Logodna

Despre Oficierea cununiei religioase am scris Aici. Acum, despre logodnă.

Până în prezent logodna era un act ritualic premergător căsătoriei. Viitorii miri, într-un cadru mai mult sau mai puţin ceremonial se promiteau unul altora. Organizarea logodnei putea avea loc în prezenţa martorilor, sau a rudelor şi prietenilor, sau chiar în prezenţa preotului ori pastorului. Acest act care anunţă căsătoria are ca scop înţelegerea viitorilor miri cu privire la intenţia de a se cunoaşte reciproc mai bine în vederea întemeierii familiei. Oferirea inelului de logodnă este o parte importantă a ritualului, fiind garanţia simbolică a intenţiei serioase a logodnicului faţă de iubita lui şi, mai mult, un semn pentru ceilalţi că fata este logodită, “angajată” într-un jurământ de căsătorie.

Sigur, în funcţie de cultura fiecărei comunităţi, unele elemente sunt mai reliefate decât altele. De exemplu, pentru anumite grupuri, ruperea logodnei echivalează cu un real divorţ, cel care rupe logodna fiind privit ca un membru neserios al respectivei comunităţi, poate chiar marginalizat şi obligat tacit să părăsească grupul cultural căruia i-a aparţinut. Această concepţie are la bază interpretarea textului din Deuteronom 22:23-24, unde logodnica este numită şi nevastă: “Dacă o fată fecioară este logodită, şi o întâlneşte un om în cetate şi se culcă cu ea, să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii, să-i ucideţi cu pietre, şi să moară amândoi: fata, pentru că n-a ţipat în cetate, şi omul, pentru că a necinstit pe nevasta aproapelui său. Să cureţi astfel răul din mijlocul tău.” Totuşi, o analiză mai atentă a textului nu ar trebui să conducă la o astfel de atitudine,  logodn fiind diferită de căsătorie; printre argumente putând fi interzicerea relaţiilor sexuale între logodnici, faptul că logodnicii nu locuiesc împreună, că nu era necesară “cartea de despărţire”.

Alte comunităţi pun un accent deosebit pe prezenţa familiei sau pe prezenţa preotului sau a pastorului şi nu recunosc logodna făcută în mod intim de cei doi logodnici. Cu toate acestea, inelul de logodnă ar trebui să fie suficient pentru a dovedi că cei doi s-au promis unul altuia pentru întemeierea unei familii. O situaţie pe care o consider nejustificată este cea în care oficierea căsătoriei (cununiei) este refuzată pe motivul că nu a avut loc logodna. 

Oricum, Scriptura nu ne spune prea multe despre logodnă- nici că e obligatorie, nici cu cât timp trebuie făcută înainte de cununie, nici cine să participe, nici dacă inelul e necesar. Deci din punct de vedere religios este un act care, poate fi necesar în multe situaţii, dar liber de formalităţi care să confere validitate. În schimb, apar acele condiţii de fond pe care Biblia le solicită pentru o familie.

În spaţiul juridic, de la 1 octombrie va intra în vigoare o oarecare reglementare a logodnei prin Noul Cod Civil. În această reglementare cel mai important aspect mi se pare cel prevăzut la art 266(5): “Logodna se poate încheia doar între bărbat şi femeie”, prevedere necesară într-un context social decadent şi supus la presiuni din partea promotorilor căsătoriilor homosexuale. 


 Logodna
Art. 266: Încheierea logodnei
(1)Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria.
(2)Dispoziţiile privind condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepţia avizului medical şi a autorizării instanţei de tutelă.
(3)Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
(4)Încheierea căsătoriei nu este condiţionată de încheierea logodnei.
(5)Logodna se poate încheia doar între bărbat şi femeie.
Art. 267: Ruperea logodnei
(1)Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria.
(2)Clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă. (Oare ce vrea legiuitorul român cu această exprimare?)
(3)Ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
Art. 268: Restituirea darurilor
(1)În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite.
(2)Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii.(Bravo! Cică unul din motivele care a făcut necesară adoptarea unui nou cod civil a fost actualizarea lingvistică. Asta e prea actuală pt mine :) )
(3)Obligaţia de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.
Art. 269: Răspunderea pentru ruperea logodnei
(1)Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate.
(2)Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri în condiţiile alin. (1).

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s