my2008

Pe unde am trecut, ca să învăţ o lecţie despre viaţă, suferinţă şi moarte

2 iulie 2008_Azi se împlineşte o lună de la intervenţia chirurgicală.

Diagnosticarea:

Înanite de Sărbătoarea Paştelui am avut parte de o vacanţă frumoasă cu familia. Totuşi, vacanţa a fost marcată de crize cu rău şi vărsături, care în câteva nopţi s-au manifestat foarte violent. Eram convins că sunt crize hepato-biliare, cu simptome de cefalee şi ameţeli. De fapt, de câteva luni luam digestive şi hepatoprotectoare şi ţineam un regim de cruţare a ficatului.

În noaptea de Înviere am revenit în ţară.

Pe 30 aprilie am fost consultat gastro-intestinal şi…surpriză: ficatul şi fierea arătau sănătoase, iar analizele de sânge excelente! Corelat cu simptomatologia şi cu analizele, am decis să consult un neurolog. Pe 5 mai 2008 EEG-ul a indicat o interferenţă puternică pe emisfera cerebrală dreaptă, aşa că medicul neurolog m-a trimis urgent la RMN (rezonanţă magnetică). Aici, în aceeaşi zi, am primit vestea: aveam o tumoare pe creier.

Vestea a căzut ca un trăsnet peste familie. Speram cu toţii să fie o eroare de diagnosticare, deşi pe film se vedea clar o formaţiune străinăcare a invadat spaţiul cerebral. A doua zi dimineaţa am primit confirmarea neurochirurgiei din Tg-Mureş: o tumoare foarte mare şi puternic vascularizată în emisfera cerebrală dreaptă şi cu exercitare de presiune pe emisfera stângă. Singurul tratament- îndepărtarea chirurgicală a tumorii de URGENŢĂ. Am întrebat ce înseamnă o operaţie de acest gen şi mi s-a spus că e vorba de o operaţie majoră, cu pierdere masivă de sânge şi cu riscuri severe: tulburări de memorie, semipareză recuperabilă în câteva luni, necesitatea reînvăţării vorbirii… şocant!!

Peste câteva zile urma să împlinesc 33 de ani, soţia mea gravidă în 4 luni, iar riscul de a aştepta cu operaţia până va naşte, undeva la începutul lui octombrie, era de neluat în calcul.

A început alergarea după alte opinii medicale, prima la Cluj, unde diagnosticul a fost identic şi riscurile înşirate au fost aceleaşi. La întrebarea când ar fi cel mai bine să aibă loc intervenţia mi s-a răspuns foarte sec „Ieri”. Spitalul din Cluj şi ceea ce am văzut cât am aşteptat acolo m-a făcut să decid că nu mă voi opera în România. Condiţiile erau deprimante.De la intrare, la aşteptare, la felul cum răspundeau toate cadrele medicale sau personalul auxiliar şi până la momentul când am ieşit din nou în curtea spitalului, totul mi-a lăsat senzaţia că odată ajuns acolo nu mai eşti privit ca o fiinţă umană ci ca o bucată umilă de carne la discreţia celor care lucrează acolo.

Reîntors de la Cluj am început să căutăm pe internet cazuri similare tratate în străinătate şi costuri. Majoritatea românilor care au ales sau au fost nevoiţi să fie operaţi în străinătate fuseseră trataţi în Austria (la Viena) sau Germania (Hanovra), iar costurile erau între 40.000 şi 70.000 de Euro. Toţi aşteptaseră luni de zile să strângă aceşti bani din donaţii sau îşi vânduseră casele… în situaţia mea aşteptarea părea a fi fatală.

Operaţia

Pe 15 Mai 2008 eram consultat în Ungaria la Pecs (pentru cei care nu pot vizualiza linkul, câteva imagini AICI), undeva pe la ora amiezii . Aici mi s-a spus din nou că tumoarea era extrem de mare şi că trebuia să fie scoasă din creier chirurgical, că nu există medicaţie pentru resorbţia tumorii, dar că şansele de reuşită erau de 90-95% şi că singurele urmări posibile erau remanenţa unei slăbiciuni în piciorul drept, deoarece trebuia să se lucreze pe centrul motor. Câteva ore mai târziu eram în Budapesta. Un nou RMN, un alt specialist, aproximativ acelaşi rezultat: necesitatea unei intervenţii chirurgicale urgente deoarece tumoarea era uriaşă şi plasată extrem de periculor; mai mult, era puternic vascularizată, iar în cazul acestor tipuri de afecţiuni presiunea intracraniană şi tensiunea puteau creşte în orice moment cu efectul inundării creierului cu sânge şicu distrugerea unor părţi majore din creier.

