nedumeriri

Ce faci când te-ai ataşat de o bisercă în care există cel puţin două curente de gândire diferite, ireconciliabile în aspecte care ţin mai mult de manifestarea sensurilor decât de sensurile în sine?

Ce atitudine ar trebui să adopţi când cele două curente captează membrii bisericii polarizându-i?
Cum ar trebui să mă raportez la cele două curente şi ce atitudine să am faţă de susţinătorii fiecăruia?
Dacă nici o parte nu convinge argumentat opţiunea ataşamentului ei?
Schimb biserica scindată intern cu una care cel puţin pare neafectată de opinii contrare?
Ar putea ca din polemică să rezulte un beneficiu pentru ambele grupări?
Ar putea ca lipsa animozitatilor în altă biserică să fie de fapt un semn de nepăsare şi sub pojghiţa unităţii să curgă două sau mai multe concepţii paralele?
Dacă rămâi echidistant eşti vinovat de nepăsare?
Dacă achiesezi uneia dintre grupări eşti separatist şi dezbinător?
Dacă încerci să-ţi argumentezi propria părere vei fi consideratr vrajmaş al tuturor?
Câtă răbdare ar trebui să avem?
Care momente pot avantaja o s chimbare?
Este diferenţa de opinie semn maladiv?
Este compromisul o cale a împăcării?

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s