Starea bisericii și predicarea. Rugați-vă pentru predicatori

Percep această epocă a crestinismului european ca fiind una plăpândă, cu biserici lipsite de vigoare și de fertilitate. Nu mă refer la bisericile tradiționale, istorice, care de secole s-au închistat în ritualuri ermetice menite să țină departe de izvorul vieții pe enoriași. Nu mă refer nici la bisericile reformate, care și-au pierdut spiritul combativ și scopul de a asigura pe credincioși de importanța înțelegerii și trăirii credinței simple, scripturale, în Cristos și în lucrarea Sa completă prin care avem mântuirea. Mă refer la bisericile evanghelice, la neo-protestantismul pe care îl percep împrejurul meu. Da, știu, și ca să supraviețuiesc am nevoie să știu și să cred cu toată tăria că Biserica este Doamna Domnului Meu, că El o iubește și atunci când este înfloritoare, dar și atunci când trece prin slăbiciuni și când pășește cu astenie spre țintă. Nu mă refer deci la perspectiva cerească a Bisericii, care este minunată pentru că trăiește prin Duhul Sfânt și-și trage seva din Cruce. Mă refer la bisericile în care ne străduim să ne mântuim sufletele, la cei care ne slujesc și la cei pe care îi slujim, la lipsa de vizibilitate în lume, la lipsa de impact în societate, la neputința de amprentare a culturii, la dificultățile de a transforma oameni, de a ne dedica, la lipsa de reacție față de cursul moralei și la compromisurile, la etica situațională, la ușurința renunțării la termenii legământului, la lipsa de dedicare…Poate că nu este așa. Poate că trec eu printr-o perioadă mai cenușie, deși văd mila Domnului peste mine mai pregnantă, poate, ca oricând altădată. Oricum, câtă vreme rămâne în picioare făgăduința harului, simt că ar trebui să fac totul pentru a contribui la o repoziționare față de harul Domnului, astfel ca viața de credință să mi-o pot duce cu bucurie, să o trăiesc din belșug, pentru mine, pentru copiii mei, pentru cei pe care Dumnezeu mi i-a pus alături în vremea aceasta.

Unul din domeniile în care cer harul lui Dumnezeu pentru îndreptare este cel al predicării.

HPIM0710.JPG

Image from James Woodward

Ce predic, cum predic, cum mă pregătesc, cum trăiesc, cum stau înaintea Domnului pentru biserica Lui, cum mă las prelucrat de Duhul și de Cuvânt, cum mă smeresc…iată aspecte importante care crează calitatea predicii. Calitatea predicii nu înseamnă în mod singular satisfacția auditoriului pe parcursul auzirii mesajului. Ci actul predicării crează în timp, prin predicile succesive, o stare de sănătate, de vigoare, de înviorare, de bucurie, de deschidere a inimii și de zidire bisericii, sau din contră, moleșeală, suferință, împietrire, abandonarea sfințeniei, debusolare. Cred că o predică este de succes atunci când în ansamblul predicării zidește biserica Domnului. Oricum, starea unei biserici și actul predicării sunt strâns legate și decurg una din cealaltă, însă predicarea este cea care în mod cert poate doborâ sau poate ridica o biserică. Steve Murell a scris despre acest lucru subliniind importanța predicării unei Evanghelii complete.

In anul 604, papa Grigore a scris despre cele 7 păcate capitale, care includ mândria, mânia, pofta, lenea, lăcomia, invidia, îmbuibarea. In spiritul papei Grigore, Steve Murrell prezintă topul celor ”7 păcate capitale ale amvonului.”

1. PREDICAREA LUI CRISTOS FĂRĂ CRUCE,

Crează un creștinism ieftin. Pavel a decis să nu știe și să nu predice altceva decât pe Cristos și anume pe Cristos cel răstignit (1 Corinteni 2:2). Astăzi se pare că se predică orice altceva în afară de Cristos și de cruce, determinându-i pe mulți să trăiască precum niște dușmani ai crucii (Filipeni 3:18).

2. PREDICAREA MÂNTUIRII FĂRĂ SFINȚIRE,

Crează un creștinism netransformator. Așa de mulți se declară creștini astăzi fără nici o evidență a schimbării produse în viața lor. Iar predicarea, este cel puțin în parte responsabilă de acest fapt.

3. PREDICAREA ACCEPTĂRII FĂRĂ UCENICIE.

Un creștinism fără dedicare. Noi adunăm mulțimi și decizii, dar nu facem ucenici.

4. PREDICAREA DRAGOSTEI FĂRĂ SUPUNERE FAȚĂ DE DOMNUL,

Duce la un creștinism neconform cu norma de credință. Isus este Domn, și doar pentru că El este Domn, El vindecă, eliberează, asigură resurse și mântuiește. [În afara DOMNIEI Lui, aceste lucruri devin așteptări nerealizate, care dezamăgesc și care în timp subminează credința și manifestarea puterii lui Dumnezeu în biserică.]

5. PREDICAREA BINECUVANTARII FARA SCOP,

este un creștinism fără cauză. Dumnezeu ne binecuvântează ca să putem fi o binecuvântare.

6. PREDICAREA BINECUVÂNTĂRII FĂRĂ ASUMAREA MOȘTENIRII.

Un creștinism fără legământ. Esau și-a disprețuit dreptul său de moștenitor și totuși a așteptat binecuvântare. Însă lucrurile nu funcționează astfel. Dacă dorim binecuvântare trebuie să acceptăm responsabilitățile legământului care vin odată cu dreptul de fiu, de moștenitor.

7. PREDICAREA TREZIRII FĂRĂ REFORMARE.

Un creștinism netransformator. Noi suntem chemați să fim sare și lumină, să avem impact asupra aproapelui nostru și să amprentăm cultura, familiile și națiunile. Evanghelia se presupune că are acest rol, această calitate.

2 thoughts on “Starea bisericii și predicarea. Rugați-vă pentru predicatori

    • Ai sesizat foarte bine lucrurile. Ceea ce nu vedem de cele mai multe ori, este ca pretul predicarii pe placul comunitatii va fi platit intai de respectiva comunitate, dar mai apoi se va intoarce impotriva noastra si a copiilor nostri, vom fi nevoiti sa schiopatam pe drumul pe care noi insine nu l-am destelenit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s