În tot acest timp, de la aflarea diagnosticului la Tg-Mureş, odată ce vestea începea să circule printre cunoscuţi a început şi mobilizarea unui număr semnificativ de oameni pentru susţinerea mea. Încă de la început, problema financiară s-a rezolvat prin implicarea câtorva persoane, în primul rând a câtorva colegi, cărora le sunt recunoscător fiindcă cel puţin stresul strângerii banilor sau a vânzării unor bunuri ori a obţinerii unui credit a fost eliminat din start. Solidaritatea umană a început să se manifeste în jurul meu, din ce în ce mai mult, spiritual. Oameni din toate confesiunile, dintr-o mulţime de biserici, în Tg-Mureş, Mediaş, Aiud, Heria, Hunedoara, Moldova, în Spania, Anglia, SUA au intervenit înaintea lui Dumnezeu cu rugăciune, cu multă rugăciune. Zilnic şi în anumite zile în fiecare oră cunoscuţi şi alţii care au auzit de cazul meu îi cereau lui Dumnezeu să aibă milă. Zilnic primeam telefoane sau SMS-uri de susţinere şi încurajare sau oameni care se ofereau să mă ajute cu ceea ce aş fi avut nevoie.
Am decis să mă operez în Pecs.

Cred din tot sufletul că în luarea acestei decizii am fost condus şi inspirat de Dumnezeu. Doamne, îţi mulţumesc pentru că Tu mi-ai condus paşii, gândurile şi alegerea… mulţumesc Doamne că ai fost cu medicii care au realizat operaţia şi că mi-ai lungit şirul zilelor!

Am simţit puternic intervenţia lui Dumnezeu şi desfăşurarea unei călăuziri extraordinare din partea Sa, am simţit felul în care El lucrează prin oameni şi îi mulţumesc. Am simţit providenţa Lui nu doar eu, ci despre acest lucru pot mărturisi familia mea, naşii mei, oameni din biserica Filadelfia şi, cred, persoane din alte biserici.

Le sunt profund recunoscător soţiei şi mamei mele care mi-au dovedit cât de mult mă iubesc şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ele. Ar fi fost momentul ca soţia mea să se bucure de toată atenţia şi sprijinul meu fiind însărcinată cu cel de-al doilea copil, dar a fost dispusă la sacrificiul eforturilor drumurilor repetate (ex 700 km până la Pecs), a aşteptărilor pe holurile spitalelor, a vegherii lângă patul meu de spital, a imaginilor şocante pe care a fost silită să le vadă (în Budapesta, de ex, la parterul spitalului de neurochirurgie era secţia de traumatologie unde aşteptau pe tărgi sau în scaune o mulţime de accidentaţi, cu rănile la vedere, chinuiţi, o privelişte terifiantă…)

Le mulţumesc din suflet naşilor mei care şi-au sacrificat timpul şi confortul şi şi-au abandonat problemele pentru a fi cu mine în Ungaria, pentru a găsi medicii şi pentru a discuta cu ei toate detaliile, toate aspectele, programările, pentru dorul de copiii pe care i-au lăsat acasă, pentru momentele de panică pe care le-au trăit atunci când durata operaţiei continua să se prelungească şi nimeni nu ieşea de la blocul operator să le spună de ce. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că m-a binecuvântat cu astfel de prieteni care au fost dispuşi să ajute, să intervină, să facă sacrificii, să plângă şi să se bucure împreună cu mine.

Revenind la operaţie…

Spitalul:

Tumoarea:

Operaţia a fost estimată cu o durată de 3-4 ore. În dimineaţa zilei de 2 iunie eram pregătit pentru intervenţia chirurgicală. Mi s-a făcut un nou RMN pentru punerea în evidenţă a traseului vaselor sanguine responsabile cu irigarea creierului, apoi am fost dus la blocul operator şi anesteziat. Ceea ce aveau să descopere medicii după desfacerea cutiei craniene a fost că situaţia era mult mai gravă şi mai complicată decât ceea ce estimaseră. Gravitatea consta în faptul că tumora crescuse între cele 2 emisfere cerebrale şi invadase şi artera principală care oxigenează creierul, că sângerarea era masivă şi că, pe măsură ce operaţia continua, semnele vitale începeau să slăbească.

