Monitorul (14)

Pecs, 03.12.2008

Daca esti prea spiritual, acest articol nu este pentru tine. Nici daca esti foarte pudic. E un articol care expune (pentru cititori normali) o situatie anormala. Deci… poti sa treci peste aceste randuri care oricum nici nu te vor zidi sufleteste si nici nu te vor imbogati cultural

Despre budisti

 

Printre altele, aici am timp suficient sa observ oamenii. Zeci de pacienti si angajati ai spitalului, vizitatori, martorii lui iehova care vin sa imparta reviste etc. Intre acestia, am descoperit un grup cat se poate de interesant. Un grup de 3 persoane, toti pacienti si care desi au acelasi obiect al preocuparii, sunt cat se poate de egoisti unul cu celalalt in privinta acestuia. Obiectul comun al preocuparii lor, centrul universului, axul in jurul caruia isi organizeaza timpul si activitatile este… wc-ul.

 

De mentionat ca in aripa cu saloanele, la parter, exista un singur wc pentru barbati. Un wc mic si inghesuit si o cabina de dus fara paravan in care intri direct de pe hol, pe aceeasi us ape care se intra si in wc. Oamenii folosesc dusul noaptea, cand nu se mai umbla pe coridoare. Bolnavii sunt destul de tensionati din aceasta cauza: un wc la 3 saloane (adica la 11 oameni). Ce ma mira, este ca nu se pot desprinde de ideea ca ala e wc-ul si dusul pe care trebuie sa il foloseasca. Ei habar nu au ca la etajul I sunt 2 wcuri, pisoare, si cabine de dus moderne, cu incuietoare si calorifere mari, unde hartia igienica nu e niciodata consumata si unde e mereu aerisit; nici ca in cladirea de tratament la parter sunt 3 wcuri (habar n-am cum ar fi sa scriu wce, dar cine vrea poate sa citeasca wce, adica ve-ce-e, unde eu scriu wcuri) pentru public, absolut neutilizate, dezinfectate permanent si sclipind de curatenie, chiuvete, oglinzi mari, uscator etc; nici ca la etajul I al cladirii de tratamente sunt baile pentru personalul angajat, care sunt primele lustruite in fiecare zi. Recunosc, nu m-am simtit dator sa le spun nimica despre faianta si aerul curat din “lumea de dincolo”. Sigur, exista riscuri si la baile din cladirea de tratament. Cel mai mare risc ar fi ca sa te incuie femeia de serviciu inauntru la sfarsitul programului, convinsa ca e inutil sa intrebe daca e cineva…

 

Dar, sa revenim la oamenii de la parter.

Primul e un batranel (I… baci) care nu vorbeste nimic cu nimeni. Nu il viziteaza nimeni si la sfarsit de saptamana nu pleaca acasa. Ochelarii de vedere cred ca mai mult il incurca decat il ajuta, pentru ca au pe lentile un strat vechi de mizerie si o multime de zgaraieturi, asa ca aproape si-au pierdut transparenta. Literatura de plictiseala (fluturasi, reviste, ziare) abunda in spital. Pe fiecare masa exista pliante, magazine si brosuri. Totusi, I baci citeste de cand l-am remarcat prima data o pagina (aceeasi) rupta dintr-o revista, cred ca ultima coperta a unei reviste. O scoate din buzunar si isi baga ochii in ea, apoi o pune din nou in buzunar si din nou o scoate si o cerceteaza de parca ar vedea-o pentru prima data. In fine, revenind la preocuparea pentru wc… drumul de la pat la baie e facut de zeci de ori pe zi si de mai multe ori pe noapte. Si toata lumea stie ca I baci merge (din nou) la wc. Desi- cum spuneam- el nu vorbeste niciodata nimic cu nimeni, toata lumea stie cand I baci merge la wc pentru ca isi taraie slapul drept pe linoleum. Asa ca undeva la 1,5 secunde se aude un “ts”, apoi miscarea piciorului drept e surda, fiindca pe asta si-l ridica, si apoi iarasi “ts”. Deci drumul lui de la salon la coltul holului (cam 2 m) este un sir sacadat, marunt si la intervale egale de ts.…ts.…ts.…ts.… si de la coltul holului pana la baie (tot cam 2 m) din nou ts….ts….ts….ts.

