po-căinţa

Pocăinţa, este asociată foarte adesea, aproape automat, fie cu aderarea unei persoane la o mişcare creştină alta decât cea de stat (ortodoxă sau catolică), fie cu o stare de remuşcare acută pentru păcat.

Al doilea sens este adesea exagerat, hiperbolizat şi în mod greşit, este considerat un semn al întoarcerii reale a omului la Dumnezeu. Mai ales în cadrul mişcărilor creştine axate pe exprimarea publică a trăirilor sufleteşti, acest sens este parte a învăţăturii şi pretinde membrilor mişcării, cultului sau grupării să manifeste o căinţă puternică în vederea primirii harului. Îndemnurile sunt atât de manipulante încât cei care nu pot să aibă remuşcări şi chin sufletesc, lacrimi şi transpiraţie, trăiesc sentimente de angoasă şi ajung să se vadă respinşi de la iubirea lui Dumnezeu. Presărarea discursurilor cu lozinci de genul că Dumnezeu nu poate să lucreze din cauza celor împietriţi, a celor cu inima împietrită prezenţi în adunare, face ca cei ce nu pot să verse lacrimi amare să se simtă excluşi, păcătoşi, piedici în calea harului.

Haideţi să vedem cum s-au pocăit primii ucenici:

rep

Matei 4

Simon Petru şi Andrei
18 În timp ce mergea pe malul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi, pe Simon, zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau un năvod în mare, căci erau pescari. 19 El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ 20 Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.

Iacov şi Ioan

21 Mergând mai departe de acolo, El a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, şi îşi cârpeau năvoadele. Isus i-a chemat, 22 iar ei au lăsat imediat barca şi pe tatăl lor şi L-au urmat.

Matei 9

Matei

9 Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, şezând la masa unde se colectau taxele şi i-a zis: „Urmează-Mă!“. El s-a ridicat şi L-a urmat.

Ioan 1

Un ucenic, Andrei, Petru, Filip, Natanael

35 În ziua următoare, Ioan stătea iarăşi cu doi dintre ucenicii lui 36 şi, văzându-L pe Isus trecând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ 37 Cei doi ucenici ai lui au auzit ce a spus şi L-au urmat pe Isus 38 Isus S-a întors şi, văzând că aceştia Îl urmează, i-a întrebat: – Ce căutaţi? Ei I-au răspuns: – Rabbi – care tradus, înseamnă „Învăţătorule“ – unde stai?

39 El le-a zis: – Veniţi şi veţi vedea!  Ei s-au dus şi au văzut unde stătea; şi în ziua aceea au rămas cu El. Era cam pe la ceasul al zecelea. 40 Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi-L urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 El l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia!“ – care este tradus „Cristos“. 42 Şi l-a dus la Isus. Când l-a văzut, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan; tu vei fi numit «Chifa»“ – care este tradus „Petru“

43 A doua zi Isus a vrut să se ducă în Galileea. L-a găsit pe Filip şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ 44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

45 Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis: – Noi L-am găsit pe Cel despre Care a scris Moise în Lege, precum şi profeţii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret!  46 Natanael i-a zis: – Poate ieşi ceva bun din Nazaret?!  Filip i-a răspuns: – Vino şi vezi!  47 Isus l-a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată, într-adevăr, un israelit în care nu este viclenie!“ etc

Aţi sesizat în descrierea acestor porniri pe cale ca oamenii respectivi să cadă în agonie cu lacrimi şi cu mustrări neîmpăcate de conştiinţă?

A, da! Păi asta era înainte de crucificare!

F.Ap 8

Famenul etiopian

36 În timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis:  – Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat? 37 Filip a zis: – Dacă crezi din toată inima ta, poţi!  El i-a răspuns: – Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu! 38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât şi eunucul, iar Filip l-a botezat. 39 Când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut şi şi-a continuat drumul bucuros.

Simplu. Natural. Fără isterii.

A…, poate că nu aveau păcate majore!

Hai să vedem pe un ucigaş şi un persecutor:

F.Ap. 9

Saul (Pavel)

În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer. 4 El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: – Saul, Saul, de ce Mă persecuţi? 5 El a întrebat: – Cine eşti, Doamne? Isus i-a răspuns: – Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! 6 Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci! .

7 Bărbaţii care-l însoţeau în călătorie s-au oprit amuţiţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. Prin urmare, l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. 9 Timp de trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.

10 În Damasc era un ucenic pe nume Anania. Domnul i-a vorbit într-o viziune: – Anania!

– Iată-mă, Doamne! a răspuns el.  11 Domnul i-a zis: – Scoală-te, du-te pe strada numită „Dreaptă“ şi caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Iată, chiar acum el se roagă 12 şi a văzut într-o viziune un om pe nume Anania, intrând şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea!  13 Anania I-a răspuns: […]  17 Anania a plecat, a intrat în casa undeera Saul şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m-a trimis Domnul – Isus, Cel Care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai – ca să-ţi recapeţi vederea şi să fii umplut de Duhul Sfânt!“ 18 Imediat, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi, şi el şi-a recăpătat vederea. Apoi s-a ridicat, a fost botezat 19 şi, după ce a mâncat ceva, i-au revenit puterile.

Simplu. Fără mare spectacol.

A, dar nu i-am spus pe toţi apostolii! Să nu se fi căit nici unul?

Ba da. Iată unul care s-a căit:

Matei 27

Iuda

Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi la conducătorii preoţilor şi la bătrâni, 4 zicând: – Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat! Ei i-au răspuns: – Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

5 El a aruncat arginţii în Templu şi a plecat. Apoi s-a dus şi s-a spânzurat.

Nu vreau să fiu înţeles greşit: regretul pentru trecutul păcătos, aversiunea faţă de păcat, tristeţea în cazul cedării la tentaţii, mustrările cugetului, toate acestea sunt elemente care însoţesc pocăinţa, care ne acompaniază pe drumul sfinţirii în paralel cu  rodirea de fapte bune, trăirea etică, trăirea biblică şi slujirea lui Cristos. Ceea ce critic este practica şi învăţătura care pretind în mod obligatoriu ca aceste sentimente să fie manifestate public, să fie alimentate artificial şi calificate ca semn de spiritualitate.

Ştiu:

Copy of diferit 2

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s