pasiune

Am recunoscut adesea că muncesc pentru salariu, că deşi îmi place ceea ce fac, nu sunt pasionat de activitatea de la serviciu. Adică, dacă cineva m-ar plăti să nu mai profesez, nu aş muri şi nici nu aş înebuni. Totuşi, în ceea ce fac mă străduiesc să fac bine, pun suflet şi mă consum ca totul să fie cât mai bine posibil. Probabil conştiinţa că munca mea are consecinţe asupra oamenilor.  Ceea ce mă irită la alţii este că nici măcar nu-şi mai disimulează blazarea. Când eram copil eram uimit de faptul că din când în când centralista intervenea pe linia conversaţiei şi cu o voce nazală şi lălâie întreba: “Voorbiiţii..?”. Auzeam o voce, dar mă făcea să-mi imaginez o femeie revărastă pe-un scaun, cu falca rezemată-n podul palmei şi mestecând capătul de la creion, uitându-se tălâmbă într-un beculeţ roşu şi la intervale de timp spunând “Voorbiiţii..?”. Să nu vorbim de ghişeistele care la momentul numai de ele ştiut îşi închid ghişeul şi pleacă fără explicaţie deşi la coadă mai erau 10 persoane, pe care le-ar fi putut anunţa cu 15 minute inainte că nu are rost să stea. Sau şi mai grav e la medicul care după consult îţi spune că ai o chestie ciudată,  dar nu-ţi spune ce e chestia aia, de la ce se face, dacă mori sau dacă scapi, cui i-o dai şi  de ce să vii taman peste 8 zile la operaţie. De unde chestia cu 8 zile? Dacă vin peste 7? sau peste 9? Până să întrebi e altul pe masa de consultaţie şi na, nu-ţi permiţi să-l întrebi pe doctor când ascultă inteligent răsuflarea plămânilor şi până să-şi ia urechea de la stetoscop, sau stetoscopul de la urechi, asistenta iţi intinde reţeta cu pastile şi deschizând uşa cabinetului te împinge uşor, de cot, afară.  Mă mai enervează chelnerii care nu ştiu explica ce înseamnă şi cum se prepară în localul respectiv cutare mâncare, vânzătoarele care nu vor să-ţi ia de pe raftul de sus să vezi un produs dacă nu promiţi dinainte că-l cumperi, zugravii care mint că rezolvă în 3 zile şi te lasă cu folia pe mobilă 3 săptămâni, autobuzistul care închide uşile în faţa unei grase care a fugit de la 50 de metri să se urce în autobus, poştăriţa care bagă în poştă două avize de colet deodată şi care nu vine cu recomandatele la uşă, judecătorii care povestesc în timp ce se aduc argumente pe speţă, politicienii în general, taximetriştii care când eşti client sunt super politicoşi, iar când eşti partener de trafic te scuipă-n retrovizoare, babele care-şi plimbă câinii prin locurile de joacă ale copiilor şi mulţi alţii. Revenind la meserii, …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s