Dimensiunile tumorii au fost- pentru corpul principal al acesteia- de 6,5X4,5X4 cm, la care se adăugau contururi neregulate care în unele zone puteau atinge împreună cu corpusul principal 8 cm. Medicii mi-au spus că este vorba de o tumoare uriaşă şi că este un miracol faptul că nu au existat manifestări ale acesteia, crize de pierdere a cunoştinţei sau tulburări de vedere ori de vorbire. Mai mult, sub presiunea tumorii glanda hipofiză, situată la baza creierului, a fost împinsă în fundul osos al formaţiunii denumite “şa turcească” situată într-o cavitate a osului stenoid; de asemenea, în jurul tumorii, pe emisferele cerebrale se vedeau edeme. Întrebând ce înseamnă în limbaj comun acestea, mi s-a spus că atât dimensiunea, dar mai ales amplasarea tumorii în cel mai rău mod posibil, au creat o gravitate deosebită a situaţiei.

De la 3-4 ore cât a fost estimată durata operaţiei, aceasta s-a prelungit până la aproape 8 ore.

A urmat terapia intensivă, monitorizarea electronică şi computerizată timp de mai bine de 48 de ore, apoi mutarea în salon. Evoluţia mea era neaşteptat de bună. Operaţia a fost un succes chiar şi pentru medicii spitalului din Pecs şi o uşurare şi o bucurie pentru cei de acasă.

Vederea de la fereastra spitalului:

La câteva zile după operaţie mi s-a umflat tot capul, iar ochii mi s-au tumefiat şinu puteam să-i deschid decât cca 1 mm. Arătam ca un chinez  :)  … iată 2 poze:

Mulţumiri

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru pentru mila Sa şi pentru faptul că ascultă rugăciunile. Îi mulţuesc că nu a lăsat să tremure mâna chirurgilor şi că i-a inspirat să ia deciziile cele mai eficiente.

Mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine şi m-au susţinut cu banii, cu timpul, cu rugăciunile, cu încurajările lor.

Mulţumesc Bisericii FILADELFIA din Tg-Mureş pentru că zi de zi, timp de aprox 1 lună s-a rugat şi a postit în cel mai organizat şi iubitor mod. Mulţumesc colegilor mei din conducerea bisericii pentru felul în care au organizat lucrarea de mijlocire pentru situaţia mea, pentru felul în care au creat coeziunea în jurul cauzei mele.

Mă rog ca Dumnezeu să binecuvânteze pe fiecare din cei ce m-au sprijinit într-un fel sau altul, atât pe cei pe care îi cunosc, cât şi pe cei pe care numai El îi ştie.

Apoi, a venit şi momentul externării:

Vă mulţumesc tuturor celor care aţi fost alături de mine.

Aprecieri deosebite pentru personalul medical de la Pecs şi pentru modul admirabil cu care am fost tratat.

Am învăţat în spital, în orele cât eram singur şi în ceasurile nocturne în care nu puteam să dorm, că Dumnezeu- în omniprezenţa Sa- este atât de aproape de noi cât dorim noi să fie, că fiecare copil al Său este o capelă oriunde s-ar afla, chiar în spital, în călătorie, printre străini sau acasă, fiind permanent în inimile răscumpăraţilor Lui!

Am fost de la început hotărât să nu mă operez în România. Deşi există medici excelenţi în neurochirurgie chiar în Tg-Mureş, la 3 km de locuinţa mea, sistemul medical din ţara noastră este încă dezastruos. Ştiu asta din experienţa pe care am avut-o alături de iubiţii mei, întâi alături de tatăl meu (paralizat în urma unui atac ischiemic cerebral) şi apoi experienţa maternităţii la naşterea fiului meu, reinternarea soţiei mele care a fost externată deşi mai avea cheaguri de sânge în uter şi apoi reinternată şi înfundată cu antibiotice foarte puternice şi care prin lactaţie au trecut şi în bebeluşul de doar 2 săptămâni căruia aproape i-au distrus sistemul imunitar şi care, de atunci, aproape că nu mai are apetit pentru nici un fel de aliment… (Slavă lui Dumnezeu, amândoi sunt bine acum şi aşteptăm al doilea copilaş!)

Am fost încurajat să plec în străinătate şi de povestea lui Dan Sântimbreanu şi a poveştilor cu final fericit sau trist pe care el le-a publicat pe paginile blogului său, le puteţi citi şi voi Aici.

2 thoughts on “my2008

  1. Azi citindu-ti aceasta marturie, dau slava lui Dumnezeu pentru lucrarile Lui. Sunt sigur ca Dumnezeu te are in planurile Lui de lucru ca sa ii slujesti si sa ii fi si martor al lucrarilor Lui si pe viitor, asa cum ai fost si in cazul tau. As vrea daca vrei sa tinem o legatura frateasca. M-am zidit citind ceea ce ai scris aici, si realizez ca nimic nu este prea mult, prea greu si prea tarziu pentru Dumnezeul nostru. Fi binecuvantat de Domnul frate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s