Postul si roada Duhului (4)

Gal. 5:22-23  Roada Duhului  este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor

Foto source

Nerăbdarea ţine de diversificarea nevoilor. Diversificarea nevoilor conduce la multiplicarea operaţiunilor prin care acestea urmează sa fie satisfăcute, în timp ce timpul şi energia neuromotorie rămân limitate. Da, ştiu, tehnologia avansează şi ne permite să facem lucrurile mai eficient, adică la fel de bine sau şi mai bine în timp mai scurt şi cu efort mai puţin. Însă, acest lucru se poate realiza numai până la un moment, după care progresul tehnologic se întoarce împotriva noastră şi începe să inducă alte şi alte nevoi, artificiale, costisitoare în bani, în timp, în tihnă şi în consum nervos. Pentru că ne inoculăm “nevoi”, pentru că devenim responsabili şi de satisfacerea dorinţelor şi poftelor altor persoane care depind de noi, devenim grăbiţi, agitaţi, nerăbdători.

Postul  (la fel ca spitalizarea sau zacerea în boală) este o cale prin care ne eliberăm de povara agitaţiei şi neodihnei şi Dumnezeu poate să ne recheme la simplitate. În post realizăm că nu toate poftele sunt nevoi, că nu orice moft merită cheltuirea unor mari resurse de timp şi de bani, că se poate trăi excelent fără multe din lucrurile pe care ni le dorim. În boală înţelegem că lucrurile pe care consideram că numai noi le puteam face, pot fi făcute la fel de bine şi de alţii.

De ce trebuie să înţelegem acest lucru prin intermediul postului? Pentru că dacă ne autoeducăm la a face mai puţin, în lipsa postului şi a rugăciunii, ajungem la comportamentul maladiv de a nu face lucrurile pe care trebuie să le facem şi de a nu lăsa nici pe alţii să le facă. Adică ajungem să-i dispreţuim pe cei din jur, să nu-i considerăm suficient de capabili pentru a realiza anumite obiective.  Pe când în post, îndepărtându-ne de noi, începem să vedem valoarea celorlalţi şi să le oferim încrederea noastră.

Înţelegând că mai puţin nu înseamnă neapărat mai rău, că mai simplu nu este egal cu mai puţin bine, că ceea ce cred alţii despre mine nu este la fel de important ca ceea ce cred eu despre alţii, că Dumnezeu îmi veghează paşii şi-mi poartă de grijă, că viitorul meu e în Cristos, pot să mă liniştesc şi pot avea răbdare cu mine şi cu oamenii. Şi Duhul Sfânt va aşeza în viaţa noastră îndelunga răbdare… cu noi înşine şi cu oamenii din jur.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s