Pentru o predicare utila (IV)

Subscriu  adevărului că o predică  reală, inspirată, expusă cu însoţirea harului trebuie să se agaţe de mintea sau de inima ascultătorului şi să îl confrunte provocându-l să adopte anumite decizii, sau măcar să lase o urmă în conştiinţa receptorului.

Totuşi, mulţi predicatori care nu reuşesc să ofere astfel de predici, omit să ia în calcul efectul cumulativ al predicării lor. A încerca doar să ieşi cât de cât onorabil la fiecare predică, fără a mai avea măcar intenţia de a comunica un adevăr veşnic bisericii sau oamenilor din afară, nu face decât să adune în sufletele ascultătorilor o serie de reacţii care se pun de-a curmezişul dezvoltării lor spirituale ori a mântuirii celor necredincioşi. Este ca şi cum le-am picura ceaţă în creiere până când lumina Cuvântului nu mai poate răzbate prin pâcla cu care o înăbuşim sistematic, cu fiecare urcare la amvon.

A predica relativ, dar fără a spune ceva concret, practic, spiritual, dătător de viaţă este mai periculos decât a predica suficient de prost sau cu suficientă distanţă de  adevărul Scripturii, deoarece sufletul ascultătorului nu se simte în pericol şi nu reacţionează respingând mesajul. Practic, mesajele neutre, cu efect [ boring 😦 ] de morfină, cărora dacă încercăm să le găsim hibe ne simţim nişte ticăloşi fără argumente evidente, intoxică de fiecare dată sufletul cu o substanţă parşivă, care se acumulează şi otrăveşte caracterul creştinului şi cu efect contraceptiv în ceea ce priveşte naşterea din nou.

2 thoughts on “Pentru o predicare utila (IV)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s