Monitorul (18)

  Pecs, 12.12.2008

satin

 

Nu stiu daca ati observat ca pijamaua clasica masculina este croita dupa tiparul de costum. Asazisa “camasa de pijama” este de fapt un sacou din material slab si fara captuseala, pentru ca unde s-a mai vazut camasa cu rever si cu buzunare pe solduri? Si unde ati vazut camasa cu doar 2 sau 3 nasturi?  Deci nu e camasa de pijama ci haina de pijama sau sacoul pijamalei.

Apoi pantalonii. Pantalonii de pijama sunt copia fidela a pantalonilor de la un costum cu exceptia gaicilor pentru curea, care la pijama lipsesc. In schimb au dunga si unii chiar manseta precroita. In plus pantalonii de pijama au doar 1 sau 2 nasturi la slitz, iar materialul din care sunt facuti e din panza cu modele care variaza de la cele mai de prost gust (tractorase sau dungi maro alternand una lata si alta ingusta pe fond bleu, sau dungi roz inchis pe fond galben, sau  deschideti dulapul si uitati-va la pijamaua voastra) pana la modele acceptabile. Modelele de material de pijama sunt asa cum sunt fiindca probabil cei care le fac sunt de parere ca oricum noaptea e-ntuneric si nu te vede nimeni.

 

Avem deci costumul de pijama. Acum sa facem un exercitiu simplu de imaginatie. Presupunand ca suntem oameni normali, care dintre noi s-ar imbraca cu sacoul direct pe piele sau peste maieu? (exceptie macho din zona mediteranei, care oricum poarta si pantofi fara soseta) Sau cum ar arata un om in costum si cu slapi de guma? Sau in costum si in sosete?

 

Apropos de costum si sosete… urasc sa merg la cineva in vizita la vreun eveniment imbracat la costum si cand ajung acolo sa trebuiasca sa ma descalt. Cum arata un barbat imbracat in costum si in sosete, sau costum si papuci de molton? Daca e musai, ma descalt (treaca de la mine, mai bine mergeam in blugi) dar problema se complica daca gazda are la un moment dat idea de a imortaliza evenimentul cu aparatul foto, ba mai are si idei regizorale si iti spune unde sa te asezi pentru poza. Ati vazut poze in care oamenii stau pe scaune imbracati elegant si in sosete? … Asta imi aduce aminte ca prin sud, dupa revolutie, era o “moda” cum numai la noi ar fi putut sa apara: barbatii erau imbracati in camasi albe, stramte, cu maneca scurta, chinezesti si de nailon, care cand se lipeau de piele deveneau transparente asa ca, fiind purtate fara maieu pe dedesupt  lasau sa se vada bine printre firele de par negru tzatze sau burice transpirate. Camasa era bagata in pantalon lung de stofa neagra  prins la brau cu curea turceasca din imitatie de piele cu catarama Pierre Cardin sau, dupa caz, Christian Dior. La aceasta costumatie incaltarile constau in slapi cu inscriptii gen Ciuan Ling sau Puna, iar accesoriile obligatorii- ochelari de soare cu oglinda pusi pe varful capului, ghiul, lant, bratara si o punga cu seminte de floarea soarelui.

 

Pijamaua mi se pare deci cea mai neinspirata nascocire vestimentara dintre toate cate exista. Se presupune insa ca aceasta pijama este produsul fericit al unei evolutii dificile, a unei adevarate revolutii a modei masculine care a trebuit sa rastoarne o piesa de rezistenta  capabila sa faca penibil pana si pe cel mai nobil cavaler: camasa de noapte.  Imaginati-va ca dupa un bal stralucitor, dupa o intalnire cu Cancelaria, dupa un discurs memorabil in Parlament sau dupa un turnir eroic, barbatii intrau in dormitor si dupa ce dezbracau hainele de stofe scumpe impodobite blanuri rare si cu nasturi de aur, dupa ce-si asezau langa pat coroana grea batuta cu nestemate, sau armura, sau dupa ce-si desfaceau papionul, acesti eroi ai zilei se imbracau intr-o rochie alba lunga pana la jumatatea gambei si in cap isi puneau un fes cu canac zblendurant in jos pe spate pana intre omoplati… maretia zilei, omul impunator, leul, eroul deveneau brusc purtatori de rochie. Acestei rochii i se zicea tot camasa… Sau: pe vremea aia barbatul visurilor unei fete era tipul educat, elegant, aventurier, curajos, dispus la sacrificiu, cu uniforma de ofiter, cu trese, snururi si medalii si daca-l gasea si avea norocul sa se marite cu el…in noaptea nuntii se trezea in pat cu un om cu favoriti, mustete rasucite si barbison imbracat in rochie si purtand fes cu canac.  

