Rânduri care m-au şocat

nepas

Foto: corruptct.com

Am citit ieri câteva rânduri, în grabă, pe telefon, în timp ce aşteptam să se facă ora 9 şi să se deschidă atelierul de reparaţii electronice unde aveam treabă. Aceste rânduri, citite mai mult în diagonală, m-au urmărit. Am dat un Like, iar azi am revenit asupra lor. Sunt despre viaţa unei persoane destul de cunoscute în bisericile noastre. O să-i spun A., ca să nu profit la trafic de numele lui.

Ceea ce am realizat, a fost faptul că am devenit suficient de arogant în credinţa mea ca să nu mă mai simt dator să îmi arăt credinţa prin fapte; să fiu destul de egoist încât să nu-mi mai împart pâinea cu cel flămând, suficient de leneş încât să nu mă ostenesc să bag în seamă mizeria aproapelui meu. Oare nu am ajuns în aceeaşi stare cu Sodoma? Dumnezeu clarifică prin Ezechiel (16:49)- Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit.

Suntem siguri de răsplata pe care o vom primi de la Cel ce judecă orice om? Vă redau fragmente din rândurile care m-au tulburat, texte copiate de pe “Spre destinatie- Blogu’ lui Duţu

“A avut parte de dureri si suferinte mai rar intalnite (lucruri care nici nu pot fi redate prin cuvinte). Haina din spate devena tot mai murdara si mai rupta,pantalonii rupti si si papucii nu mai faceau nici o oprire apei ,zapezii si frigului care fara mila ii macinau viata lui de tanar… Containarul de gunoi era alimentara lui si painea mucegaita era cozonacul cel mai bun,coltul strazii era livingroomul unde isi petrecea ziua ,televizorul la care privea era imaginea oamenilor grabiti care nu aveau timp pentru un copil abandonat , cladirea parasita era locul unde infasurat intr-o bucata de covor rupt isi invartea oasele inghetate sa se mai dezmorteasca peste noapte…ca in dimineata urmatoare sa o inceapa de la inceput…..

***Cand scriu aceste randuri ochi imi sunt napaditi de lacrami, trebuie sa ma opresc din cand in cand si fara sa vreau parca il ajut pe A. la intrebarea lui ,intrebare la care cauta un raspuns:”Unde ai fost Dumnezeule,de ce ai ingaduit atata suferinta unui copil nevinovat?”

Unde au fost oamenii de bine? Romanii aceia asa de primitori care intotdeauna aveau in casa lor o bucata de slanina si pentru strainul de langa ei?

…unde au fost pocaitii, oamenii aceia minunati care vorbesc asa de frumos despre aproapele lor,despre cel cazut intre talhari,ei care gasesc pietre sa arunce dupa un preot,dupa levit,cum de nu isi gasesc piatra care sa ii nimereasca direct in frunte ,in fatarnicia lor de “samariteni milosi”  gata de  mila fata de ei ,dar nu pentru nenorocitul din strada mare care sta ca o marturie vie descoperindu-le viclenia inimii lor…

E trist,construim catedrale ,bisericiile pocaitilor se intrec in marmura care le imbraca zidurile in timp ce flamandul nu mai gaseste bucata de paine in containarul plin de gunoi, facem misiuni in tari straine pentru nume si fala,pentru reclama biserici noastre si a pastorului nostru in timp ce in curtea noastra copiii mor de foame, le sunt gaturile sugrumate ca la niste pui de gaina golasi,… nici biserica asa zi sa mama religilor, ortodoxia nu e mai buna ,construim catedrala poporului ,ne plimbam cu masini de lux,asteptam si avem pretenita la sarutul plin de pietate a babei de pe strada sa se aplece sa ne pupe poalele vesmintelor in timp ce ii luam banutul invartit intr-o naframuta si asuns sub zadie de frica hotilor. ÎI da biata batrana de buna voie la prefacutii slujitori ai Domnului…

O,pana cand vei ingadui Dumnezeule sa accepti atata nedreptate si sa vezi atata viclenie, pana si la cei ce slujesc altarelor???!!!.

Flamandul din strada ,saracul cu haina rupta si cu pantofii ramasi fara varfuri,rosi pe margine, ei nu cersesc prea mult de la voi(noi), nu asteapta prea multe caci ei stiu prea bine ca abia v-ati construit un hambar nou  si trebuie umplut, ca mercedesul merge cu benzina si benzina s-a scumpit,ei stiu ca branza,casul,laptele ,slanina si ouale  aduse in plasa surorii batrane cand vine la biserica duminica dimineata si va cheama la usa din spate ca v-a adus ceva..(sora batrana are respect fata de voi) e mancare voastra … si luxul in care va rasfatati…uitand  de cel ce doarme noaptea in strada si care ar fi bucuros sa stea intins pe treptele bisericii sub covor in noapte friguroasa in timp ce voi va lafaiti in plapume moi,dar nu au harul acesta, ei nu doresc mai mult decat farimiturile care au cazut sub masa si le aduna sluga casei voastre….

A, n-a dorit prea multe, dar Dumnezeu a stiut de ce are nevoie… atunci cand disperarea lui a fost la culme si  cand planul sinciderii   era gata sa devina realitate; daca voi “samariteni milostivi” n-ati actionat ,Dumnezeu s-a ridicat de pe tron ,n-a mai putut sa stea nepasator la intrebarea lui A. şi a vrut sa ii dea raspunsul mult asteptat de el,raspuns pe care il astepta de multa vreme ….

Dumnezeu a  oprit un pastor din preocuparile lui (un anonim, am ajuns sa ii cunosc numele si sunt mandru de un asemenea pastor) l-a facut sa se opreasca  in dreptul lui A……i-a terzit mintea si la facut sa gandeasca pozitiv: eu A nu sant un ratat al societatii, am fost abandonat de parinti, dar, as putea, sa am un Tata ceresc,eu nu sunt un nimenea in drumul mare ,ci eu sunt un fiu de Dumnezeu, eu am frati si surori care ma vor imbratisa cu dragoste.

Ca tanarul care plecase de la casa parinteasca ,s-a ridicat A si s-a dus sa-si caute fratii lui..A avut aceiasi respingere pe care a avut-o Iosif de la fratii lui (vine visatorul), a trait in biserica cu frati si fratii n-au observat ca haina e tot murdara,nu au vazut niciodata “mercedesul” cu care avea A sa plece de la biserica ,si ca se opreste la aceiasi “casa” de sub primul pod intalnit in drum,ei ,fratii s-au inveselit de cantarile lui,dar A  n-a avut parte de o mancare de pranz dupa programul de la biserica (desi toate prediciile erau indreptate inspre aproapele lor,si spre ajutorul oferit saracului de langa ei)…n-a avut parte de vorba calda si prietenoasa a fratilor de credinta ci mai degreba de reprosul acestora:”unde iti este costumul de duminica?” si nici unul dintre ei aproximativ 6 ani nu l-au vazut .

Ispita era mare: oare acestia sunt “sfintii frati”care vorbesc asa de frumos de dragostea fata de aproapele lor?  “

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s