Domnie sau dominare?

Dorinţa de dominare a celorlalţi este o înclinaţie umană naturală specifică majorităţii. Manifestări ale acestui comportament, mai evidente sau disimulate sunt comune relaţiilor interumane la toate nivelurile: între copii, în familie, în societate, ca să nu mai vorbim de mediul de afaceri şi de cel politic. Aici mă refer la acea dominare care se face fără evidenţa unor excese de violenţă sau vulgaritate specifice oamenilor pe care îi catalogăm ca fiind de o calitate precară din punct de vedere al educaţiei sau al bunului simţ, ci din potrivă, la persoane care au pretenţia de a fi indivizi cu o anumită ţinută etică, socială etc.

De asemenea, nu aş dori să creez confuzie între dominare şi capacitatea de convingere sau cu iniţiativa molipsitoare care mobilizează şi unifică la nivel faptic şi ideologic. Mă refer la oameni care în desconsiderarea celor cu care se află într-o comunitate socială, dar cu care nu pot intra în comuniune la nivel intim, spiritual, manipulează uzând adesea de cele mai perfide mijloace.

Poate că în domeniul religios, acest lucru este cel mai evident, datorită discrepanţei izbitoare între principiile oficial proclamate, discursul neoficial şi modul de viaţă. Componenta religioasă a fiinţei umane a fost dintotdeauna exploatată de oamenii fără scrupule. Rezultatul a constat în deformarea mentală a unor indivizi care adoptă o personalitate cu „agresivitate sfântă” îndreptată visceral contra tuturor celor care nu împărtăşesc concepţia sectară care le-a fost inoculată. Asemeni tuturor religiilor, nici religia creştină nu face excepţie. Orice mişcare spirituală „începută în duhul” ajunge să dezvolte o carapace religioasă care împovărează pe cei care intră sup „protecţia ei” şi foloseşte ca platformă celor care o utilizează în scop personal sau celor care o acceptă ca obiect mântuitor. Oamenii nu au răbdare să citească şi să rumege preceptul sacru autentic şi se lasă amăgiţi de ceea ce apostolul Pavel declara ca fiind o asprime inutilă faţă de trup care nu ajută cu nimic luptei spirituale, promovată de oameni care nu înţeleg nimic sau care sunt duşmani ai harului, ai credinţei eliberatoare adusă de Cristos. Cum îi recunoaştem pe astfel de oameni? Sunt aceia ca doresc uniformitatea şi regularizarea fiecărui element al comunităţii, începând de la îmbrăcăminte şi până la felul de a vorbi, de a cânta sau de a zâmbi.

Dacă ochii sunt poarta sufletului atunci între noi, acel evil eye cu care îi privim adesea  pe cei ce nu arată ca noi, trebuie să dispară, să fie scos, ca să ne salvăm de judecata care va veni peste orice făptură.

Oamenii, nu au nevoie de religie. Oamenii nu sunt salvaţi de bluza pe care o poartă sau de felul în care se tund. Oamenii nu intră în Împărăţia Cerurilor pe baza muzicii pe care au folosit-o în închinare şi nici măcar pe baza felului în care au realizat anumite acte de cult, pentru că aceste lucruri şi multe altele sunt religie, sunt învăţătură omenească, sunt exterioare puterii mântuitoare. Sunt metode de dominare de care lumea nu are nevoie, pentru că lumea însăşi e plină de astfel de comportamente. Lumea are nevoie de mântuire, de a fi condusă la viaţă de un lider puternic, dar milostiv, de un lider puternic, dar care înţelege, de un lider puternic, dar care conduce prin exemplu personal, de un lider care pretinde, dar înainte de asta oferă, de un lider care poate totul, dar care se opreşte să discute cu fiecare, de un lider care are dreptul la toate, dar care se coboară să slujească, de un lider care nu are nevoie de nimic, dar care se ocupă de nevoile celorlalţi, de un lider care are toate drepturile, dar este preocupat de îndreptăţirea celorlalţi, de un lider care are sursa vieţii, dar care a decis să moară pentru ca viaţa lui să devină viaţa multora.

Biserica trebuie să le arate oamenilor cine este acest lider, să ridice orice obstacol religios şi să îl pună în inimile lor ca Domn pe Isus Cristos care este totul şi la care nu mai trebuie adăugat nimic pentru mântuire.

Strălucitor şi vibrant, cineva vorbea despre Regele lui astfel:

(Merci, pt clip Lory)

One thought on “Domnie sau dominare?

  1. super articolul!!!
    Am fixat ca temelie a existentei noastre orice altceva… Hristos nu mai are loc de locurile lucrurile pe care noi le punem la temelie… si apoi ne intrebam de ce se prabuseste totul… E BAI CU TEMELIA NOASTRA.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s