Monitorul (19)… si ultimul

Pecs, 18.12.2008

Despre crestere

1)      Despre cresterea elementara

Spunea Inteleptul ca ceea ce este stramb nu se mai poate indrepta si ca ceea ce lipseste nu poate fi trecut la numar (Ecl. 1:15). Cred ca, mai ales in privinta lucrurilor elementare, afirmatia se potriveste foarte bine. Sa va exemplific. Consider ca lucrurile elementare sunt cele care se deprind in primii ani de viatsa, chiar inainte de a merge la scoala. Daca pana la 10 ani unei persoane nu i s-au format deprinderile elementare de genul- sa nu manance cu gura deschisa, sa scuipe si sa nu-si sufle mucii pe trotuar, sa nu caste fara sa puna mana la gura, sa nu tuseasca pe omul de langa el etc, poate ca mai are ceva sanse sa se acomodeze cu societatea pana pe la jumatatea adolescentsei. Un exemplar al celor care au fost lipsiti de cresterea elementara este colegul meu de salon, B… bacs (unii va mai aduceti aminte de el…cel fara piciorul stang)

 

Probabil ca undeva la maturitate a aflat ca ragaitul tare si lung e specific unui animal din care se fac jumari, cum ce lipseste nu poate fi trecut la numar, isi aminteste lucrul acesta intotdeauna cu o secunda prea tarziu. Asa ca tipul ragaie. De 50 de ori pe zi. Si de fiecare la sfarsitul grohaiturii, probabil ca i se aprinde becul cu “Nu e frumos” … doar o secunda mai tarziu. In cele mai multe situatii o secunda chiar nu conteaza. Nimeni nu moare de foame daca mananca o secunda mai tarziu, antibioticul nu-si intrerupe ciclul daca il iei o secunda mai tarziu, prietena nu-ti reproseaza daca ai intarziat o secunda etc. In cazul lucrurilor elementare, lucrurile stau altfel. Daca ti-ai adus aminte o secunda mai tarziu ca nu trebuie sa iti sufli nasul pe trotuar, degeaba mai scoti batista din buzunar. Sau dupa ce ai tusit pe omul de langa tine nu mai poti sa iti retragi microbii. Daca ai ragait nu poti sa spui “imi retrag cuvintele” pentru simplu motiv ca porcul nu foloseste cuvinte. Revenind la colegul meu, dupa ce gafeaza (a tszecea oara) de fiecare data incearca sa repare; de fiecare data la fel: se uita la mine, isi clatina dezaprobator capul si se mira: “iioooaaiiii!… – iiooaaiiii!…”. Acest gen de autocritica e total nereusit, pentru ca daca in acel moment ar intra cineva in camera, mutra lui dezaprobatoare, clatinatul din cap si iiooaiii-iioaiii, plus mirosul de colbas (carnat) i-ar transmite nou venitului ca de fapt eu am facut ceva nepotrivit si de prostgust, ca eu sunt cel care ar trebui sa ma scuz.

 

Despre (ne)spalatul pe maini a lui B… bacs v-am zis randul trecut. Acuma va spun despre spalatul pe dinti: nu se spala niciodata pe dinti. Acum, despre maini nu am avut cum sa-i spun fara sa il jignesc, insa intr-o zi, dupa mancare, i-am oferit asa, cu un aer naiv, ca din politete, sa incerce pasta mea de dinti (nagyan fris). La care, culmea culmilor, a dat dispretuitor din mana si a zis “nem kel”, a deschis noptiera si mi-a aratat o scobitoare. UNA! (pate mai are si altele, cine stie?). La care eu n-am putut sa zic decat “A, ok…”

 

2)      Despre cresterea somatica

Ca si cresterea elementara si cresterea somatica trebuie sa se produca de la nastere si pana la maturitate. Daca se intampla dupa 20 de ani ceea ce creste nu mai este sanatos, este atipic, tumoral, anormal, patologic, de nedorit. Cine isi doreste sa ii creasca pe stomac o bucata de carne? Sau par pe nas? Sau din nas? Sau pe urechi si in urechi? Sau ce femeie se bucura ca incepe sa-i creasca mustatza?  Astfel de cresteri, desi nedorite sunt totusi foarte frecvente si produc suferinta. Asa este celalalt coleg al meu de salon, domnul X. Va spuneam ca are alergie la substantele de tratament. Pe masura ce acestea i se acumuleaza in organism reactioneaza tot mai puternic. Asa ca in cateva saptamani fatsa a inceput sa i se modifice, si sa ii creasca nasul, buza superioara si urechea dreapta.

Saracul om arata ciudat si sufera desi ceea ce vad si scriu poate ca pe unii va face sa zambiti. Nasul si buza, fiind foarte umflate, parca le-ar fi imprumutat de la o alta persoana-  sunt rosii, contrastand puternic cu fatsa palida, iar datorita umflarii care a intins pielea, nu au riduri, de parca ar fi nou noute insa gresit croite, dimensionate.

