca nu aude, nu aude nici cand vorbesti rar. Practic nu cu viteza de decodare a semnalelor are probleme omul, ci cu timpanul. Cunosc pe cineva care atunci cand vorbeste cu persoane care nu stiu romaneste le vorbeste rar, tare si intr-o romaneasca foarte stalcita; o propozitie ca “Mergem sa mancam in oras pe la 6”, suna cam asa: “SAA-SEE, OO-RAAA-S ! MEE-R-GEEEM ! MAN-CAAA-REE ! OK?” Strigatul acestor cuvinte e, bineinteles, insotite de gesturi ilustrative, de genul:

– cand striga “6” le arata ceasul de la mana stanga si cu aratatorul drept ciocaneste in sticla ceasului

– cand striga “oras” arata cu mana in directia centrului, iar

– cand striga “mancare” se freaca cu mana pe burta.

Acum, facem un exercitiu de imaginatie. Uitam ce am zis ca vrea sa comunice, iar cele 3 cuvinte “6”, “oras”, “mancare” nu au nici un inteles pentru noi, ca si cum am auzi in locul lor, de exemplu, “capl”, “dup” si “gom”. In plus, nici nu stim ca orasul e in partea indicata de mana sau oricum nu putem aprecia distanta la care se refera gestul. In atari situatii, e destul de probabil sa intelegi ca:

– CAPL + aratarea ceasului = mai avem de asteptat

– DUP + semnul spre centru = de dupa blocul ala

– GOM + frecatul pe burta = trebuie sa apara cineva cu senviciuri

Asa ca “Mergem sa mancam ceva in oras pe la 6” devine “Mai stam putin ca ne aduce cineva de acolo niste senviciuri”. 

Sa revenim la oamenii care aud prost. 

Am citit sau am auzit undeva ca timpanul unui aproapesurd de foarte multe ori nu reactioneaza mai bine la cresterea volumului. Daca un timpan nu reactioneaza la volumul normal al unei conversatii sunt sanse mari sa nu reactioneze nici in cazul cresterii volumului, ba din contra. Nu e chestie de volum ci de tonalitate. De obicei cresterea volumului determina fie pastrarea tonalitatii daca se da mai tare un difuzor, fie-in cazul vorbirii- o crestere a tonalitatii proportional cu cresterea volumului. Adica atunci cand vorbim mai tare folosim tonuri mai inalte, iar cand vorbim mai incet, tonuri mai joase. Daca amplitudinea tonului e prea ridicata pentru a incape in banda de frecvente receptate de timpanul deteriorat, marirea amplitudinii prin cresterea tonalitatii ce insoteste cresterea volumului nu va incape nici pe atat. Adica daca o vaca nu incape intr-un trabant, nu ai de ce sa speri ca va incape un elefant. De aceea exista cu privire la batrani o suspiciune cu privire la faptul ca se prefac surzi. Auzi adesea persoane din anturajul lor spunand: “Aude tot ce nu vrem sa auda” sau “Zice ca e tare de urechi, da’ ia zi ceva rau de el sa vezi cum te aude!”. Si asta, cel mai probabil, pentru ca instinctiv cand zici un lucru rau despre cineva, mai ales daca e prin preajma si chiar daca stii ca e aproape surd, lasi glasul mai spre soapta. Si finca in soapta de obicei avem tonalitati mai grave, mai joase, care incap in banda lui auditiva, mosul te aude cum il barfesti.

La fel se intampla cand ai difuzorul de la telefon rablagit. Ca ti-e spart difuzorul nu presupune nicidecum ca si microfonul e defect. Totusi, cred ca am vazut cu totii oameni care daca aud incet in telefon striga. Mai sunt si cei care (si astia, zic eu, nu au nici o scuza) atunci cand au o convorbire telefonica gesticuleaza, ca si cand celalalt ar vedea.

Cel mai tare insa, e sa vezi pe unul care umbla pe drum discutand si gesticuland de unul singur. Acum, nu mai poti fi sigur daca omul e schizo, sau daca poarta hands-free.

back-index5

3 thoughts on “Monitorul (6)

  1. cel care ti-a baut din suc imi aminteste de acelasi personaj…{batranelu ce isi cauta cu disperare cheile}.Nu isi cauta nici o data lucrurile personale pe noptiera lui si numai pe noptiera vecinului de pat.Asa a dat peste sticluta cu after shave omului de langa el.Na ezitat o clipa si la baut tot.De fapt cred ca lui i sa parut prea putin pentru-ca cauta in continuare in lucrurile vecinului. Ce a fost foarte amuzant ca dupa ce am pus apa minerala in aceiasi sticluta nu a vrut nici so mai vada.El ori cum mirosea foarte bine a proaspat barbierit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s