6 chestii despre a spune “NU”

Sunt o persoană suficient de politicoasă pentru a încerca să fac pe plac celor din jur. Sau asta înseamnă că am o dependenţă faţă de aprecierea celorlalţi? Îmi place ca relaţiile mele să plutească într-o supă de pace şi înţelegere. Sau asta înseamnă că nu pot să-mi asum responsabilităţi clare şi să am priorităţi pe care să le urmăresc cu consecvenţă? Te lupţi cu înţelegerea aceloraşi atitudini? Cunosc o anume persoană care încearcă să fie demnă de aprecierea unui părinte care a murit cu ceva ani în urmă… asta e puţin mai grav decât la mine şi la tine. Oricum, mereu am avut dubii dacă să refuz pe cineva, sau să accept cam toate solicitările care mi se adresează. Am dificultăţi în a refuza oamenii, fapt care -recunosc- aruncă adesea în aer timpul meu cu familia sau timpul de refacere fizică şi mentală. Am citit pe    câteva articole despre importanţa deciziei personale de a spune “NU” şi aceste lucruri m-au motivat să încerc să rezolv anumite probleme prin metoda refuzului. Iată 6 concluzii la care am ajuns:

1. Sunt  responsabil faţă de familia mea. Nu merită să amâni mereu bucuria de a petrece timp, de a sprijini şi de a te bucura de familia ta, implicându-te în lucruri care ţi se solicită permanent din partea societăţii. De fapt, în ideea că “mâine” mă voi revanşa faţă de cei pe care îi iubesc, şi faţă de care sunt responsabil inclusiv înaintea lui Dumnezeu (care mi i-a dat pentru o vreme), accept în fiecare zi implicarea în lucruri pentru care probabil că altcineva ar trebui să fie responsabil. Şi asta, doar din teama de a refuza.

2. Sunt responsabil faţă de mine însumi. Pentru a putea să am grijă faţă de familie, propria mea persoană trebuie să aibă un grad de sănătate adecvat. Foarte adesea ritmul în care trăiesc, modul neglijent în care mănânc, timpul insuficient de somn rezultă din asumarea prea multor “DA”-uri.

3. A spune “NU” cuiva, nu este o poziţie uşor de manageriat. Sentimentele celui refuzat sunt afectate în mod negativ. Totuşi, situaţia poate fi uşor îndulcită, prin oferirea unei posibile alternative, sau prin oferirea argumentului real. A veni cu motivaţii nereale nu este doar neetic ci şi lipsit de efectul compensării refuzului cu oferirea scuzei sau motivaţiei.

4. A spune “NU” lucrurilor mai puţin importante îmi permite să te ocupi de lucrurile care contează cu adevărat.

5. A spune “NU” lucrurilor la care ştiu că altcineva se pricepe mai bine , oferă solicitantului posibilitatea obţinerii unui rezultat mai bun de la cineva mai bun decât mine pe domeniul respectiv

6. A spune “NU” poate fi greşit. De aceea trebuie cântăriţi cu atenţie factorii care implică refuzul sau acceptul. Un instrument util îl propune pe acelaşi site R.Blom de la Youth Leaders Academy:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s