 

Ceilalti 2 protagonisti sunt colegii mei de salon. Unul e B… baci, un nene care nu are piciorul stang de la genunchi in jos si nici degetul mare de la mana stanga. Neavand picior umbla cu un cadru metallic de sustinere. Omul e foarte smecher, are gura mare, se lauda tot timpul cu toate lucrurile. De ex, la chestionarul de internare, la intrebarea daca bea cafea zice “Ho-hoooo, 2 cani mari pe zi”, si daca fumeaza “Ooooo, numa cand am ajuns de 43 de kile din cauza tutunului am redus fumatul la cateva tighi pe zi”, cand ii face perfuzie gluma lui favorita e “Cand bagati si un doboz de palinca?” (gluma asta o aud in fiecare zi) etc. Nu citeste nimic, nu merge in salonul cu TV, nu iese in curte la plimbare (doar in usa pt o tigara), nu se spala pe maini sau pe dinti, injura. In schimb, omul e foarte darnic. O darnicie insistenta. Mereu imi da cozonac facut de casa, muraturi aduse de acasa, branza framantata si altele. E atata de insistent incat nu am ce face si trebuie sa le iau, asa ca zilnic am o misiune secreta: sa scap undeva de ele fara sa ma observe. Cand merge B baci la wc, se aude in felul urmator: “bong!” (asa suna cadrul metalic), apoi rastimpul de liniste in care isi muta piciorul si din nou “bong!” avansarea cadrului si apoi liniste si iarasi “bong!”.

 

In fine, al treilea e cel despre care am povestit cu alta ocazie cum se imbraca si se dezbraca pt o calatorie de 30 de secunde pana in cladirea de tratament. Domnul X (fiindca nu stiu cum il cheama o sa ii spun X). El e cel mai OK dintre toti, un om curat, aranjat, fost muzicant (? are inregistrari cu recitaluri de acordeon si pian care merg de la ciardasuri pana la muzica simfonica), dar cu anumite tipicuri de om bolnav de multa vreme. Il chinuie migrenele, e alergic la multe medicamente, mananca putin si de regim, e politicos, ordonat, are un urias simt al dreptatii si este punctual. Aceste doua calitati, simtul dreptatii si punctualitatea vin sa completeze acel interes aproape maniacal pentru ordine. Sa ma explic:

 

Punctualitatea. Ideea lui de punctualitate merge pana la absurd. El a fost programat la raze zilnic (luni-vineri) in intervalul 9-10 dimineata, asa ca vinerea la 10,30 pleaca acasa (cu masina, asa ca nu depinde de programul autobusului sau trenului). Programarile la radioterapie sunt insa mai mult orientative si nimeni nu are nici cea mai mica problema daca este chemat inauntru cu 15, 30 sau chiar 50 de minute mai tarziu. In schimb, dl X, daca vineri la 10 fix nu a fost chemat sa I se faca sedinta, pleaca pur si simplu acasa convins ca iar nu au vrut sa ii aplice tratamentul.

Ordinea. Imaginea pe care v-am redat-o despre aranjatul repetat al hainelor o completez cu o noua observatie. Am remarcat ca are un cartus de batiste de hartie. Acum, cu totii stim ca batistele de hartie sunt impachetate astfel incat sa aiba o forma dreptunghiulara. Chestia asta il scoate din minti pe dl.X. Fiind allergic are nevoie mereu de batiste, poate din acest motiv a si trecut pe batiste de hartie. Insa nu suporta forma dreptunghiulara. El stie ca batista trebuie sa fie impaturata in 4 astfel incat sa se obtina o forma patrata. Asa ca in fiecare dimineata isi incepe ziua despaturind dreptunghiurile si reimpaturindu-le in forma patrata, apoi si le aseaza in buzunarele de la pijama. Cel mai grav e cand il apuca o criza de alergie si nu mai are rezerve in buzunare. Atunci scoate din pachetel batistele impaturite de fabrica si incepe sa isi traga nasul din secunda in secunda pana apuca sa despatureasca batista si apoi sa ii dea forma clasica, apoi imi zice ceva pe ungureste, ceva ce nu inteleg, dar care deduc ca ar fi in genul “No, vezi daca nu se mai fac lucrurile ca lumea ca pe vremuri?”.