 

Nasul il incurca la privit. Cand se uita spre stanga campului vizual trebuie sa inchida ochiul drept astfel ca imaginea formata pe creier sa nu contina si un nas rosu. Cand vorbeste cu cineva sau cand face integrame isi intoarce tampla spre interlocutor sau spre careul de cuvinte ca o pasare (cei care aveti bunici la tara stiti cum se uita curca in lemne sau closca daca te apropii de cuib, nu?). Si mai mult il face sa semene cu o pasare faptul ca in contrast cu nasul si buza superioara, barbia si buza de jos parca i-au intrat in gat luind locul marului lui Adam, si transformandu-i profilul in ceva cu cioc. Ii doresc sa se vindece repede! E si un om credincios, caruia ii place Cuvantul lui Dumnezeu.

 

Concluzia e ca toate isi au vremea lor, suferinta si tamaduirea isi au fiecare vremea lor (Ecl. 3) si cresterea isi are vremea ei, iar daca se face la vreme nepotrivita il sluteste pe om si il mutileaza.

 

3)      Despre cresterea parerii de sine

Toti angajatii spitalului sunt oameni extraordinar de amabili. Grijulii, preocupati de munca lor. Spre deosebire de multi doctori si multe asistente de la noi care se comporta cu internii de parca  bolile lor si ei insisi sunt doar mofturi menite sa le strice ziua de serviciu sau somnul din timpul de garda, aici daca suni de 5 ori la sonerie intr-o noapte si zici ca ti se pare ca ai febra, de 5 ori iti ia temperatura si intre timp iti spune zambitor sau macar amabil cateva cuvinte de linistire sau incurajare. De la aceasta regula generala, trebuie sa existe si o exceptie, nu? Exceptia nu e nici seful spitalului, nici asistenta sefa, nici femeia care imparte numere de ordine, nici portarul (care la noi e sef si daca vrea el intri si daca nu vrea stai afara) ci femeia care aduce mancarea. Una dintre cele 2 femei care aduc mancarea. Oricum, e de treaba si ea, doar ca are o parere de sine foarte dilatata. Explic. (Nu stiu cum o cheama asa ca o sa ii zic kakaos tanti):

 

In salon (pe langa paturi si dulap si noptiere) avem o masuta rotunda cu 3 scaune si o priza.

 

Kakaos tanti considera ca masuta e acolo ca dimineata sa isi puna pe ea punga cu chifle si punga cu iaurturi.

Eu consider ca masuta e acolo ca seara sa imi pun laptopul la incarcat.

De aici, conflictul.

 

Cand e de serviciu colega ei, vine dimineata in liniste in salon si pune pe noptiere mancarea. Daca ai paharul la vedere il umple cu cacao (cand te trezesti daca vrei il bei, daca nu il golesti in chiuveta).

Cand e randul lui kakaos tanti, la 7 fara 10 striga pe hol: “MICUL DE JUUUUN! DESTEPTAAAREEEAAAA! HAIDEEETI ! CINE VREA CACAOO SA VINA CU CANAAA !”

Majoritatea oamenilor ies cu ochii lipiti de somn, cu cana in mana si se pun la coada la cacao si la chifla si iaurt. Cine vrea. Mai sunt si care nu vor. Eu de exemplu, obisnuit de ani de zile sa nu mananc dimineata, prefer sa mai dorm putin in loc sa ma duc la portie, asa ca raman in pat.

Pana la urma, constiinta nu o lasa pe kakaos tanti, asa ca incepe sa umble prin saloane sa vada cine nu a primit. Cand intra in salonul nostru, masuta rotunda cu trei scaune ocupata. Stiind ca nu stiu ungureste, incepe “Olexander, LAAP-TOOOP, LAAAP-TOP!”, si invariabil eu zic “IBM, nagyan yo!”. La care ea le spune colegilor mei ca nu inteleg ungureste, si isi pune punga cu chifle pe un scaun si punga cu iaurturi pe altul si imi primesc cana cu kakao.

 

4)      Despre cresterea si descresterea Imperiului otoman

Nu mai scriu fiindca deja a scris Dimitrie Cantemir si cine vrea poate merge la biblioteca sa citeasca.

 

5)      Despre cresterea si alunecarea predicatorilor

 

Discutam (chat) cu un prieten despre megapredicatori si megapastori. Despre crestere. Cat si pana unde te afli in zona de siguranta.

