Echipa ta are nevoie- (3.1.) DE APRECIERE

planning
Nu trebuie să presupui că cei din echipă ştiu nivelul la care se găsesc sau calitatea pe care o oferă. Fiecare persoană are simpatizanţă şi persoane distante sau chiar ostile. Acestea vor fi mereu gata să spună o vorbă filtrată prin subiectivismul lor. În lipsa unui feedback din partea ta, cei cu care lucrezi îşi vor contura imaginea despre calitatea lucrării lor prin prisma semnalelor venite de la aceste două categorii de persoane cu care interacţionează. Efectul va fi ori dezamăgirea, ori o falsă încredere în sine.
.
Feedback-ul negativ este dificil de oferit, dar este absolut onest din partea ta să o faci cu obiectivitate şi cu perspectivă. În felul acesta colaboratorii tăi vor şti unde să se pregătească mai mult, unde pot oferi mai mult, ce fel de lucrare, de misiune li se potriveşte mai bine. Nu le colecta greşelile pentru ca la un moment dat să ai un arsenal nimicitor, sau ca în caz de eşec să-ţi ofere un ţap ispăşitor. Cu eleganţă şi onestitate, cu disponibilitate de a ajuta, de a direcţiona, a indica zonele mai puţin tari a unui membru al echipei, este esenţial pentru îmbunătăţirea performanţelor. Performanţa celui care lucrează cu tine înseamnă performanţă pentru tine.
.
Aprecierea pozitivă este un element indispensabil. Echipa ta trebui să ştie că  eforturile ei contează pentru tine şi că îi datorezi victoriile. Fii realist în aprecieri. Feedbackul pozitiv nu înseamnă linguşire, şi nu trebuie folosit în nici un caz pentru ca punând reflectorul pe o persoană să intenţionezi eclipsarea alteia. Aceasta nu va crea unitate în cadrul echipei.
.
În general feedback-ul, mai ales cel negativ, ar trebui dat în privat, dar trebuie să simţi acele ocazii când aprecierea publică este esenţială.
.
O regulă a aprecierii pe care mulţi lideri o consideră deosebit de utilă spune astfel: în victorii, poţi oferi indicii despre ce trebuie îmbunătăţit pentru şi mai bine, iar în eşecuri trebuie să indici spre calităţile, eforturile şi potenţialul oamenilor tăi.
.
Când s-a întors fiul rătăcitor (Luca 15:11-32), tatăl i-a arătat afecţiunea prin îmbrăţişări şi săruturi, i-a comunicat aprecierea prin oferirea unei haine în acord cu statutul de fiu al său şi i-a reconstruit încrederea oferindu-i inelul, sigiliul prin care putea să administreze în continuare afacerile familiei.
.
DAR aprecierea pozitivă nu înseamnă negarea eşecului. Aprecierea pozitivă nu este tot una cu diminuarea implicaţiilor ori cu contrazicerea realităţii şi a evidenţelor. O astfel de atitudine crează confuzie, crează debusolare, jaloanele se prăbuşesc, realitatea se estompează. Bătrânul tată a dat un banchet pentru fiul său, dar nu a spus că nu s-a întâmplat nimica. Nu a spus nici măcar că a ştiut că lucrurile se vor rezolva, deşi a fost evident că îl aştepta pe fiul său să revină din rătăcirile lui. Din contră, el afirmă explicit şi fără ocolişuri realitatea situaţiei:  fiul său a fost pierdut; şi chiar mai mult: fiul lui a fost mort (Luca 15:32).
.
 Succes!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s