 

Dreptatea. La wc, pe domnul X nu il auzi sa mearga, dar insomniac si cu migrene, se aseaza de multe ori noaptea pe un scaun de langa usa baii, asa ca adesea dupa ts…, ts…, ts… sau dupa bong!…bong!…bong! se aude cum se deschide si apoi se inchide usa de la wc, moment in care ts… se opreste, iar bong este insotit de o injuratura ungureasca. Domnul X e cel care le trage clapa colegilor. El nu are concurenta. Intra in wc cand vrea si il suspectez ca inchide usa in fata celorlalti 2 nu ca ar avea vreo nevoie de neamanat, ci doar asa, din simt de dreptate. Adica cum! Astia doi abuzeaza de wcul care de fapt e pus acolo pentru beneficial tuturor, nu? Daca ar fi dupa dl. X, sunt convins ca la wc s-ar merge dupa un orar bine stabilit si echitabil gandit, astfel ca nu cumva unii sa fie privati de dreptul lor la folosirea wcului.

 

Cel mai interesant este insa concursul dintre I baci si B baci.

Cum va spuneam, B baci nu are decat un picior. Asa ca si-a facut un obicei: cracul gol al pantalonului de la pijama il impatureste in sus si il prinde de partea de pe pulpa a cracului cu un ac de siguranta. Se formeaza astfel un fel de buzunar urias (cat o jumatate crac de pijama) sau un fel de sacosa, in care B baci isi pune diverse lucruri ca sa aiba mainile libere si sa poata folosi cadrul metalic. Imaginati-va in functie de activitatea la care se porneste si de obiectele de care ar avea nevoie pt ea, ce baga B baci in cracul pijamalei. In privinta mersului la wc, inainte sa se porneasca, isi baga sulul de hartie igienica. Asta necesita un pic de timp. Adica, desface acul de siguranta, deschide noptiera, scoate hartia igienica, o baga pe cracul pantalonului, indoaie cracul si il prinde cu acul de siguranta. Ei bine, daca, in timpul de cand desface acul si pana sa il bage la loc, din salonul vecin incepe sa se auda ts…, ts… B baci se arunca pe cadrul metallic si porneste spre wc bong! bong!, moment in care, daca nu intervine gestul domnului X de a face dreptate, se intampla un fenomen interesant: ts…., ts…., ts…. se transforma in tststststs si acum totul depinde de avans. Bolnavii din saloane se ridica in sezut si ciulesc urechea sau isi tin rasuflarea sa auda mai bine ce se intampla dupa ce concurentii trec de coltul holului. Intotdeauna exista doar 2 variante: 1) daca Bb il ajunge din urma, la un moment dat intre bong, bong si tsts se aude intrebarea: “No hova mes I baci?…”, apoi se aude usa de la wc si liniste vreme indelungata;

2) daca I baci are un avans considerabil, dupa ce se aude usa de la wc urmeaza o injuratura spusa cu ciuda si mirare.

 

In incheiere, o scena la derularea careia nu am fost martor, dar vazand finalul mi-o pot inchipui: intr-o seara destul de tarziu am mers in biroul asistentelor sa imi verific emailul. Ele imi povestesc pe ungureste, eu le zic ceva zambitor pe romaneste, mai trece timpul si pentru ele si pentru mine. Intorcandu-ma din birou spre dormitor, ii gasesc pe B baci si pe I baci motaind pe scaune pe hol langa baie. O fractiune de secunda am fost nedumerit, dupa care m-am luminat: dupa ce le-a luat fatza pe finishul cursei, insomnia a cedat alungata de atmosfera saraca in oxigen asa ca din wc se auzea sforaitul linistit al domnului X…