DE CE SUNT neoPROTESTANT?

AUDIO (articolul citit):

• 

Reforma și bisericile protestante au recapturat adevărul biblic al primului secol creștin. Chiar dacă au o istorie scurtă (500 de ani) acestea au reușit să reînvie credința simplă și plină de vigoare a bisericilor fondate de sfinții apostoli. 

Cu o istorie și mai recentă, teologia neoprotestantă a adus completări și clarificări teologiei reformate (1630-1640 foarte mulți puritani din Anglia migrează în America și foarte probabil aceasta este perioada în care apare biserica baptistă, deși unii baptiști consideră că sunt succesorii anabaptiștilor, contemporani ai marilor reformatori Luther, Calvin, Zwingli; mișcarea penticostală apare abia în 1906 prin lucrarea lui William Seymour / trezirea spirituală din str. Azusa, L.A., California, deși unii văd apariția penticostalismului în lucrarea lui Paharm, care începând cu 1893 avut o intensă activitate de predicare a aspectelor specifice rolului Duhului Sfânt în biserică și în viața credinciosului).  

În ciuda apariției târzii a acestor religii, ele au marele merit de a se întoarce la originile teologice și la practicile bisericii primare. De aceea, consider că în cadrul cultelor și a bisericilor neoprotestante oamenii ajung cel mai aproape de practicarea credinței mântuitoare. 

În același timp, neoprotestantismul este un desiș cu multe drumuri înfundate, cu miraje și cu cărări întortocheate de pe care anevoie poate cineva să revină la calea cea dreaptă. Pe drept cuvânt, o persoană neavizată poate fi în confuzie (sau mai rău de atât) când privește la diversitatea peisajului neoprotestant, la ciudățeniile pe care le promovează teleevangheliștii vedetă sau la cererea continuă și insistentă de fonduri din partea unor organizații neoprotestante în numele lui Dumnezeu. Recunosc, libertatea neoprotestantă vine cu prețul ei, dar fără libertate omul și credința mor, se sufocă. Libertatea aceasta, chiar dacă lasă loc părerilor personale, șarlatanilor, învățăturilor eretice, manipulării, granularității teologice, are marele merit de a face loc manifestării cu bucurie a credinței și de a permite credinciosului să se apropie în mod personal de Dumnezeu salvatorul și sursa oricărei binecuvântări. În ciuda acestor complicații (pe unele nu le cunoșteam la început) AM ALES SĂ DEVIN CREDINCIOS  NEOPROTESTANT. Iată de ce:

1. În primul rând a fost harul lui Dumnezeu care m-a atras spre o biserică neoprotestantă. Sunt convins că în suveranitatea Lui, Dumnezeu mi-a condus pașii pe acest drum, m-a chemat să mă alătur unei comunități care îl iubește pe Isus și iubește oamenii, o comunitate care iubește Evanghelia, o predică și o trăiește.
2. În al doilea și următoarele rânduri:
   • Sola Scriptura: fără legende, fără superstiții, fără tradiții omenești
   • Simplitate și totul pe înțelesul tuturor
   • Rugăciune conversațională, fără ritualuri, fără simboluri
   • Accesul direct al credinciosului la Dumnezeu, relație directă cu Dumnezeu
   • Botezul voluntar al celor ce pot exprima consimțământul și se pot angaja în legământ cu Dumnezeu
   • Actualitatea predicării, relevanța acesteia și practicarea învățăturii în viața cotidiană
   • Traducerea Bibliei în limbaj contemporan
   • Teologie echilibrată și fundamentată biblic și istoric
   • Lipsa unui aparat de conducere foarte stufos sau stratificat
   • Grija pastorală
   • Muzica

In concluzie:

Sunt neoprotestant deoarece consider că protestantismul oferă cadrul doctrinar și eclesial cel mai potrivit pentru o experiență evanghelică autentică. Aici Evanghelia poate fi dusă la potențialul ei maxim pentru mântuirea oamenilor, fiind explicită, simplă dar profundă și practică. Aici credinciosul se încrede în harul și în crucea Domnului Cristos și crede că mântuirea se capătă încă din viața pământească; de aceea neoprotestantismul sănătos încurajează pocăința ca trăire a unei vieți separate de păcat și progresarea în sfințenie; de aceea, credinciosul neoprotestant autentic și practicant este convins de faptul că după moarte rugăciunile, parastasele, pomenile, lumânările și alte gesturi ritualice făcute de biserică nu mai pot schimba cu nimic soarta pe care și-a asigurat-o în timpul vieții pământești.