 

Revenind in zilele noastre, trebuie sa amintim si pijamalele de lux. Cele scumpe. Facute din satin sau matase, lucioase, cu modele fine, discrete; doar ca desi aceasta pijama este cu siguranta mai reusita decat cea ordinara aspectul celui care o poarta nu este deloc mai fericit, fiindca pana la urma tot costum cu slitz in 2 nasturi e, si in plus cat de bine se potriveste satinul cu masculinitatea? (aici era sa fac o gluma slaba, dar ma abtin…poate o trimit pe email solicitantilor)

 

La antipodul celor care poarta satin sau matase sunt cei care de prin septembrie isi iau izmenele. Asta ii scuteste de niste manopere “inutile” la culcare si la trezire. Adica seara isi dau pantalonii jos si se culca cu izmenele de pe ei, iar dimineata isi trag repede pantalonii peste izmene si fug la servici.

 

Am mai observat (aici vad zilnic zeci de pijamale) ca acasa oamenii nu poarta mereu intreg costumul de pijama. Unii poarta doar “camasa” altii poarta mai mult pantalonii. Asta se vede dupa intensitatea culorii. Cam rar am vazut pijama care sa aiba aceeasi culoare la ambele piese. De obicei una e mai decolorata decat cealalta. Asa ca daca vezi pe unul cu camasa mai decolorata decat pantalonii, atunci ala face parte din categoria izmanarilor.

 

Problema cu izmenele e la fel de  aiurea ca si cea cu pijamalele. Ganditi-va ce culori au izmenele. Ganditi-va cum se vede o izmana de sub pantalonul unuia in costum si care sta picior peste picior. Mi-amintesc ca a fost (tot imediat dupa revolutie) o moda a izmenelor… cine avea izmene cu slitul cusut si cu scris cauciucat pe crac era smecher si invidiat de cei ce nu aveau. Moda asta a fost asa de electrizanta incat pana si femeile au inceput sa poarte izmene. Se cumparau izmene albe, groase, si inainte sa se aplice scrisul cauciucat se vopseau cu Galus, se scotea elasticul si se baga snur… asta ca sa vedem cum se intoarce roata: dupa “barbati in rochie” vine “femei in izmene”.  Producatorii chinezi de ismene au fost probabil socati ca in plina vara li se epuizau stocurile si ca Romania inghitea in luna lui cuptor tone de ismene. Cica asta fiindca nu existau treninguri. Ba fiindca in loc sa le zicem chinezilor sa ne dea treninguri noi am zis ca mai bine luam ismene si ne facem singuri trening. Altii ar zice ca ismenele erau mai ieftine. Pai precis ca dupa prima luna pretul ismenelor a ajuns sa bata pretul treningurilor, ca asa e la noi, ce se cere se scumpeste. Unde mai pui costuri aditionale de vopsit, de aptibild si de fier de calcat care avea talpa distrusa dupa cateva aplicari cauciucate (adica fier de calcat nu, ca smecherii il luau gratis de la Electromures).

 

Cu siguranta mai putem vorbi despre cei care inca poarta pe strada maieu chinezesc cu gaurele, eventual cu cateva pete vechi (de mustar?) care nu mai ies la spalat sau despre cei care poarta burta si lant gros de aur cu medalion Versace, de cei care au unghie lunga la degetul mic, de cei care umbla in pantaloni largi visiniu deschis sau vernil etc. Poate altadata…

 

 

10 thoughts on “Monitorul (18)

  1. ….de abia pot sa sa scriu, ma doare stomacul de atata ras, stiu ca nu trabuia sa citesc dar nu m-am putut abtine…..Alex, esti tare…

  2. ION si MARIA se inteleg de acasa sa mearga la cumparaturi; vor sa cumpere pentru ION o pereche de izmene.Ajunsi la supermarket MARIA se duce la vanzatoare si spune ; Buna ziua as dori si eu o pereche de indispensabili . La care ION sare cu gura ;FA MARIE EU N-AM IZMENE SI TU IMI IEI INDISPENSABILI !!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s