Slujitorul crestin- greseala, reparatia si iertarea

bublle

I. GRESELILE

Oamenii fac greseli. Acestei constatari cu acceptanta generala transpusa in dictonul “A gresi e omeneste” i s-a adaugat in mediul crestin continuarea “A ierta e dumnezeieste”. Si cu adevarat aceasta este invatatura Mantuitorului, sa “iertam gresitilor nostri”, ba mai mult, Domnul Isus conditioneaza chiar iertarea Tatalui de felul in care iertam noi insine, prin simetria “ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”.

Totusi, de la unii oameni asteptam mai mult decat de la altii, si tocmai pentru ca avem asteptari mai mari, greselile lor sunt mai greu pardonabile. De la neiertare la o radacina de amaraciune, drumul e scurt. Neiertarea si ura incipienta sunt vecine si se hranesc una pe cealalta. David G. Evans afirma ca mult mai dureros decat sa urasti un dusman, este sa urasti o persoana pe care o iubesti: pentru ca am avut asteptari mai mari de la cel in care mi-am pus increderea, in care mi-am pus sperantele, de la care asteptam mangaiere sau ajutor si care a abuzat de aceasta pozitie pe care i-am conferit-o pentru a ma rani.

De la unii oameni asteptam mai mult…de aceea ii criticam mai aspru, de aceea tinem mai mult necaz pe ei, de aceea ne vindecam mai greu.

Da, acest fapt este o stare subiectiva, pe care eu, cel ofensat, trebuie sa mi-o constientizez, sa mi-o disciplinez, sa ma pun in acord cu Scriptura. Crestinul asteapta mai mult de la un frate decat de la un strain si mult mai mult de la un slujitor decat de la alti oameni. DAR si slujitorii gresesc. Si slujitorii ofenseaza. Si slujitorii ranesc. Pastorul Laurentiu Balcan scria (e adevarat, intr-un contextdiferit si tragic) despre slujitori: ” Si ei sunt oameni ca noi toti ceilalti si nu trebuie sa-i judecam cu alta masura. Un slujitor poate fi extrem de eficient intr-un domeniu si sa esueze in altul. Sa nu-i judecam aspru si nici sa nu le cerem socoteala pentru actiuni pe care nu le-au prevazut si nici nu le-au putut controla. Sunt lucruri in viata care trec dincolo de intelegerea noastra si de strategiile noastre, oricat ar fi de bune si de eficiente.” Cred ca slujitorii care gresesc au dreptul sa fie iertati. Cred ca cei carora li se greseste au datoria sa ierte.

O viata spirituala biruitoare are de a face intre altele cu administrarea iertarii. Sa stiu sa cer si sa ofer iertare. Ca slujitor, imi dezvolt slujirea obtinand iertarea celor pe care i-am ranit; ca slujitor am datoria de a lega rana celui ranit, de a contribui la vindecarea lui, de a aduce mangaiere. Este deci atat o datorie cat si un beneficiu sa stiu sa primesc iertare.

Mecanismul este relativ simplu in teorie, dar extrem de dificil in practica. Teoria drumului pe care trebuie sa il parcurga cel care a gresit se dezvolta din principiul enuntat de Domnul:

Mat 5:23-26 ” Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,  lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întîi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.  Caută de te împacă de grab cu pîrîşul tău, cîtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pîrîşul să te dea pe mîna judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.  Adevărat îţi spun că nu vei ieşi deacolo pînă nu vei plăti cel din urmă bănuţ.

Relatia cu Dumnezeu este afectata de relatia mea ca slujitor cu cei pe care trebuie sa ii slujesc (aici nu vorbesc despre acel tip de persoana hipersensibila si uneori cu accente paranoide- prezenta in orice congregatie- care se simte agresata mereu fara motive obiective, sau doar pentru ca are pareri diferite cu privire la stilul de slujire etc).

II. REPARATIA

Iata cei 7 pasi care trebuie urmati cand ai gresit fata de cineva:

1. Ai gresit in public- impaca-te in particular si cere-ti scuze in public.

A admite ca ai gresit, nu va dauna imaginii tale si fortei tale de a sluji congregatiei.

Urmatorii 6 pasi sunt identificati de Paul Barbu de la manager.ro ca fiind cei 6 “A” (de la initialele termenilor englezesti ai fiecarui pas):

2. Admiterea  – Admit ca am facut o greseala.

3. Apologize(en)  – Imi cer scuze, imi pare rau ca am facut greseala.

4. Acknowledge(en)  – Intelegerea/recunoasterea, imi dau seama unde am gresit.

5. Atestarea –  Voi face urmatoarele lucruri (ma gandesc ce si cum ar trebui sa fac pentru ca vindecarea persoanei ofensate sa se faca mai repede, mai bland, mai sigur) pentru a repara greseala intr-un timp specific. Rugaciunea este aici deosebit de importanta, dar nu este nici pe departe tot ceea ce trebuie sa fac.

6. Asigurarea  – Imi voi lua urmatoarele masuri (probabil in unele cazuri, inclusiv angajamente) pentru a ma asigura ca nu voi repeta greseala.

7. Abtinerea – Niciodata nu voi repeta greseala a doua oara.

(mai pe larg, o prezentare AICI )

III. IERTAREA

Cel tratat astfel va fi incurajat sa ierte. Daca voi fi iertat de el, beneficiul meu ca slujitor va fi mare. Daca am facut totul cu sinceritate si el va ramane in neiertare, problema trece intr-o oarecare masura in responsabilitatea lui.

(mai pe larg, o prezentare AICI)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s