Am observat un fenomen care ia amploare. Un predicator prinde unda harului si incepe sa creasca. Creste in intelegerea unor lucruri biblice, creste in expunere, in elocinta, in convingere, in capacitatea de a colabora cu Dumnezeu, creste in popularitate, creste in dimensiunea auditoriului si in numarul celor care raspund Evangheliei sale. Biserica lui creste, alte biserici care primesc slujirea lui cresc, posibilitatile si ocaziile de a vesti Scriptua cresc si ele, numarul invitatiilor la TV si la interviuri creste. Totul in jurul unui astfel de om creste. Sanatate, prosperitate, caritate, slujire, slujitori, misiuni noi, scoli noi, programe noi. Finantele personale, instrumentele personale cresc si ele. Si in mijlocul acestor lucruri care cresc ca o padure vrajita sta omul si Dumnezeu, pana cand prabusirea acestei paduri, daca ar fi posibila, ar fi catastrofala prin proportiile ei. Mii de copii din Africa ar ramane nesponsorizati, zeci de mii de membri ar ramane fara busola, milioane de dolari s-ar imprastia prin conturi, edituri, asociatii, fundatii, programe TV ar trebui sa isi opreasca activitatea, sute de oameni ar intra in somaj. In astfel de momente pare ca oamenii care au crescut cu Dumnezeu, si care au fost folositi pentru crestere (1 Cor 3:6), se lasa sedusi de ideea, alimentata de managementul industriei care se dezvolta in spatele lor, ca mentinerea gigantului si continuarea dezvoltarii lui la nivel mondial, se poate face doar prin gandirea, predicarea, programele celui care a realizat sub inspiratia lui Dumnezeu megabiserica. Si din acest moment Cristos este trecut intai pe plan secundar, apoi estompat in decorul din spatele amvonului, apoi redus la un simbol grafic si in fine, lasat deoparte. Megapredicatorul incepe sa ia lucrarea in propriile maini, sa faca cursuri de sociologie si psihologie, sa se perfectioneze cu cei mai buni specialisti in arta discursului si sa ia lectii de actorie, sa isi largeasca colectia de costume si sa aiba in staff, neaparat, un consultant de imagine si un hair stylist, o pagina web personala si o companie de impresariat care sa il mentina departe de orice posibila murdarie a lumii afacerilor. Contra unei sume saptamanale prenegociate el cedeaza drepturile de autor companiei. De la acest moment, omul care alerga gratis si plin de bucuria mantuirii de la o biserica la alta, de la o conferinta la alta, omul care era fericit sa se vada folosit de Dumnezeu, care statea in post si rugaciune la fel de mult ca in studiu si in partasie, omul care dadea totul numai sa vada ca oamenii sunt mantuiti isi afiseaza pe pagina web o rubrica intitulata “resurse”, unde vei gasi cel mult: un calendar de citire a Bibliei intr-un an, o biblie online si cateva schite de predici descarcabile in format pdf.

“Resurse”le inlocuiesc rubricile populare gen “Asculta-ma aici” sau “Vizioneaza predica” sau “Invataturile din anul cutare”. Predicile nu au disparut, inregistrarile video nu s-au pierdut si invataturile nu au fost sterse, ci au fost trecute de pe server pe DVD sau tiparite, asa ca le gasesti la alta rubrica: “Cumpara”. Cand dai clik aici se deruleaza coperte lucioase de CD sau carti si ceea ce e socant: pana nu demult autorii erau doar un nume scris cu caractere ceva mai mici undeva deasupra titlului. Eventual o poza a autorului, de multe ori alb negru sau color dar de mici dimensiuni, gaseai doar pe coperta a 4-a a cartii sau in interiorul Cdului (DVDului). Apoi poza s-a mutat pe pagina de garda, iar azi o gasim direct pe coperta, mare cat toata coperta, zambitoare, excelenta:

 

joel joyce-m 

 

 

 

leonard  norm

hinn

back-index5

7 thoughts on “Monitorul (19)… si ultimul

  1. salut ALEX .NOI SANTEM FOARTE BUCUROSI IN SEARA ASTA LA GANDUL CA A SOSIT SI ULTIMA NOAPTE PE CARE O MAI DORMI LA PECS .CRED CA TE DESPARTI CU MULTA BUCURIE DE B…BACS,DE X…UROM SI NU O SA-TI PARA RAU NICI MACAR DE KAKAOS NENY. ACASA TE ASTEAPTA CELE MAI DRAGI FIINTE DIN VIATA TA . CEZARA care a crescut foarte mult si este o frumusete de fetita,TUDOR care plange in fiecare zi de dorul tau si nu in ultimul rand GABI care te asteapta cu mult drag sa te intorci.Te asteapta mama SANDA asa cum nu te poate astepta decat numai MAMA,si apoi noi toti ceilalti.DOMNUL SA FIE CU TINE IN CALATORIE.Din partea nasilor vostri

  2. P.S. imi cer scuze ,am vrut sa inchei comentariul cu salutul;SARBATORI BINECUVANTATE ,nu sa transmis nu stiu din ce motiv ,am incercat a doua oara si am patit la fel; Acum o iau iarasi de la capat si sper sa mearga; DIN PARTEA NASILOR VOSTRI ,MULTA SANATATE SI SARBATORI BINECUVANTATE !

  3. Vio, Bety, multzumesc. Nu doar pentru urari ci pentru tot ajutorul pe care mi l-ati dat.
    Si eu va doresc sanatate si binecuvantare tuturor (Astept sa il revad pe Luca, acum precis ca nu mai seamana deloc cu bebele de acum aproape 2 luni).

  4. Dan, sa nu uitam niciodata ca omul din spatele amvonului trebuie sa se vada doar atata cat sa reflecte lumina lui Cristos spre ascultatori (cititori) si nu sa se desfasoare pe sine in lumina reflectoarelor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s