De la simbol la utilitate

shoe

Săptămâna trecută am avut maşina în service. Taxiurile costă şi nici nu fac curse relativ scurte. Aşa că am făcut câteva drumuri per pedes şi mi-am amintit ce patrie prăfuită avem. Am pornit de acasă cu pantofii lustruiţi şi am ajuns după 10 minute de mers cu ei gri. Îmi venea să îi şterg pe fiecare de gamba celuilalt picior, dar … pantaloni de stofă, neagră… batista…, i-am lăsat aşa prăfuiţi şi am intrat în biserică.

De obicei, în Joia Mare, multe biserici evanghelice practică în mod simbolic spălarea picioarelor. Unii evanghelici numesc acest act sacrament şi îl aşează alături de botez şi de împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului. Dar nu despre valoarea sacramentală a spălării picioarelor aş vrea să discut (pentru mine, oricum, nu e sacrament- în primul rând- pentru că acest simbol nu exprimă nici moartea mântuitoare a lui Cristos şi nici învierea Sa glorificatoare, în al 2-lea rând- pentru că nu exprimă în nici un fel relaţia mea ca individ cu Mântuitorul, iar- în al 3-lea rând, pentru că textul din Ioan 13, citit fără grabă, nu ne permite o astfel de abordare). Este de notorietate că poruncile lui Isus au fost în mod consecvent practice: exemplu,

Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi:

1) Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,

2) binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă,

3)  rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.

4) Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă.

5) Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.

6) Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.

7) Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.           

Am văzut o preocupare exagerată pentru îndeplinirea impecabilă a ritualurilor simbolice. Am văzut o preocupare exagerată pentru detaliile tehnice şi pentru alegerea partenerilor (pentru cei ce nu ştiu, acest rit nu poate fi îndeplinit de unul singur; adică nu îmi spăl eu mie picioarele, ci ni le spălăm unii altora). O grijă deosebită de a nu greşi acest simbol. O spun cu părere de rău, multe biserici evanghelice au rămas doar cu simbolurile.       

Partea practică a Evangheliei este lăsată pe dinafară. Nu ne ajutăm între noi decât dacă suntem prieteni, ne revoltăm imediat ce cineva îndrăzneşte să ne încalce vreun drept, cerem prea mult şi dăm prea puţin, nu ne rugăm pentru cei ce se poartă rău cu noi şi nu îi binecuvântăm nici măcar pe fraţii noştri. Pentru prea mulţi pocăiţi spaţiul din jurul amvonului este o scenă de etalare personală, iar comunitatea nu mai e formată din fraţi şi surori ci din spectatori şi concurenţi. Mulţi sunt dispuşi să caute o altă scenă într-o altă biserică dacă cea din biserica locală devine mai dificil de exploatat.       

Oare nu asta este forma de evlavie căreia îi tăgăduim puterea?       

Oare nu ar trebui să ne concentrăm pe aspectele practice, în primul rând, şi pe simbolistică în subsidiar?      

 

Oare nu ar fi cazul să privim la actualizarea aplicativă a unor pasaje care sunt prea simbolice? Nu ne legăm prea mult de lucrurile care nu ne hrănesc nici pe noi şi nici pe semenii noştri? Când Isus a privit gloatele flămânde şi a spus ucenicilor “Daţi-le voi să mănânce”, ucenicii nu s-au gândit că Domnul vorbea simbolic cerându-le să predice mulţimii flămânde. Când evreii (gazdele) spălau picioarele oaspeţilor acest gest era unul nu doar tradiţional, ci practic. Iar gestul Domnului este de fapt un model, de mulţi neînţeles, de leadership slujitor şi bazat pe 1) o identitate clară, 2) o conştiinţă clară a harului lui Dumnezeu, 3) o conştiinţă clară a timpului şi profunzimii lucrării şi 4) o conştiinţă clară a răspunderii faţă de Tatăl (analizează rapid primele 3 versete din Ioan 13).  

 

Mergând pe algoritmul interpretării “Atunci şi Acolo- Acum şi Aici” cum ar fi dacă în loc de spălarea picioarelor, am face lustruirea pantofilor? Hm, dacă vrea cineva să dea cu pietre… aveţi grijă, că Domnul însuşi spune că spălând picioarele ucenicilor nu a făcut altceva decât să-i înveţe, să le dea o pildă, în sensul

     1)            că cel mai mare trebuie să slujească celui mai mic

Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis

2)            că egalii trebuie să-şi slujească reciproc

Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora

3)            o pildă a smereniei

Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu

Înainte de explicarea pildei, Domnul îi întreabă dacă au priceput ceva din gestul Său

După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: “Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?” şi nimeni nu a zis “Da, ne-ai spălat picioarele”. Tăcerea lor a însemnat că înţelesul gestului este mai profund decât actul în sine, iar după acest episod, nicăieri în Scriptură nu vom mai găsi ca practică bisericească spălarea picioarelor.

 

2 thoughts on “De la simbol la utilitate

  1. e trist ca fara sa ne dam seama ne lasam dusi de val si pierdem esenta si semnificatiile actiunilor lui Hristos Isus si ne “facem datoria” luand modelul exterior si implinind formele golite de continut…

    Alex, e fain articolul… deschide ochii…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s