Oficierea cununiei religioase

Duminică am avut discutii cu un prieten referitor la problema  oficierii casatoriei necredinciosilor in cadrul bisericilor evanghelice. Discutand, am identificat cateva situatii posibile. Poate ca mai sunt si altele:

1. De ce ar apela niste necredinciosi la o slujba spirituala, la o ceremonie religioasa? Probabil ca intrebarea corecta ar trebui sa fie daca niste crestini formali, daca niste oameni mai mult sau mai puţin religiosi si evident nenascuti din nou, pot fi oficiati la casatorie de catre un pastor evanghelic (?). E clar că actul casatoriei este porunca lui Dumnezeu pt toti oamenii, nu doar pt crestini; daca spunem despre necrestinii care traiesc impreuna fara a fi casatoriti ca trăiesc în pacat, de ce nu ne-am putea implica in oficierea casatoriei necrestinilor? Consilierea premaritala, ceremonia religioasa pot deveni cai ale atingerii lor spre mantuire, pot reprezenta ocazii deosebite de a le comunica informatii pretioase din partea lui Dumnezeu.
Apare deci chiar necesar ca dacă un pastor este solicitat sa oficieze casatoria unui cuplu de crestini nepracticanţi ai unei vieti conduse de principiile evanghelice, să răspundă pozitiv acestei solicitări şi să se implice în actul cununiei lor religioase.
2. Poate un pastor sa oficieze casatoria unui credincios cu un necredincios?
Pana la urma, un astfel de cuplu ar trebui tratat ca cei din categoria precedenta. Adica oameni religiosi intr-o masură mai mica sau mai mare. Ambii. Cel practicant pentru ca prin alegerea pe care o face dovedeste lipsa credintei si a intelegerii statutului sau, iar celalalt, pentru ca un impotrivitor sau ateu convins nu ar putea sa accepte ceremonialul religios al casatoriei. Aici va interveni pentru cel “credincios” o modificare a statutului sau in cadrul bisericii sau a comunitatii locale, prin limitarea drepturilor ce decurg din a fi “frate”/”soră”, urmând a fi tratat cu respectul datorat fiecărei fiinţe umane si cu ingradirile impuse tuturor celor ce nu sunt recunoscuţi ca şi “fraţi”. A refuza oficierea cununiei spirituale unui astfel de cuplu, este lipsită de orice argument. Argumentul “ce legătură există între lumină şi întuneric?” pică, deoarece ei dovedesc lipsa luminii, iar prin procesele specifice cununiei poate fi deschisă o cale spre ieşirea lor din noapte.
Între cele 2 categorii de cupluri, nu exista diferenta decat, poate, din perspectiva bagajului de cunostinte teologice sau biblice.
3. Problema intervine, atunci cand cel putin unul dintre cei doi este divortat, iar primul sot sau prima sotie este inca in viata. Aici intervine problema pacatului: Luca 16:18 declară fără nici un spaţiu lăsat interpretării că Oricine isi lasa nevasta si ia pe alta de nevasta, preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbatul ei, preacurveste. Consider ca aici avem singura limitare.
Referitor la contra-argumentul ca noi suntem chemati sa oficiem acte de cult doar pentru biserica, as spune ca numai anumite acte spirituale sunt destinate exclusiv bisericii. Cred ca oficierea cununiei, cu anumite exceptii, nu face parte din aceasta categorie.
update 18.08.2011: Gasiti o statistica a pozitiei pastorale americane  fata de acest subiect AICI

One thought on “Oficierea cununiei religioase

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s