Pentru bolnavii care parcurg etapa anxietăţii

Cancer

Zile agitate, zile calme, zile însorite sau reci. Zile.

Cum ar fi fost ca aceste zile, să nu fie? Mă plâng de stres, de epuizare, de faptul că zilele sunt din ce în ce mai grele, mai derutante, mai extenuante. Apoi mă întreb din nou: Cum ar fi fost ca aceste zile să nu fie?

Cum ar fi fost să nu mă mai sâcâie copiii, să nu mă mai streseze şefii, să nu mă cicălească soţia, să nu mă anunţe banca că-s în întârziere cu ratele, să nu mă plictisesc la timpul de învăţătură…cum ar fi fost să fie întuneric si liniste si frig şi gol şi ? Vreau să mă bucur în acest har şi să fiu recunoscător cu fiecare fibră a fiinţei mele, că Dumnezeu mi-a mai dat astfel de zile pe pământ, împreună cu cei pe care-i iubesc, care mă iubesc, împreună cu cei care-mi sunt tot una sau care poate că nu încap de mine.

Cu un an şi ceva în urmă orice zi pe care mi-ar fi promis-o Dumnezeu ar fi fost un dar de nepreţuit. Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de fiecare zi din viaţa mea! Dă-mi puterea ca atâtea zile câte voi trăi să-ţi mulţumesc pentru familia mea, pentru prietenii mei, pentru biserica în care m-ai pus, şi să mă bucur de fiecare clipă a prezenţei Tale şi a prezenţei lor lângă mine!

Cum e să afli că ai o tumoră uriaşă la creier? Eu nu trebuie să-mi imaginez, amintirea e încă proaspătă.

 st

Cum e să afli că operaţia trebuia făcută cu mult timp în urmă pentru garanţia reuşitei? Cum e să afli că urmările operaţiei ar putea fi din cele mai rele? Cum e să afli că rezultatul histopatologic nu e cel aşteptat? (Aici)

În asemenea momente Dumnezeu are de făcut o lucrare. În cel bolnav şi în cei din jurul lui. În asemenea momente fiecare clipă petrecută cu oamenii pe care-i iubeşti devine un tezaur. Şi boala, sau suferinţa vine peste oricine. Nimeni nu va pleca din lumea aceasta fără să cunoască suferinţa. De aceea, să fim înarmaţi cu o atitudine care să-i permită lui Dumnezeu să creeze prin boala noastră în noi şi în ceilalţi.

În 1999, după ce a fost diagnosticat cu cancer, Iosif Ţon a scris: “Boala poate sa produca ravagii in trupul nostru fara sa ne atinga sufletul nostru si spiritul nostru. Boala devine insa distructiva cand o lasam sa ne devasteze si sufletul si spiritul”. Şi tot el, propunea următoarea rugăciune în boală, indiferent de gravitatea ei:

“Domane, tu ai permis sa vina in mine boala aceasta. Cu siguranta tu vrei sa lucrezi ceva bun in mine prin boala aceasta. Te rog sa-mi faci clar ce vrei sa lucrezi tu acum in mine. Eu vreau sa ma las lucrat de tine. Iti multumesc de pe acum ca stiu ca tu esti un mester plin de dragoste desavarsita si tu vei scoate din mine ceva special pentru imparatia Ta cereasca.”

Pentru că, “suferinta noastra poate atinge alte vieti. Atunci, cand suferinta noastra produce ceva nou, ceva dumnezeiesc in alte persoane, suferinta noastra a devenit creativa”.

Nu lăsa ca suferinţa să treacă pur şi simplu prin tine. Nu lăsa ca vindecarea sau moartea să anuleze scopul suferinţei tale pe pământul acesta! Caută rostul durerii. Fii tandru cu cei pe care doar pentru o vreme îi mai ai lângă tine. Preţuieşte oamenii pe care El i-a pus un timp aproape.

Cancer_Awareness_Stamp_by_neesa

One thought on “Pentru bolnavii care parcurg etapa anxietăţii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s